Pavel Osipovici Suhoi (Павел Осипович Сухой) (n. 22 iulie 1895 — d. 15 septembrie 1975) a fost un constructor de avioane sovietic, doctor în științe tehnice, unul dintre fondatorii aviației sovietice cu reacție și supersonice.
De două ori Erou al Muncii Socialiste (1957, 1965), laureat al Premiului Stalin (1943), al Premiului Lenin (1968) și al Premiului de Stat al URSS (1975), laureat al Premiului nr. 1 „A. N. Tupolev” (1975, postum), precum și al Premiului de Stat al Federației Ruse (1997, postum).
Biografie
Copilăria S-a născut la 22 iulie 1895 în satul Glubokoe, Uezdul Disna, Gubernia Vilna din Imperiul Rus (astăzi orașul Glubokoe, Regiunea Vitebsk, Belarus), într-o familie de învățători. Era de origine belarus.
Din copilărie, a manifestat abilități deosebite. Cu ajutorul „mijloacelor obștești” – fonduri strânse de săteni „prin contribuție colectivă” – a obținut o educație la seminarul pedagogic. Ulterior, a activat ca învățător în satul natal.miniatura|285x285px|Poșta Rusiei, 2020 Viața în Gomel În anul 1900, tatăl lui Pavel, Osip Andreevici, a primit oferta de a conduce școala pentru copiii lucrătorilor feroviari din Gomel. În urma acestei oferte, familia s-a mutat în oraș. La început, familia Suhoi a închiriat un apartament în apropierea școlii. Pe lângă activitatea didactică, Osip Andreevici a organizat un cerc de cânt coral pentru elevii școlii, pe care l-a condus personal.
Un vecin binevoitor, inginer feroviar, impresionat de familia Suhoi, i-a oferit lui Osip Andreevici un împrumut generos, fără dobândă, cu posibilitatea de a-l rambursa în rate, pe o perioadă de câțiva ani. Cu acești bani, a fost cumpărat un teren lângă calea ferată, pe care s-a construit o casă spațioasă, cu patru camere, bucătărie și verandă. Familia Suhoi a amenajat o grădină, o livadă și a început să crească o vacă și găini.
Studiile la Gimnaziul de Băieți din Gomel În anul 1905, Pavel a fost admis la Gimnaziul Alexandrov pentru băieți din Gomel. Clădirea gimnaziului de atunci este astăzi un corp administrativ și de învățământ al Universității de Stat de Transport din Belarus.
A absolvit gimnaziul în iunie 1914, obținând calificativul „bine” la limba latină și limba germană și calificativul „excelent” la celelalte zece discipline.
În „Diploma de maturitate” este consemnat următorul text:.
Ulterior, Pavel Suhoi a citit cu ușurință literatură tehnică aviaționistă în limba germană și, datorită cunoștințelor solide de latină, a utilizat dicționare pentru a accesa literatură de specialitate în mai multe limbi europene – engleză, franceză, italiană și altele. Acest fapt a avut un impact semnificativ asupra succesului său în domeniul ingineriei și al activităților administrative. Mai târziu, Pavel Suhoi a fost sprijinit în traducerea literaturii tehnice din limba franceză de soția sa, Sofia, iar din limbile engleză și franceză – de fiica sa, Irina.
Evenimentul care i-a marcat destinul Relatând fiicei sale, Irina, despre anii adolescenței, Pavel Suhoi a menționat că cea mai puternică impresie a acelor vremuri a fost prilejuită de zborurile demonstrative deasupra orașului Gomel, realizate cu un aeroplan pilotat de aviatorul rus Serghei Uciokin. Aceste zboruri au făcut parte din turneul public al lui Uciokin prin orașele Imperiului Rus.
Pavel Suhoi își amintea:
Perioada moscovită până în 1915 Pavel Suhoi visa să fie admis la Școala Tehnică Imperială din Moscova – singura instituție de învățământ din Imperiul Rus unde se studiau problemele teoretice și tehnice ale aeronauticii cu aparate mai grele decât aerul.
În 1914, tatăl său, Osip Suhoi, a trimis documentele necesare pentru admitere unui rudă din Moscova. Acesta, temându-se că documentele originale ar putea fi pierdute, a prezentat Comisiei de Admitere doar copii. Din acest motiv, lui Pavel Suhoi i s-a refuzat posibilitatea de a susține examenele de admitere la această instituție.
În ciuda acestui obstacol, Pavel a călătorit la Moscova și a depus personal documentele, de data aceasta la Universitatea din Moscova. După ce a promovat cu succes examenele de admitere, a devenit student la Facultatea de Matematică a Universității. Un an mai târziu, Pavel a părăsit Universitatea din Moscova și a fost, în cele din urmă, admis la Universitatea Tehnică Imperială din Moscova, trecând cu succes examenele de admitere. Aici, a devenit membru al Cercului de Aeronautică, înființat și condus de profesorul Nikolai Jukovski.
Primul Război Mondial. Serviciul militar În 1915, la atingerea vârstei de recrutare, Pavel Suhoi a fost mobilizat în armata rusă. După absolvirea Școlii de Praporșci, a fost trimis pe Frontul de Vest în rândurile armatei active, unde a servit în cadrul artileriei. După Revoluția din Octombrie din 1917, Frontul de Est s-a prăbușit. Pavel Suhoi s-a întors la Moscova, însă Școala Tehnică fusese închisă. În consecință, a decis să revină în casa părintească din Gomel.
Anii 1918–1920, în Belarus Pavel Suhoi a primit o ofertă pentru postul de profesor de matematică într-un mic oraș, Lunineț, situat în apropiere de Brest-Litovsk, în Belarusul de Vest. Aici a cunoscut-o pe tânăra profesoară de limba franceză, Sofia Feliksovna Tenchinskaia, care avea să devină soția sa.
În 1919, Pavel Suhoi, Sofia Feliksovna și câțiva colegi profesori au fost nevoiți să fugă la Gomel, pentru a scăpa de trupele poloneze care înaintau în cadrul Războiului Sovieto-Polonez. Aici, au continuat să predea la Școala pentru copiii angajaților feroviari, condusă de tatăl său, Osip Andreevici Suhoi. În timpul deplasărilor prin satele din jur pentru a procura alimente, Pavel s-a îmbolnăvit de tifos exantematic și ulterior de scarlatină, boală care i-a afectat gâtul.
În 1920, a fost emis un decret al Sovietului Comisarilor Poporului din RSFSR, prin care studenții erau invitați să revină în instituțiile de învățământ superior. În vara anului 1921, Pavel Suhoi a hotărât să își reia studiile la Școala Tehnică din Moscova.
Anii 1921–1925, viața și studiile la Moscova În toamna anului 1921, Pavel Suhoi s-a întors la sălile de clasă din Școala Tehnică din Moscova. În 1923, Sofia Feliksovna Tenchinskaia (1895–1982) a venit și ea la Moscova din Gomel pentru a o ajuta pe sora ei văduvă, rămasă cu copii mici. Sofia, de origine belarusă, a început să predea limbi străine la Institutul de Educație Fizică. Într-o întâmplare, Pavel și Sofia s-au întâlnit pe străzile Moscovei. Pavel i-a făcut o propunere de căsătorie, iar cei doi s-au însoțit. În începutul căsniciei lor, tinerii căsătoriți au locuit într-o mică cameră a soției. Aici s-a născut prima lor copilă, Irina Pavlovna, în anul 1925. În viitor, Irina s-a căsătorit și a adoptat numele Voskresenskaia. Ulterior, s-a născut și al doilea copil al familiei, Dmitri Pavlovici, în anul 1932.
Ziua, Pavel Suhoi studia la Institutul Tehnic din Moscova, iar seara lucra la Biroul de Proiectare al lui Nicolai Vasilievici Fomin, unde se realizau proiecte pentru dirijabile. De asemenea, Pavel a continuat să participe la cercul de aviație din cadrul Școlii Tehnice.
Vara, familia mergea în Gomel, unde erau primiți cu ospitalitate în casa lui Osip Andreevici Suhoi.
La începutul anului 1924, Pavel Suhoi a început să lucreze ca desenator în Departamentul Experimental al Institutul Central de Aerohidrodinamică.
Inginer diplomat În același an, studentul Pavel Suhoi a început lucrul la proiectul său de diplomă, avându-l drept conducător pe celebrul inginer de avioane Andrei Tupolev.
Susținerea proiectului de diplomă a fost un succes.
În certificatul de absolvire al Institutului Tehnic Superior din Moscova era consemnat următorul text:
Andrei Tupolev a recunoscut talentul de constructor de avioane al lui Pavel Suhoi și l-a invitat să lucreze la A.G.O.S. (Aviație, Hidroaviație, Construcții Experimentale) – Departamentul de Proiectare al Institutului Central de Aerohidrodinamică din Moscova. Pavel a acceptat și a fost repartizat în echipa de proiectare condusă de Alexandr Ivanovici Putilov
Portret
**Vladimir Baluev**, inginer aviator rus, care a început să lucreze în echipa lui Pavel Suhoi în 1929:
**A. V. Murașov**, inginer proiectant rus:
**Leonid Kerber**, inginer aviator rus, adjunct al Constructorului General Andrei Tupolev:
**Arhip Liulka**, Constructor General de motoare aviatice, inginer sovietic (28 mai 1947, la testele avionului cu reacție Su-11, pilotat de Gheorghi Șianov):
**A. K. Aronov**, inginer rus, Proiectant Principal la fostul Birou de Proiectare al lui V. G. Ermolaev (după decesul acestuia, în 1946):
Activitatea Inginerială și de Proiectare
Tupolev I-4 a fost primul avion la construirea căruia Pavel Suhoi a participat. Tânărul inginer a creat o structură originală a cadrului submotorului, care era fabricat prin ștanțare, ceea ce reducea costurile de producție. Ulterior, la fabrica nr. 22, Suhoi s-a ocupat de îmbunătățirea structurii avionului și de lansarea acestuia în producție de serie.
Testele au fost finalizate la sfârșitul lunii aprilie 1929. Tupolev I-4 (cu motorul Jupiter VI) a fost recomandat pentru înzestrarea flotei aeriene ca avion de vânătoare modern.
Avionul de vânătoare I-4 a fost în dotarea Forților aeriane din 1929 până în 1935.
Conducător al Brigăzilor de Proiectare
În octombrie 1930, Pavel Suhoi a devenit adjunctul șefului de proiect Andrei Tupolev și a preluat conducerea Brigăzii nr. 4, având astfel posibilitatea să conducă independent dezvoltarea și construcția de avioane. Aceasta a constituit baza formării echipei de proiectare a viitorului birou de proiectare aeronavelor.
La 4 mai 1932, brigăzile nr. 3 (condusă de G. I. Bertosh) și nr. 4 (condusă de P. O. Suhoi) s-au fuzionat într-o singură brigadă – Brigada nr. 3, iar Pavel Suhoi a fost numit șef al acesteia, la propunerea S. V. Iliushin. Prin ordinul șefului Institutul Central de Aerohidrodinamică N. M. Harlamov, avioanoconstrucătorii N. N. Polikarpov și G. I. Bertosh au fost numiți adjuncți ai lui P. O. Suhoi.
Brigada unificată nr. 3 trebuia să finalizeze, până la mijlocul anului 1933, testele pentru avionul de vânătoare monoplane I-14 (ANT-31) cu motor cu răcire pe aer M-38 și avionul de vânătoare semi-monoplan I-13 cu motor cu răcire pe lichid M-32.
P. O. Suhoi și-a concentrat eforturile pe dezvoltarea avionului de vânătoare monoplane cu armament de țeavă I-14 (ANT-31), în timp ce G. I. Bertosh s-a ocupat de dezvoltarea I-13 pe baza avionului I-8.
În iulie 1932, adjunctul șefului Institutul Central de Aerohidrodinamică, S. V. Iliushin, a emis o comandă pentru N. N. Polikarpov de a dezvolta un avion de vânătoare semi-monoplan I-14a cu motor cu răcire pe aer. Avionul era proiectat pe baza avionului de vânătoare I-13 al lui Polikarpov și era destinat să fie un avion de vânătoare manevrabil, care să completeze tactic avionul I-14 al lui Suhoi.
În 1933, Institutul Central de Aerohidrodinamică a sărbătorit a 15-a aniversare a activității sale. Pentru crearea cu succes a avioanelor de vânătoare de serie I-4 și I-14, Pavel Suhoi a fost decorat cu Ordinul Steaua Roșie.
Sub conducerea generală a lui Andrei Tupolev, în Brigada de Proiectare nr. 3, Pavel Suhoi a contribuit la crearea avioanelor de vânătoare I-14, aeronavelor ANT-25 RD „Distanță Record” (versiune de luptă DB-1) și ANT-37bis „Rodina” (versiuni de luptă DB-2 și DB-2B).
Concursul pentru crearea avionului „Ivanov”
În 1936, în URSS a fost organizat un concurs pentru dezvoltarea unui avion multifuncțional „Ivanov”. La concurs au participat echipele de proiectare ale lui A. N. Tupolev, N. N. Polikarpov, I. G. Neman, D. P. Grigorovici, S. A. Kocherigin și S. V. Iliushin.