thumb|Alimente de origine vegetală Un aliment este orice substanță sau produs consumat de oameni sau animale în scopul hrănirii sau plăcerea gustativă, de obicei compus din carbohidrați, grăsimi și proteine. Unele alimente pot fi consumate ca atare, în timp ce altele necesită pregătire prealabilă, cum ar fi gătirea sau amestecul cu alte ingrediente. Alimentele pot fi clasificate în mai multe categorii, cum ar fi: alimente de bază, dulciuri, băuturi, mirodenii, substanțe care îmbunătățesc gustul, aspectul vizual sau cele utilizate pentru conservare.
Alimentele provin, de regulă, din surse vegetale, animale sau minerale, deși există și excepții. Ele pot fi obținute prin cultivarea plantelor, creșterea animalelor, pescuit sau vânătoarea de animale sălbatice. Fiecare cultură și regiune geografică are propriile mâncăruri caracteristice. Studiul obiceiurilor, preferințelor și practicilor legate de pregătirea alimentelor se numește gastronomie. Deoarece atât consumul insuficient, cât și cel excesiv de alimente poate provoca probleme de sănătate, oamenii și animalele își pot ajusta regimul alimentar printr-o dietă corespunzătoare.
Surse de mâncare Mai toată mâncarea este fie de origine vegetală, fie de origine animală, deși există și excepții. Spre exemplu, sarea este folosită pentru sporirea gustului mâncării iar anumite forme de ciuperci comestibile sunt folosite pentru producerea iaurtului și a murăturilor.
Piramida alimentară, creată de Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite ( USDA ), datează din 1992 (Figura 1) și a fost revizuită și actualizată în 2005, cu modificări semnificative (Figura 2). În versiunea inițială, din Ghidul dietetic pentru americani, piramida a fost structurată orizontal, cu alimente clasificate în următoarele grupe: cereale și derivați (la baza piramidei); legume; fructe proaspete; lapte și produse lactate; carne, pește, ouă și leguminoase; zaharuri și grăsimi (în partea de sus a piramidei).
În noua piramidă (bazată pe Ghidul dietetic pentru americani publicat în același an) cele șase grupe de alimente au fost reținute, dar benzile orizontale au fost înlocuite cu șase benzi verticale de culori diferite, care sunt, de la stânga la dreapta:
portocaliu: cereale și derivați, de preferință întregi; verde: legume proaspete; roșu: fruct proaspăt; galben: uleiuri și grăsimi; albastru: produse lactate; mov: carne, pește și leguminoase.
Deși această nouă piramidă a îmbunătățit unele limitări ale piramidei originale (face o distincție între grăsimile bune și cele mai puțin recomandabile și încurajează consumul de carne slabă mai degrabă decât de carne roșie), nu este scutită de dezavantaje în utilizarea sa de către consumatori.
În alte țări, structura vechii piramide a fost păstrată pentru proiectarea unei piramide alimentare adaptată contextului național. Astfel, în Spania , au fost propuse diferite modele ale piramidei alimentare, urmând modelul tradițional, care a fost și el actualizat (Figura 3). În aceasta din urmă, piramida este împărțită în două zone mari: cea superioară, care grupează împreună alimentele consumate ocazional, și cea inferioară, care conține alimentele care trebuie consumate zilnic sau săptămânal.
În cele din urmă, piramida alimentară a fost adaptată diferitelor tipuri de diete, precum piramida dietei mediteraneene , care favorizează consumul de grăsimi sub formă de ulei de măsline sau piramida dietei vegetariene .
În plus față de piramida alimentară, au fost propuse alte forme de ajutoare grafice pentru a contribui la formarea nutrițională a publicului larg, de exemplu roata alimentară .
Din 2011, placa "MyPlate" a înlocuit piramida alimentară din Statele Unite.
De origine vegetală Multe plante sunt mâncate pe post de aliment, iar în prezent există în jur de 2000 de specii de plante cultivate pentru consumarea ca aliment.
Semințele plantelor sunt o sursă bună de mâncare atât pentru oameni, cât mai ales pentru animale pentru că ele conțin substanțele nutritive necesare plantei pentru emergența din sol. Semințele comestibile includ cerealele (cum ar fi grâul, orzul sau orezul), legumele (precum mazărea, fasolea sau lintea) și nucile. Semințele oleaginoase sunt folosite pentru obținerea uleiului prin presare (cum ar fi uleiul de floarea-soarelui, măsline sau susan). Cea mai veche formă de hrană preparată era hummus-ul (un fel de terci din năut) care se întâlnea în Egiptul Antic.
Fructele plantelor sunt foarte des consumate pentru conținutul lor ridicat de proteine vegetale și de vitamine, cum ar fi vitamina C. Plantele au dezvoltat între timp fructe care atrag atât prin înfățișarea lor cât și prin miros, gust, textură, asigurând-și astfel perpetuarea speciei. thumb|Mâncare venind în mod direct de la animale|left Alte părți ale plantelor care mai sunt mâncate pe post de aliment mai sunt: frunzele (ex. la pătrunjel), tuberculii (ex. la cartof) sau inflorescențele (ex. la conopidă).
De origine animală Animalele pot fi folosite ca mâncare fie direct, prin carnea lor, fie indirect prin produsele pe care le elaborează. Carnea este produsul luat direct de la animale, pe când produsele luate indirect de la animale sunt laptele, ouăle de la păsări, mierea de la albine și icrele de la pești. Pentru sporirea gustului dar mai ales pentru uciderea microbilor dăunători care ar putea exista în produsele de origine animală, acestea sunt aproape întotdeauna supuse unei operații precum fierberea, prăjirea, afumarea sau pasteurizarea (în ceea ce privește laptele). Peștele face uneori excepție întrucât popoarele asiatice mai consumă fileuri de pește care nu au fost supuse vreunei operații de pregătire („sushi”).
thumb|Treierarea grâului
Obținerea Se știe că în preistorie principalul mod de obținere a hranei era vânatul. Între timp a început să se dezvolte creșterea animalelor și agricultura, iar în prezent agricultura este prezentă pe tot întinsul globului; peste 2000 de specii de plante sunt cultivate în scopul consumării lor ca aliment. În prezent vânatul este o activitate rară, și este uneori și interzisa de lege pentru prevenirea dispariției anumitor specii de animale sălbatice. Pescuitul este de asemenea practicat în zonele de coastă și cele din apropierea râurilor și este preferat fiind mai puțin restricționat decât vânatul.
Pregătirea Pe când anumite mâncăruri pot fi mâncare așa cum se găsesc în natură, alte feluri de mâncare necesită o oarecare procesare sau pregătire din motive de siguranță pentru sănătate sau pentru gust. Cel mai simplu mod de pregătire (sau mai simplu gătire) a alimentelor implică activități precum spălarea, tăierea sau adăugarea de alte ingrediente în mâncare (spre exemplu condimentele). Alte astfel de activități pot include amestecarea cu un alt fel de mâncare sau supunerea la fermentație. În locuința personală, pregătirea mâncării are de obicei loc în bucătărie. Gătirea poate fi făcută și în scopul îmbunătățirii gustului sau a aspectului estetic sau pentru conservarea în timp a mâncării.
Cum să avem o alimentație sănătoasă? Alimentația sănătoasă definește acel tip de alimentație care este adaptată și echilibrată energetic și nutrițional, astfel încât să satisfacă nevoile proprii fiecărui individ pentru susținerea și întreținerea organismului în condiții optime. Alimentația sănătoasă asigură dezvoltarea optimă a organismului, menține starea de sănătate, previne îmbolnăvirile și astfel crește speranța de viață și calitatea acesteia.
Principalele obiective ale alimentației sănătoase sunt: asigurarea energiei necesare organismului și acoperirea nevoilor nutriționale, ceea ce presupune includerea tuturor nutrienților (macro și micronutrienți) în cantități și proporții optime. Caracteristicile esențiale ale alimentației sănătoase Moderația, cu evitarea excesului de orice fel; Varietatea, ceea ce permite un aport complex de nutrienți, evitarea unei alimentații unilaterale, a monotoniei si a riscului fie de perpetuare a unor carențe alimentare sau de acumulare a unor componente nocive; Calitatea, respectiv conținutul adecvat în nutrienți esențiali, fibre și energie în cantități suficiente care să susțină toate activitățile organismului și să mențină greutatea optimă cât și să ofere nutrienții esențiali, necesari creșterii și dezvoltării optime, menținerii propriilor structuri, întreținerii proceselor fiziologice, reparării uzurilor; Cantitatea, respectiv aportul energetic controlat și adaptat nevoilor metabolice ce asigură balanța energetică și astfel greutatea optimă; Echilibrarea, respectiv asigurarea tuturor grupelor alimentare în proporțiile optime, cu selectarea alimentelor cu cele mai multe calități nutriționale. Adoptarea alimentației optime necesită în primul rând cunoașterea importanței acesteia pentru menținerea stării de sănătate și în al doilea rând, existența cunoștințelor și posibilităților practice de aplicare. Diversele alimente au proprietăți energetice și nutriționale diferite, de aceea, de cantitatea și modul lor de combinare depinde sănătatea alimentației. Recomandările pentru nutriția optimă se referă la cantitatea alimentelor consumate, la calitatea lor și la modul lor de pregătire și consumare. Principiile alimentare Glucide Ar trebui sa ocupe 55-60% din ratia calorică de pe o zi(sau între 5 și 7 g/kg corp/zi). Acestea furnizează 4.3 kcal pe 1 g ingerat. Sursele de glucide se recomandă a fi luate din cereale integrale( pâine integrală, fulgi de ovăz, orez brun, fulgi de secară, paste din făină integrală), legume și fructe proaspete, leguminoase( linte, năut, fasole, mazăre). Acestea sunt importante atăt pentru conținutul de hidrați de carbon de cea mai bună calitate, cât și pentru indicele glicemic scăzut și fibrele pe care le conțin. Lipide Ocupă 30% din rația calorică zilnică(sau 1 g/ kg corp/ zi). Un gram de lipide este echivalentul a 9.3 kcal. Se recomandă consumul de acizi grași mononesaturați sau polinesaturați din uleiul de masline, ulei de in, semințe de cănepă, fructe oleanginoase (migdale, alune de pădure, nuci, semințe de dovleac și floarea soarelui), ulei de pește. Proteine Reprezintă 15% din rația calorică și furnizează 4.3 kcal la 1 g ingerat. Se recomandă consumul de proteine cu valoare biologică mare din ou, carnea albă, pește, lactate. Apa Este un element fără de care organismul uman nu poate supraviețui. Aportul zilnic de apă ar trebui să se situeze între 1.5-2 litri. Repartiția calorică pe mese se face astfel: micul dejun 30%, prânzul 30%, cina 20% și cele 2 gustări 10% fiecare. Cina va fi luată cu 4 ore înainte de a merge la culcare.
Măcelărirea animalelor Pregătirea cărnurilor de obicei implică măcelărirea (uciderea) lor. În țările dezvoltate, aceasta are loc în afara locuinței, în măcelării, folosite pentru procesarea în masă a animalelor pentru produsul de carne. Multe țări impun reguli în ceea ce privește măcelăritul, în general pentru a diminua suferința animalelor la momentul când ele trebuie sacrificate. În Uniunea Europeană există o astfel de lege care interzice uciderea porcului prin înjunghiere sau otrăvire și care permite doar împușcarea lui atunci când porcul doarme sau este inconștient.
Gătirea alimentelor Termenul de „gătit” se referă la marea varietate de metode, instrumente și combinații de ingrediente care îmbunătățesc aroma sau digestibilitatea mâncării. Tehnica de gătit, numită și artă culinară, necesită de obicei alegerea, măsurarea și combinare ingredientelor într-o ordine bine stabilită, pentru a se ajunge la rezultatul dorit.
Tehnicile de gătit pot necesita încălzirea mâncării, care adesea îi transformă componența chimică, schimbându-i aroma, textura, aspectul și proprietățile nutriționale. O astfel de operație este prăjirea. Există evidențe arheologice care arată că Homo erectus își gătea mâncarea prin prăjire pe foc acum 420 mii de ani.Homo erectus: Behavioral inferences -- Britannica Online Encyclopedia thumb|Gătitul la grătar
Ehipamente și metode de gătit