thumb|right|Poeta Ana Blandiana în tinerețe, anii '70 Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, născută Coman; ) este o scriitoare (autoare a 27 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi), ziaristă și luptătoare pentru libertate civică din România.
În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan, a Memorialului Sighet, iar în aprilie 1995, a Academiei Civice, pe care le conduce de la începuturi până în prezent. A fost membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale.
Este membră titulară a Academiei Române, din 2025.
Biografie Originea și studiile Otilia Valeria Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș și a soției sale Otilia, fostă Diacu, de profesie contabil. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, Catedrala Ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România, preotul Gheorghe Coman a fost arestat ca „dușman al poporului”. Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.Ana Blandiana, Istoria ca viitor și alte conferințe, București: Humanitas, 2017, p. 87, ISBN 978-973-50-5916-3/821.135.1INTERVIURI CU SCRIITORI. Ana Blandiana: „Îl parodiasem pe Ceaușescu travestindu-l în Motanul Arpagic”, 12 iulie 2014, Horia Tabacu, Evenimentul zilei, accesat la 15 iulie 2014
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, Blandiana, Alba. Cei apropiați însă îi spun Doina.
Tatăl poetei a murit într-un accident casnic în anul 1964, suferind arsuri la scurt timp după eliberarea din detenția politică.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana se stabilește la București, unde lucrează ca redactor la publicațiile „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1968-1974), bibliotecar la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” (1975-1977), apoi redactor la Uniunea Scriitorilor (1977-1979). Încă înainte de a deveni studentă, a debutat în revista Tribuna din Cluj, cu poezia Originalitate (1959). În anul 1964 a debutat editorial cu volumul Persoana întâi plural, în colecția Luceafărul a Editura pentru Literatură.
Interdicții de publicare Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-1964, 1985, 1988-1989), iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr special.
După 1990 Revoluția din decembrie 1989 o aduce în echipa de conducere a țării, constituită în jurul lui Ion Iliescu, dar își dă repede seama că girează involuntar, cu numele său, o acțiune de restaurare a a poziției sociale a comuniștilor și demisionează din Consiliul Național al Frontului Salvării Naționale. În 1990, Ana Blandiana a reînființat PEN Clubul Român al cărei președintă a devenit. Este unul dintre inițiatorii Alianței Civice pe care o conduce între 1991 și 2001. Fondatoare și președintă a Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé” și a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).
Referințe critice Receptarea critică a operei Anei Blandiana a fost extrem de bogată, la fel de bogată ca și opera.
Primele poeme au fost centrate pe bucuria de a descoperi lumea, structura discursivă a încorporat senzații fruste, autentice, un amestec de candoare copilărească și luciditate matură a conștiinței.
Criticul Marian Popa subliniază că «situația dilematică este creată prin raportarea normelor biologice la cele etic-sociale»; «conștiința trupului păcătos și precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăți reci, sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens».
O interesantă conjugare lirică a temei somnului în poezia Anei Blandiana este observată de criticul literar Eugen Simion: «somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morții; e întoarcerea pentru o clipă la ritmul pur al materiei, o zonă de liniște și de plenitudine a pasiunii degajate de forța devastatoare a simțurilor; iubirea își regăsește în acest spațiu chipu-i melancolic, suav, spiritualizat» (SSra, I, 336): Adorm, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali./ (...) / Nu te speria, / Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / Au început să prindă rădăcini, / În curând frunzele ne vor înveli / În auriul omăt. / Niciodată n-am semănat mai mult, / Aripile ți s-au afundat în țărână / Și nu se mai văd. («Adorm, adormi»).
Alexandru Piru, în «Istoria literaturii române de la început până azi» (1981), apreciază că «Poeta are o filozofie. În tentativa sa de a fi, omul se izbește implacabil de un termen final, ceea ce constituie, cum se intitulează cel de-al doilea volum, Călcâiul său vulnerabil (1966). Salvarea se află în aspirația spre puritate, condiție etică, dar și în sublimarea vieții în artă, condiție estetică. Altfel spus, nemurirea se obține prin identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un fel de transsubstanțiere, o mutație ontologică (A treia taină, 1969). Mai departe poeta caută hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre lumină și noapte, exterior și interior, paradis și infern. Moartea e văzută ca un rit nupțial...» (PIL, 502 sq.).
Nicolae Manolescu rețineNicolae Manolescu, Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc, p. 236 mai ales: „proza de ficțiune, foarte personală, conține pagini antologice”.
" Ana Blandiana a descris a treia temă din vârsta inocenței ca o stare de semiconștiență: somnul și visul. Plutirea este asociată somnului ca o trăire mai profundă. Într-o lume în care Viața și Moartea se interpătrund ,, să dormi într-o nucă" este un mod de a ființa superior. Fericirea însăși e definită în poem ca ,, o plutire/ Printre fructe și frunze/ În raza de miere prăfoasă, foșnind/ Pe locul vrăjit unde viața sfârșește/ Dar nu începe moartea/ Și între ele e numai un limpede jind/ cu miros de prune urcând spre alcool/ De fum și de iarbă uscată/." Însăși iubirea e asociată stării somnului: ,,/ Suntem visați de cineva/ Visat la rândul său/ De altul/ care e visul din vis/ Anume".
Opera De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania.
După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.
Cărți de poezie Persoana întâia plural, 1964 Călcâiul vulnerabil, 1966 A treia taină, 1969 50 de poeme, 1970 Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972 Poeme, 1974 Somnul din somn, 1977 Întâmplări din grădina mea, 1980 Ochiul de greier, 1981 Ora de nisip, 1984 Stea de pradă, 1986 Alte întâmplări din grădina mea, 1987 Întâmplări de pe strada mea, 1988 Poezii, 1988 Arhitectura valurilor, 1990 100 de poeme, 1991 În dimineața de după moarte, 1996 La cules îngeri, 1997, 2003, 2004 Cartea albă a lui Arpagic, 1998 Balanța cu un singur talger, 1998 Soarele de apoi, 2000 Refluxul sensurilor, 2004 Poeme (1964-2004), 2005 Întoarcerea lui Arpagic, 2008 Patria mea A4, 2010 Pleoape de apă, 2010 În bibliotecă, 2018 Variațiuni pe o temă dată, 2018 Se face liniște în mine, 2024
Cărți de eseuri Calitatea de martor, 1970, 2003 Eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, 1975 Cea mai frumoasă dintre lumile posibile, 1978 Coridoare de oglinzi, 1983 Autoportret cu palimpsest, 1985 Orașe de silabe, 1987 Geniul de a fi, 1998 Ghicitul în mulțimi, 2000 Cine sunt eu?, 2001 A fi sau a privi, 2005 O silabisire a lumii, 2006 Spaima de literatură, 2006 Fals tratat de manipulare, 2013 Istoria ca viitor, 2017 Soră Lume, 2020
Cărți de proză Cele patru anotimpuri, 1977, 2001 - nuvele fantastice Proiecte de trecut, 1982 - nuvele fantastice Ambele volume au apărut sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice în 2004.
Sertarul cu aplauze, 1992, 1998, 2002, 2004 - roman Imitație de coșmar, 1995 - nuvele Povestiri fantastice, 2016 Mai-mult-ca-trecutul, Jurnal 31 august 1988 - 12 decembrie 1989, Ed. Humanitas, 2023, ISBN 978-973-50-8098-3
Varia Poezie și politica: convorbiri cu... Miron Radu Paraschivescu, Ion Vinea, Petre Pandrea, Geo Dumitrescu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ilie Costantin, Ana Blandiana, Virgil Teodorescu, Nichita Stănescu, Paul Anghel - Ilie Purcaru; Bucuresti, Albatros, 1972 Banchetul de litere: dialoguri cu Ana Blandiana, Nicolae Breban, Augustin Buzura, Ion Ianoși, Gabriela Melinescu, Irina Petraș, Dumitru Radu Popa, Alex Ștefănescu, Ion Vianu - Aura Christi; București, Ideea Europeană, 2006 Timpul scrie pe trupul meu versuri , 2008 - selecție de versuri (audiobook). Poate poezia salva lumea? 36 de interviuri cu Ana Blandiana, Editura Humanitas, 2025, ISBN 978-973-50-9012-8
Cărți traduse și antologii Homokóra, Kriterion Könyvkiadó, București, 1971 (maghiară) Pieta achillesowa i inne wiersze, Wydawnictwo Literackie, Krakow - Wroclaw, 1982 (poloneză) Valaki engem álmodik, Kriterion Könyvkiadó, București, 1985 (maghiară) San v sania, Narodna Cultura, Sofia, 1986 (bulgară) Kopie eines Alptraums, Volk und Welt, Spektrum, Berlin, 1988 (germană) L'ora di sabbia, Edizioni Saval, Bologna, 1987 (italiană) Stihotvorenia, rasscazi, esse, Radouga, Moskva, 1987 (rusă) The Hour of Sand, Anvil Press Poetry, London, 1989, 1990 (engleză) Mineviku - Plaanid, L.R., Tallinn, 1989 (estonă) Sniega Stunda, Liesna, Riga, 1989 (letonă) A megálmodott, Európa, Budapest, 1990 (maghiară) En kyrka full av fjarilar, Symposion Bokforlag, Stockholm, 1990 (suedeză) Kanskje noen drommer meg, Solum Forlag, Oslo, 1990 (norvegiană) Étoile de proie, (Stea de pradă), traducere de Hélène Lenz, 1991 (franceză) Kopie eines Alptraums, Steidl Verlag, Bokforlaget Hypatia, Stockholm, 1992 (suedeză) L'église fantôme, traducere de Micaela Slǎvescu, Syros-Alternatives, Paris, 1992 (franceză) Kopie van een nachtmerrie, Amsterdam, 1992 (olandeză) Svedotzi, Biblioteka Kov, Vrsatz, 1993 (sârbă) Poezi, Shtepia Botuese Enciklopedike, Tirana, 1993 (albaneză) Présentation/ Vorwort/ Prezentare, ediție trilingvă, DAAD (Deutscher Akademischer Austauschdienst/ Office Allemand d'échanges universitaires), Paris, 1993 (germană, franceză, română) Die Applausmaschine, Steidl Verlag, Göttingen, 1993 (germană)