right|300px|thumb|Kaaba, în Mecca (Arabia Saudită), este centrul islamului. Musulmanii din toată lumea vin aici pentru rugăciune în unitate.
Islamul (pronunție în limba română: /ˈislɑːm/; în arabă: إسلام) este o religie avraamică monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce privește numărul de adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului Islam este pace și supunere față de Creatorul Allah (Dumnezeu). Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în Peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Mahomed (Muhammad) și este bazată pe textul religios Coran. Pe parcursul timpului s-a răspândit pe un larg teritoriu care se întinde în Europa, Asia și Africa de Nord. Centrul religios se află în orașele sfinte Mecca și Medina. Ziua de rugăciune comună la geamie sau moschee este vinerea.
Musulmanii susțin că Islamul este ultimul dintre mesajele dumnezeiești, de asemenea, că Mahomed este ultimul profet și mesager al lui Allah;Ali at-Tantawi, Introducere generală în Islam, p.10| Ta'rif 'Aam bi-Din al-Islam, تعريف عام بدين الإسلام، تأليف:علي الطنطاوي، ص10.} ei cred și în toți profeții și apostolii care au fost trimiși omenirii înainte de Mahomed, precum Avraam, Iosif, Moise, Isa ibn Maryam (Iisus) și mulți alții, care sunt sau nu menționați în Coran, cred în scrierile lor și în mesajele pe care le-a dat Allah pentru a le explica oamenilor, precum Tora, Psalmii și Evanghelia.
Majoritatea musulmanilor (circa 75-90%) sunt sunniți.Vezi: Eastern Europe Russia and Central Asia "some 80% of the worlds Muslims are Sunni" Sue Hellett;U.S. should focus on sanctions against Iran "Sunnis make up over 75 percent of the world’s Muslim population" Iran, Israel and the United States "Sunni, accounts for over 75% of the Islamic population"
Sunni Islam: Oxford Bibliographies Online Research Guide "Sunni Islam is the dominant division of the global Muslim community, and throughout history it has made up a substantial majority (85 to 90 percent) of that community." Inside Muslim minds "around 80% are Sunni" Who Gets To Narrate the World "The Sunnis (approximately 80%)" A world theology N. Ross Reat "80% being the Sunni" Islam and the Ahmadiyya jama'at "The Sunni segment, accounting for at least 80% of the worlds Muslim population" A dictionary of modern politics "probably 80% of the worlds Muslims are Sunni" A doua confesiune, Șiia, reprezintă aproximativ 10-20%.See
Cea mai mare țară cu populație musulmană este Indonezia cu 12,7% din musulmani, urmată de Pakistan cu 11%, India cu 10,9% și Bangladesh cu 9,2%. Comunități mari se mai găsesc în China, Rusia și, parțial, în Europa. Cu 1,57 - 1,65 miliarde de adepți sau 22 - 24% din populația globului,2010 World Muslim Population pdf Dr. Houssain Kettani January 2010 Islamul este a doua și una dintre religiile cu cea mai rapidă creștere după numărul adepților din lume.*
Etimologie thumb|300px|right|Repartiția musulmanilor șiiți și suniți în lume thumb|200px|right|Moscheea "Carol I" (moscheea mare) din Constanța Islam (ar.:اسلام islam) și musulman (ar.: مسلم muslim) sunt două derivate, primul, nume de acțiune, al doilea, participiu activ, de la verbul أسلم aslama "a se supune", așadar sensul lor fiind de "supunere", respectiv de "supus", subînțelegându-se, față de Dumnezeu. Verbul aslama este derivat de la rădăcina slm care are sensul de "integritate", "desăvârșire", "sănătate", "pace", "tihnă" etc. Un cuvânt derivat de la aceeași rădăcină سلام salām "pace", "tihnă", "mântuire" este folosit de musulmani în formula de salut السلام عليكم as-salāmu 'alaikum (pacea/mântuirea fie asupra ta). De aici, o altă interpretare dată termenului "islam" ar fi aceea de "aflare a păcii întru Dumnezeu".Frithjof Schuon, Să înțelegem islamul. Introducere în spiritualitatea lumii musulmane, trad. Anca Manolescu, Ed. Humanitas, 1994, pp. 9-12.كتاب الإيمان والرؤيا
Precizări terminologice Având în vedere desele confuzii între diverșii termeni care au legătură cu islamul, sunt necesare următoarele precizări terminologice: Islam - religia islamică sau musulmană Ummah - comunitatea islamică formată din totalitatea musulmanilor Islamism - termen care, în definiția sa contemporană, se referă la versiunea radical extremistă a islamului politic. De multe ori în mass media, islamul este confundat cu islamismul, ceea ce este greșit, deoarece islamul este o religie monoteistă fondată în secolul al VII-lea de profetul Mahomed în timp ce islamismul este versiunea radicală, extremistă, politică și fundamentalistă care de cele mai multe ori duce la terorism Mahomedanism - termen învechit prin care era desemnată religia islamică, ieșit din uz Islamolog - specialist în islam Islamologie - știința care se ocupă cu studierea islamului Islamist - musulman fundamentalist care propagă politica radicală bazată numai pe Coran.Malise Ruthven, Islamul. Foarte scurtă introducere, trad. Florin Sicoie, Ed. Alfa, 2004, pp. 15-35.
Izvoare principale Coranul
Coranul (în arabă: Qur'an) este cartea sfântă a islamului. În original se numește قرآن și înseamnă „recitare”. Deși este numit „carte”, când un musulman se referă la Coran, se referă la text, la cuvinte, nu la lucrarea tipărită. Coranul a fost păstrat de-a lungul timpului prin memorarea întregului text, cuvânt cu cuvânt. Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Mahomed de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: Ğibrīl) în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Mahomed în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă.
Schematic, versiunea tradițională a faptelor spune că după moartea profetului Mahomed (632), Abu-Bekr, primul calif, i-a poruncit lui Zayd bin Thabit să strângă și să înregistreze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Mahomed, Hafsa bint Umar, stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Usman, între anii 650 și 656, care a poruncit alcătuirea unui exemplar model, care să înlăture toate diferențele survenite cu timpul între versiuni, acest exemplar rămânând fundamental până acum. El a trimis copii ale acestui exemplar în toate provinciile califatului și a ordonat ca toate celelalte variante să fie distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc însă de un proces mai gradual chiar decât cel prezentat de tradiție, Coranul fiind rodul unei munci redacționale a cărturarilor islamici aflați în slujba puterii califale contemporane lor, o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol.
thumb|left|200px|Pagină din Coran
Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele Mushaf 'Uthmān "Vulgata lui Osman") organizează revelațiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la începutul Coranului și cele mai scurte la sfârșit. În viziunea conservatorilor, ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. Mai târziu specialiștii au încercat să așeze capitolele în ordine cronologică, și printre musulmani există un consens privind împărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - Al-Isrā‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite.
Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a anumitor versete. Până la urmă s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc „puncte” pentru a indica vocalele. Sute de ani după Uthman, cărturarii musulmani au încercat să determine aplicarea punctelor și citirea corectă în textul nevocalizat al lui Uthman. În urma cercetărilor, au fost acceptate șapte variante canonice de citire a Coranului (acestea se referă doar la intonare și la decuparea textului - scris fără punctuație - în propoziții), diferențele dintre acestea fiind considerate minore, fără să afecteze textul.
Forma Coranului cea mai răspândită astăzi este textul publicat de Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, în 1923.
Coranul, încă de la începuturile sale, a devenit centrul devotamentului islamic și până la urmă subiectul controverselor teologice. În secolul al VIII-lea, mu'taziliții au susținut crearea Coranului de-a lungul timpului. Oponenții lor, din diferite școli, au pretins eternitatea și perfecțiunea Coranului, existent în ceruri înainte să fie revelat lui Mahomed. Teologia aș'arită (care a devenit predominantă) susține eternitatea Coranului și faptul că el nu a fost creat. Totuși, unele mișcări moderne din cadrul islamului se apropie de poziția mu'tazilită.
Cei mai mulți musulmani privesc Coranul cu venerație, înfășurându-l într-o pânză curată, păstrându-l pe un raft înalt și spălându-se ca pentru rugăciuni înainte de a citi din Coran. Vechile exemplare ale Coranului nu sunt distruse ca hârtia obișnuită, ci arse sau depozitate în cimitire pentru Coran. Coranul este, pentru musulmani, o călăuză infailibilă pentru pietatea personală și viața în comunitate, un adevăr istoric și științific.
Tipărirea în masă a Coranului în arabă și traducerea în alte limbi sunt considerate inovații moderne.
Sunna (Cutuma)
A doua sursă a legii islamice, după Coran, este Sunna. Sunna (ar.: سنة sunna „conduită”, în cazul de față, conduita profetului Mahomed) se constituie din spusele și faptele profetului Mahomed, așa cum sunt ele cuprinse în hadīth-uri (termen redat prin „tradiții”) pe care se bazează jurisconsulții și teologii pentru a preciza mai bine conținutul legii islamice care izvorăște din Coran. Sunna cuprinde spusele profetului Mahomed și faptele acestuia și ale unora dintre însoțitorii săi, pe care le-a aprobat.
Sensul general al cuvântului hadīth (ar.: حديث) este acela de povestire, pildă, spusă memorabilă transmisă de-a lungul generațiilor. Culegerile de hadīth-uri se bazează pe o moștenire eminamente orală, deoarece profetul Mahomed interzisese notarea propriilor sale cuvinte pentru a nu fi confundate cu textul coranic revelat. Cele mai cunoscute și apreciate culegeri de hadīth-uri sunt: Sahīh-ul (Autentic) Al-Bukhari (m. 870), Sahīh-ul lui Muslim (m. 875), cunoscute împreună sub numele de As-Sahīhāni (Cele două autentice). thumb|200px|Marea moschee de la Assuan (Egipt) Hadīth-ul, din punct de vedere al formei, se compune din două părți.
Lanțul martorilor sau al garanților și textul propriu-zis. Lanțul (ar.: إسناد isnād, سند sanad, سلسلة silsila) este o înșiruire de martori sau garanți de o înaltă probitate. Lanțul începe cu menționarea ultimului garant, contemporan cu autorul care povestește hadīth-ul și urcă, apoi, din generație în generație până la un însoțitor cunoscut al profetului Mahomed care l-a văzut pe acesta, într-o situație dată, procedând într-un anumit fel sau decretând un anume lucru. Pentru ca hadīth-ul să fie considerat autentic (ar.: صحيح sahīh), lanțul de garanți trebuie să fie neîntrerupt. Dacă lanțul nu este complet, adică are puncte ce pot fi contestate, atunci hadīth-ul respectiv este considerat slab (ar.: ضعيف da’īf), iar dacă lanțul nu are nicio consistență, atunci hadīth-ul respectiv este declarat fals (ar.: مزور muzawwar). Textul propriu-zis (ar.: متن matn) relatează într-un mod extrem de concis o spusă sau o atitudine a profetului.
Dogmă și credință