Nicolae Sacară (n. 9 mai 1894, satul Rudi, raionul Soroca - d. 24 februarie 1942, Penza, URSS), a fost un deputat în Sfatul Țării.
Biografie Profesor în domeniul viei și vinificației, membru în Sfatul Țării.
Licențiat al Facultății de Agronomie a Universității din Iași. Profesor la Facultatea de Agronomie din Chișinău. A fost printre fondatorii învățământului superior din Basarabia, ajutând să transfere Facultatea de Agronomie din Iași în Chișinău. Paralel cu munca pedagogică a efectuat și o intensă activitate ca inspector-agronom la Directoratul Agriculturii și Domeniilor Basarabiei. Organiza, expoziții agricole, promovând experiența fruntașilor. A exercitat și funcția de administrator al gospodăriilor armenești.
Ca politician a organizat comitetele moldovenești militare dislocate în Odessa și pe Frontul Românesc. A fost ales deputat în Duma Rusă. Membru al Partidului Socialist - Revoluționar Naționalist. Membru al Sfatului Țării, Blocul Moldovenesc. Cariera politică și-o începe la Odessa, unde la 18 aprilie 1917, fiind înrolat în armată, ia cuvântul la un miting. I se încredințează misiunea de a se încadra în Comitetul din Chișinău, alături de separatiști, pentru a contrabalansa tendințele antiseparatiste ale fracțiunii țărănești. La 20 octombrie 1917, la Congresul ostășesc este printre cei 44 de deputați aleși pentru Sfatul Țării. Împreună cu Păscăluță, Osoian și marinarul Gafencu a reprezentat Comitetul din Odessa. Fiind deputat în Sfatul Țării (21 martie 1917 – 27 martie 1918), a votat pentru unirea Basarabiei cu România. A fost membru al Comisiei pentru elaborarea legislației privind reforma agrară din Basarabia.După Unire, a lucrat la Ministerul Agriculturii în calitate de specialist în vinificație și pomicultură.
La 13 decembrie 1917, este ales în funcția de subsecretar de Stat la Ministerul de Război și de Externe al Republicii Democratice Moldovenești, însă a fost destituit din funcție peste o lună de zile, motivul fiind acțiunile lui ferme și independente: a expediat o telegramă urgentă, cerând ajutorul detașamentelor ardelenești formate și staționate la Kiev. La 27 martie 1918 a votat Unirea.
Din 1940, odată cu venirea sovieticilor și până la sfârșitul vieții sale s-a aflat în închisoarea „I. V. Stalin” din Tomsk. Inițial a fost condamnat la moarte, apoi pedepsit pe viață și exilat în Siberia. S-a stins din viață tot acolo, în închisoarea din Tomsk, în 1942, fiind bolnav de tifos exantematic.
Mențiuni: Ordinul „Coroana României” în gradele de ofițer și cavaler, Ordinul național „Steaua României” în gradele de cavaler și ofițer, Medalia „Ferdinand I”, medalie de care s-au învrednicit cei care au votat Unirea Basarabiei la 27 martie 1918.
Note
Categorie:Nașteri în 1894 Categorie:Decese în 1942 Categorie:Politicieni români Categorie:Membri ai Sfatului Țării Categorie:Români care au murit în detenție Categorie:Oameni din ținutul Soroca Categorie:Decese în Rusia Categorie:Victime ale represiunii sovietice Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Decorați cu Ordinul Steaua României Categorie:Decorați cu Ordinul „Ferdinand I”