Armia Krajowa (Armata Teritorială), abreviată „AK”, a fost principala mișcare de rezistență din Polonia ocupată de Germania Nazistă. AK a fost înființată în 1942 prin transformarea Związek Walki Zbrojnej (Uniunea pentru Lupta Armată) și în următorii doi ani a încorporat aproape toate forțele armate clandestine. A fost desființate în ianuarie 1945, după ce teritoriul țării a fost curățat de forțele germane de către Armata Roșie.
Armata Krajowa, care a avut în momentul de maximă dezvoltare aproximativ 400.000 membri, a fost cea mai mare mișcare de rezistență clandestină poloneză și cea mai mare din lume. AK a fost brațul înarmat a ceea ce a devenit cunoscută ca „Statul Secret Polonez” („państwo podziemne”).
Principala activitate a Armatei Teritoriale a fost reprezentată de sabotarea transporturilor germane spre frontul de răsărit din Uniunea Sovietică. AK a declanșat o luptă pe scară largă împotriva germanilor, care a atins apogeul în perioada 1943 - 1944 în timpul Operațiunii Furtuna, care a imobilizat în Polonia mai multe divizii germane.
Armia Krajowa, loială guvernului puternic în exil a fost considerată de către Uniunea Sovietică ca o forță ostilă, ceea ce au dus la conflicte din ce în ce mai grave între partizanii polonezi și cei sovietici în timpul războiului, și între grupuri sau luptători izolați și autoritățile comuniste după încheierea războiului. Istoric Al doilea război mondial
AK își are originile în Serviciul pentru Victoria Poloniei, organizație care a fost înființată de generalul Michał Karaszewicz-Tokarzewski pe 27 septembrie 1939, chiar în perioada în care germanii și sovieticii erau pe punctul de a desăvârși cucerirea Poloniei. După șapte săptămâni, pe 17 noiembrie, la ordinul generalului Władysław Sikorski, această organizație a fost transformată în Uniunea pentru Luptă Armată, care doi ani mai târziu, pe 14 februarie 1942, avea să se transforme la rândul ei în Armia Krajowa
În afară de cele două organizații fondatoare ale AK, au mai existat și alte mișcări de rezistență, cele mai multe dintre ele fuzionând la un moment dat cu Armata Teritorială: Narodowa Organizacja Wojskowa, Konfederacja Narodu, Narodowe Siły Zbrojne, Bataliony Chłopskie, Gwardia Ludowa. Cea mai importantă mișcare de rezistență care nu a fuzionat cu AK a fost Armia Ludowa, de orientare comunistă. left|thumb|Tadeusz Bór-Komorowski.
Stefan Rowecki (cu pseudonimul Grot), a fost primul comandant al AK până la arestarea sa din 1943. Au urmat Tadeusz Bór-Komorowski până la arestarea sa din septembrie 1944, pentru ca Leopold Okulicki, (cu pseudonimul Niedzwiadek) să conducă organizația până la desființarea sa.
De-a lungul întregii sale perioade de existență, unitățile AK au efectuat mii de raiduri armate și numeroase acțiuni de culegere de informații, au dinamitat sute de transporturi pe calea ferată și au participat la multe ciocniri armate cu unițile poliției armate germane și ale Wehrmachtului. AK a efectuat operațiuni de represalii, asasinând ofițeri ai Gestapoului, ca răspuns direct la tacticile teroriste impuse de naziști împotriva populației civile.
Armia Krajowa a stâns și a transmis Aliaților numeroase informații importante politice, militare și tehnice, cum au fost de exemplu cele despre lagărele naziste de concentrare, Biografia detaliată a lui Witold Pilecki și cele despre bomba zburătoare V-1 sau racheta V-2.Europa Răsăriteană în cel de-al doilea război mondial: octombrie 1939 – mai 1945 . În timpul unei misiuni aeriene, RAF a folosit un avion Dakota cu două motoare camuflat Frederick I. Ordway, "The Rocket Team". Apogee Books Space Series 36 (pag. 158, 173)) care a decolat de pe aeroportul din Brindisi, Italia, pentru ca, după ce a aterizat pe un aeroport militar abandonat din Polonia, să transporte în tabăra Aliaților informații culese și sintetizate de inginerul de aviație Antoni Kocjan, și aproximativ 20 kg de resturi ale unei rachete V-2, lansate de la Peenemünde. Printre materialele se aflau „Raportul special 1/R, no. 242, fotografii, schițe ale pieselor rachetei prăbușite care nu au putut fi transportate, și altelel.James McGovern, "Crossbow and Overcast". W. Morrow: New York, 1964. (pag. 71)
Deși AK nu a declanșat o insurecție generală până în 1944, forțele sale au fost angajate în numeroase sabotaje economice sau armate și în atacuri de gherilă. În 1944, atacurile s-au înmulțit la nivel național, iar pe 1 august 1944 a fost declanșată Insurecția din Varșovia. Obiectivul insurecției era eliberarea capitalei poloneze, Varșovia, mai înainte de sosirea Armatei Roșii. Dacă, la începutul insurecției, au eliberat mai multe sute de prizonieri dintr-un lagăr de concentrare și au avut unele succese inițiale în luptele dure de stradă cu germanii, în cele din urmă rebelii au fost înfrânți de către germani pe 2 octombrie, în condițiile în care unitățile sovietice nu au intervenit, deși se aflau la aproximativ 20 km de oraș.
Printre cele mai importante operațiuni militare și sabotaje sunt incluse „Operațiunea Taśma (Cureaua)” din 1943, o serie de atacuri împotriva posturilor de pază de la frontiera dintre Guvernământul General și teritoriile anexate de Germania, și Operațiunea Furtuna din 1944 – o serie de insurecții al cărui obiectiv era cucerirea controlului asupra unor orașe, astfel încât autoritățile loiale guvernului polonez în exil să fie instalate în localitățile respective mai înainte ca sovieticii să ajungă în regiune. Cele mai importante acțiuni ale Operațiunii Furtuna au fost Insurecția din Varșovia – tentativa de eliberare a capitalei – Operațiunea Ostra Brama și Insurecția din Lwów.
Pierderile Axei datorită acțiunile mișcării clandestine poloneze, din care cele mai importante au fost ale AK, au fost estimate la aproximativ 150.000 de oameni.Marjorie Castle, Ray Taras, Democracy in Poland, Westview Press, 2002, ISBN 0-8133-3935-9, Google Print, p.27Walter Laqueur, Guerrilla Warfare: A Historical and Critical Study, Transaction Publishers, 1998, ISBN 0-7658-0406-9, Google Print, pag.202-203. Principalele activități ale AK au fost sabotarea căilor ferate care deserveau transporturile germane spre frontul de răsărit din Rusia. Se estimează că aproape o optime din toate transporturile germane spre frontul de răsărit au fost distruse sau întârziate în mod semnificativ datorită atacurilor AK.R. J. Crampton, Eastern Europe in the Twentieth Century, Routledge, 1994, ISBN 0-415-05346-3, Google Print, p.198 AK a declanșat adevărate bătălii cu germanii în special în 1944, obligând germanii să blocheze în Polonia mai multe divizii cu aproape 930.000 soldați.Bazată pe harta „Campaigns of Polish Armed Forces 1940-1945” (pag. 204) din lucrarea lui Iwo Cyprian Pogonowski, Poland a Historical Atlas, Hippocrene Books, 1987, ISBN 0-88029-394-2
Perioada postbelică thumb|right|200px|Kotwica, unul dintre simbolurile Armia Krajowa
Armia Krajowa a fost demobilizată în mod oficial pe 19 ianuarie 1945, pentru a evita un conflict cu sovieticii și declanșarea unui război civil. În ciuda acestui fapt, un mare număr de unități au decis să continue lupta lor, de această dată împotriva comuniștilor și sprijinitorilor lor de la Moscova.
Uniunea Sovietică și comuniștii polonezi considerau că forțele care fuseseră loiale guvernului în exil împiedica obținerea controlului total asupra țării fiind o amenințare care trebuia eliminată. Władysław Gomułka, cel care avea să devină la un moment dat Secretar General al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, ar fi spus la un moment dat: „Soldații AK sunt elemente ostile care trebuie eliminate fără milă”. Un alt comunist de frunte, Roman Zambrowski, a afirmat la un moment dat că AK trebuie să fie „exterminată”. Ziarul Rzeczpospolita, 02.10.04 Nr 232, Wielkie polowanie: Prześladowania akowców w Polsce Ludowej (Marea vânătoare: persecuțiile soldaților AK în Republica Populară Polonă)
Prima unitate AK concepută ca forță de luptă împotriva sovieticilor a fost „NIE” (Nu), formată pe la jumătea anului 1943. Obiectivele NIE nu era implicarea în luptele directe cu sovieticii, ci mai degrabă să efectueze activități de spionaj, cel puțin până când guvernul polonez din exil decidea cum să reacționeze în fața presiunilor sovietice. În acea perioadă, guvernul poloneze de la Londra încă mai credea că poate găsi o cale negociabilă pentru o înțelegere cu Moscova. Pe 7 mai 1945, NIE a fost desființată și transformată în „Delegatura Forțelor Poloneze din Interior”. Această organizație a rezistat până pe 8 august 1945, când s-a luat decizia desființării ei și oprirea lupteri de rezistență din teritoriile poloneze.
thumb|200px|right|Crucea Armia Krajowa Cross, decorație acordată veteranilor AK de către guvernul polonez în exil
Comitetul Polonez de Eliberare Națională, primul guvern comunist polonez format în iulie 1944, nu și-a asumat nicio responsabilitate față de Armia Krajowa, și, de aceea, pentru mai mult de un an de zile, sovieticii și-au asumat răspunderea pentru „rezolvarea” problemei luptătorilor AK cu ajutorul NKVD-ului. Până la sfârșitul războiului, aproape 60.000 de sodați AK au fost arestați, iar cam 50.000 dintre ei au fost deportați în Gulagurile din URSS. Cei mai mulți dintre acești soldați au fost capturați de sovietici după încheierea Operațiunii Tempest, în timpul căreia numeroase unități AK au încercat să coopereze cu Armata Roșie în timpul insurecției naționale antigermane. Alți veterani au fost arestați când au decis să pretindă respectarea promisiunilor de amnistie făcute de oficilaitățile guvernului comunist. În urma încălcării de către guvernul comunist a acestor promisiuni, soldații AK rămași în libertate au trecut în opoziție cu autoritățile de la Varșovia și au încercat să organizeze rezistența anticomunistă.
A treia organizație a AK a fost „Wolność i Niezawisłość” (Libertate și Suveranitate). La începutul existenței sale, obiectivele stabilite pentru această organizație erau de asemenea necombatante, ci era concepută pentru ajutarea soldaților care luptaseră în clandestinitate în epoca de tranziție de la viața de partizan la cea civilă. Asigurarea secretului și conspirativității operațiunii era necesară în condițiile creșterii persecuțiilor veteranilor AK de către guvernul comunist. Organizația Wolność i Niezawisłość ducea mare lipsă de fonduri, necesare pentru falsificarea documentelor și pentru asigurarea traiului partizanilor, care în cele mai multe cazuri își pierduseră în timpul războiului casele și economiile de o viață. Această organizație, considerată de autoritățile comuniste drept inamic al statului, fără resurse și cu membri care erau în favoarea rezistenței armate împotriva sovieticilor și comuniștilor, Wolność i Niezawisłość a eșuat în îndeplinirea sarcinilor inițiale. O importantă victorie a NKVD-ului și proapăt createi poliții secrete comuniste poloneze MBP a fost convingerea unor lideri AK și WiN de bunacredință a liderilor comuniști, care ar fi fost dispuși să ofere o amnistie parizanilor necomuniști. În numai câteva luni, comuniștii au reușit să strângă suficiente informații despre resursele și membrii AK/WiN. De-abia după arestarea unui mare număr de lideri și membrii ai rezistenței, partizanii necomuniști și-au dat seama de înșelăciune, dar organizațiile lor erau definitiv compromise, mii de membri fiind arestați. WiN a fost desființată definitiv în 1952.
thumb|200px|Monumentul din Sopot al luptătorilor Armia Krajowa. NKVD și MBP nu s-au dat în lături de la folosirea forței împotriva veteranilor AK. În toamna anului 1946, un grup de 100-200 de soldați ai organizație „Narodowe Siły Zbrojne” au fost atrași într-o capcană și masacrați. În 1947, un colonel al forțelor de securitate poloneze declara: „Organizațiile ilegale teroriste și politice au încetat să mai fie o forță de temut, deși mai sunt încă partizani în păduri”.