Ioan D. Mihăescu

Ioan D. Mihăescu (n. 4 octombrie 1891, comuna Amărăștii de Jos, județul Dolj – d. 22 octombrie 1957, Închisoarea Văcărești) a fost un general român, care a luptat în Al Doilea Război Mondial.

Biografie A absolvit Școala de Ofițeri în 1912.Tabel cuprinzând ofițerii generali, superiori și inferiori din activitate, admiși la înaintare pe anul 1942/943, afară de căpitanii, care sunt admiși pe anii 1941/942, nr. 98.601 din 17 februarie 1942, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 44 din 20 februarie 1942, partea I-a, p. 1.147.

După școala primară și studiile liceale, a absolvit Școala Superioară de Război în 1912, ca sublocotenent de artilerie.

A participat la Campania din 1913 și la cele două războaie mondiale. În cel de al Doilea Război Mondial, a participat la bătălia de la Odessa și la urmărirea inamicului spre Stalingrad.

Funcții deținute A fost înaintat în 10 mai 1936 la gradul de colonel și în 24 ianuarie 1942 la gradul de general de brigadă.Decretul Conducătorului Statului nr. 505 din 19 februarie 1942 pentru înaintări în Armata de Uscat, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 44 din 20 februarie 1942, partea I-a, p. 1.157.

1934 - Atașat militar în Iugoslavia 1939 - 1941 - Director de Studii la Centrul de Instrucție de Artilerie de la Mihai Bravu (Dadilov), cu grad de locotenent-colonel 1942 - 1943 - Comandantul Diviziei 1 Infanterie 1943 - 1944 - Comandantul Diviziei 4 Infanterie cu gradul de general de brigadă august 1945 - Comandant al Capitalei

Din funcția de Comandant militar al Bucureștiului a fost disponibilizat după greva regală. Membru al Partidului Național Țărănesc, a colaborat cu Iuliu Maniu între 1941-1945.

Generalul de divizie Ioan D. Mihăescu a fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, în baza legii nr. 433 din 1946, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947.Decretul Regal nr. 1.652 din 7 august 1947 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7.512.

După război se înscrie în organizația clandestină „Graiul Sângelui”. La 19 septembrie 1948, încep perchezițiile la domiciliu. După arestarea membrilor organizației, a dispărut de la domiciliu (1948). A fost implicat în pseudo-procesul criminalilor de război. În 1950 este judecat și condamnat în contumacie la 20 de ani muncă silnică pentru apartenență la organizația subversivă „Graiul Sângelui”. Este arestat la 4 aprilie 1956, rejudecat de Tribunalul Militar București, reconfirmându-i-se vechea pedeapsă. Închis la Jilava, se îmbolnăvește și este transferat la Spitalui Penitenciar Văcărești.

A decedat la 22 octombrie 1957, în Spitalul nr. 1 al penitenciarului Văcărești.

Decorații 20px Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor (8 iunie 1940)Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.790. 1918 - Ordinul "Coroana României" cu spade și panglică de Virtute Militară, în gradul de Cavaler 1923 - Medalia Victoria marelui război pentru civilizație 1916 - 1923 1938 - Ordinul "Steaua României", în grad de comandor 1938 - Coroana Iugoslaviei în grad de comandor 1 septembrie 1942 - Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a

Note

Legături externe Generals.dk - Ioan Mihăescu

Categorie:Nașteri în 1891 Categorie:Decese în 1957 Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial Categorie:Decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul” Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Comandor al Ordinului Steaua României Categorie:Militari români decedați în închisorile comuniste Categorie:Victime ale regimului comunist din România