Diversitatea condițiilor climatice și a reliefului a determinat gruparea actuală a formațiunilor vegetale, a asociațiilor faunistice și a solurilor. Etajele și zonele biopedogeografice au o dublă desfacere: latitudinală și altitudinală.
Zonele biopedogeografice la nivel european: Zona de tundră: este situată în extremitatea nord-estică a continentului vegetația este săracă (mușchi, licheni, arbuști mici), este adaptată frigului solurile sunt slab formate. Zona pădurilor de conifere (taigaua): are o largă dezvoltare mai ales la nord de 50° latitudine nordică cuprinde molidul, bradul, pinul, dar și alte specii de arbori cu frunze verzi tot timpul anului predomină podzolurile (spodosolurile). Zona pădurilor de foioase: sunt specifice centrului și vestului continentului, predominând pădurile de fag și de stejar, dar și alte specii cu frunze căzătoare dintre soluri întâlnim solurile brune, cenușii și argiluvisolurile. Stepa și silvostepa: sunt caracteristice regiunilor cu climat secetos din estul continentului face trecerea de la păduri la vegetația ierboasă stepa începe din estul României și se extinde până dincolo de Volga solurile predominante sunt cernoziomurile și solurile bătrâne (molisolurile). Vegetație mediteraneană (subtropicală): este situată în sudul continentului în jurul Mării Mediterane vegetația specifică o reprezintă stejarul veșnic verde, stejarul de plută, macvisul solurile specifice sunt cele maronii și roșcate. La nivel continental se poate vorbi și de o etajare altitudinală, mai ales în zonele de munți înalți unde, la altitudini ce depășesc 2000 metri, se distinge o vegetație alpină specifică.
Note
Legături externe
Vezi și Biogeocenoză Biogeografie Biom
Categorie:Geografie