Eugen Curta (n. 3 aprilie 1959, Galtiu, județul Alba – d. 24 februarie 2008) a fost un prozator, romancier, eseist și dramaturg român. Este fiul lui Traian Curta, electrician și cântăreț bisericesc, și al Zoiței (n. Munteanu-Buia). După absolvirea Liceului nr. 2 din Cugir (1979), urmează cursurile Facultății de Electronică din Cluj, luându-și licența în . Din 1983 este programator la Oficiul de Calcul Romtelecom Alba.
Debutează publicistic în 1987 cu proză în revista „Vatra”. Debutul editorial are loc în volumul colectiv Debut '86, sub pseudonimul literar Eugen Voina. Colaborează la revistele: „Vatra”, „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Calende”, „Discobolul”.
După volumul de debut, a publicat următoarele volume de proză: Din nou despre dragoste (Ed. Dacia, 1991), În absența unui personaj secundar (Ed. Calende, 1993), Anotimp pentru doi (Ed. Arhipelag, 1996), Penultimul Don Juan (Ed. Generis, 1999), Trenul fără sfârșit (Ed. Generis, 2001), Iubita din vis (Ed. Paem, 2004), Misoginul îndrăgostit (Ed. Generis, 2004), Seducția continuă (Ed. Generis, 2005), Celelalte lumi (Ed. Generis, 2006), Mâine se va naște bunicul meu (Ed. Generis, 2006), Amurg în Piața Intimă (Ed. Unirea, 2009).
Este deținătorul următoarelor premii: Premiul pentru proză la Salonul Național de Carte Oradea (1994) și Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș (1996), Premiul Filialei Tg. Mureș a Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Anotimp pentru doi, Premiul Filialei Tg. Mureș a Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Trenul fără sfârșit, Premiul Filialei Tg. Mureș a Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Misoginul îndrăgostit.
În 2010, a primit titlul de Cetățean de onoare al satului Galtiu, la inaugurarea Căminului Cultural care îi poartă numele.
A călătorit în Elveția, Germania, Franța, Italia, Austria, Anglia. A fost șeful Oficiului de Calcul Romtelecom Alba, secretar de redacție la revista „Discobolul” și membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Despre cărțile autorului au formulat opinii critice: Diana Câmpan („Discobolul”, nr. 3/1990); Cornel Moraru - La persoana IV plural („Vatra”, nr. 10/1992); Ion Simut - Cum să reîntemeiem dragostea? („Romania literară”, nr. 10/1992); Nicoleta Ghinea - Varianta și în variante („Romania literară”, nr. 19/1993) și Arta imprevizibilului („Romania literară”, nr. 10/2000); Miron Beteg - Tentațiile povestirii clasice („Familia”, nr. 2/1994); AI. Th. Ionescu - Viața personajelor secundare („Calende”, nr. 2/1994); Virgil Podoabă, Mihai Sin, Aurel Pantea s.a.
Referințe critice: „Sub pana scriitorului Eugen Curta, aproape invariabil, femininul cade în corporalitate, iar strategiile sale nu fac decât să certifice, se pare, faptul că seducția este starea naturală a femeii. Deși semnificațiile se succed fortuit, întregul esafodaj textual din acest plan al romanului Penultimul Don Juan se sprijină pe obsesia strategiilor iubirii, o iubire devenită suma a șantajului, avansurilor patetice, solicitărilor continue, remușcărilor exagerate. Un vertij nesfârșit impus celuilalt prin posturile corpului. Aici intervine extraordinara încăpățânare estetică a autorului de a modela corpul, perceput plenar, dupa regulile sculpturalului și ale picturalului”. (Diana Campan - „Discobolul”, nr. 3/1990)
„Proza lui Eugen Curta este ca un ritual de inițiere și autoedificare, urmărit cu încetinitorul și asaltat la tot pasul de primejdii și de imprevizibil. Prin romanul Din nou despre dragoste. Eugen Curta probează talentul său de excepție temeinic așezat, fără complexe, în cadrele firești ale scrisului roman contemporan”. (Cornel Moraru - „Vatra”, nr. 10/1992)
„Revoluția din decembrie 1989 l-a găsit pe tânarul Eugen Curta și ca pe un prozator în plină ascensiune. Cu romanul în absența unui personaj secundar el a ieșit relativ repede din expectativa sau deruta de care au fost cuprinsi cei mai mulți scriitori români, dovedind o totală lipsă de complexe și de timorare, atât față de vechea realitate, cât și față de «tranziția» dură, nu mai puțin solicitantă”. (Mihai Sin, prezentare pe coperta IV a vol. În absenta unui personaj secundar - Ed. Calende, 1993)
„Pe stratul psihanalitic al romanului Anotimp pentru doi vor creste congruent și alte nivele mai largi, precum cel politic ori social. Pe ambele planuri, Eugen Curta, prozator aflat în preajma stazei acmeice, oferă cititorilor un roman totodată transparent, fermecător și adevarat. Un roman care ar putea face invidioase multe nume sonore ale prozei noastre de azi”. (Virgil Podoabă, prezentare pe coperta IV a vol. Anotimp pentru doi - Ed, Arhipelag, 1996)
Bibliografie
Din nou despre dragoste, Ed. Dacia, 1991 În absența unui personaj secundar, Ed. Calende, 1993 Anotimp pentru doi, Ed. Arhipelag, 1996 Penultimul Don Juan, Ed. Generis, 1999 Trenul fără sfârșit, Ed. Generis, 2001 Iubita din vis, Ed. Paem, 2004 Misoginul îndrăgostit, Ed. Generis, 2004 Seducția continuă, Ed. Generis, 2005 Celelalte lumi, Ed. Generis, 2006 Mâine se va naște bunicul meu, Ed. Generis, 2007 Amurg în piața intimă, Ed. Unirea, 2009
Radu Țuculescu - Donjuanismul misogin al lui Eugen
Categorie:Romancieri români Categorie:Dramaturgi români Categorie:Nașteri în 1959 Categorie:Decese în 2008