Mitropolia Germaniei cunoscută sub denumirea Mitropolia Germaniei, Europei Centrale și de Nord este o parte componentă a Bisericii Ortodoxe Române. Din ea fac parte Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord.
Istoric Primele comunități ortodoxe care au celebrat slujbe după ritul bizantin au apărut pe teritoriul actual al Germaniei la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea. Acestea prime comunități au avut un caracter temporar.Nicholaus Thon: Quellenbuch zur Geschichte der orthodoxen Kirche, Paulinus-Verlag, Trier 1983. Nicholaus Thon: Der historische Weg der Orthodoxen Kirche in Deutschland verificat la 21.02.2013.
Până în 1945 Capela Ortodoxă Română de la Lipsca (sec. XIX) Negustorii din București întrețineau în secolul al XIX-lea relații comerciale cu majoritatea centrelor mari europene. O parte dintre ei, statorniciți în București pe Calea Lipscani se specializaseră în comerțul cu orașul Lipsca (Leipzig). O vreme îndelungată slujbele necesare românilor din Lipsca au fost efectuate în capela greacă din acest oraș, capelă la întreținerea căreia au contribuit negustorii români după cum ne indică documentele vremii. După 40 de ani de slujire comună, românii sunt nevoiți în anul 1858 să pubă bazele unei capele proprii:„Noi, neguțătorii români din Principatele Dunărene, cari venim în orașul Lipsca, pentru negoț, văzându-ne acum expulzați, cu nedreptate, dela pretinsa capelă grecească din acest oraș, care în spațiu de mai mult de 40 de ani s’a ținut cu cheltuielile predecesorilor noștri și cu ale noastre, ne-am adunat cu toții în unire de cuget aici în orașul Lipsca, la anul mântuirii 1858 la târgul de Paști si am hotarît cu toții, a fonda aici o capelă română." Întreaga activitate a fost coordonată de arhimandritul Ghenadie Țeposu numit de către Mitropolia Ungrovlahiei încă din 1852 păstor al neguțătorilor din Lipsca. Motivul întemeierii unui locaș propriu de cult a fost un conflict interortodox tranșat de către administrația cultelor din Dresda în favoarea grecilor după intervențiile reginei Amalia și a ambasadorului Rusiei. Capela Românească a fost amenajată în Catharinenstrasse 6, II din Lipsca. Capela a fost desființată în anul 1881 în urma unor certuri interne în stil fanariot care priveau ocuparea postului de preot desfășurate între 1878-1881, iar patrimoniul ei a fost transferat ministerului Cultelor de la București. Cu banii proveniți din lichidarea Capelei românești din Lipsca este înființat în București "Institutul de binefacere Providența" care va juca un rol deosebit în activitatea filantropică din regat până la al doile război mondial.Dr. Vasile POCITAN: Capela Românească din Lipsca, în BOR, an. XLV 1927 nr. 7 .414-419 și nr. 8. p. 458-467Constantin C. Sporea: Alte rumänische Beziehungen zur Messestadt Leipzig (excerptum), în Societas Academica Daco-Romana - Acta Historica, Tomus I, Roma 1959, p. 51-81. capela din Leipzig a fost deservită de arhimandritul Ghenadie Țeposu, arhimandritul Valerian Zamfirescu-Paladi și arhimandritul Partenie Clinceni. O reluare a vieții liturgice în regiunea Leipzig sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Române a avut loc abia în anul 2003.
Capela ortodoxă română din Baden-Baden
Capela ortodoxă română din Viena Crucea lui Șerban Cantacuzino din Viena marchează locul unde preoții moldoveni săvârșeau Sf. Liturghie pentru ostașii domnitorului Șerban Cantacuzino veniți în sprijinul armatei otomane la asedierea Vienei. În bisericile ortodoxe din Viena - biserica Sf. Gheorghe, de pe strada Grecilor (Griechengasse 5) și Catedrala Sfintei Treimi din Piața de Carne (Fleischmarkt) - au început să se țină slujbe în limbile greacă și română. Catedrala Sfintei Treimi a fost construită între anii 1782-1786 ca lăcaș de cult „al grecilor și românilor”, ceea ce a dus după 1900 la un conflict care a durat mai bine de 20 de ani.Palatul Dietrichstein Românii aflați la Viena în secolul al XIX-lea doresc înființarea unei biserici ortodoxe. Primele inițiative în acest sens sund pornite de Aron Pumnul care a initiat în 1861 ,,Societatea bisericeascã literarã a teologilor români.”Nicoleta Milea: Viata religioasã a românilor din Austria. în: Observatorul, 09.05.2012. Toronto Canada Consiliului școlar din Austria de Jos dă 12 octombrie 1899 aprobarea pentru catehizarea copiilor ortodocsi chiar în limba românã în cadrul Scoala nationale Greco-române din Viena.Preot Dr. Nicolae Dura: Biserica trăită departe. București 2005. "Clubul român de la Viena" s-a constituit în anul 1902, unul din scopurile principale ale acestuia fiind înființarea unei comunități bisericești. Primarul din acea perioadă, dr. Karl Lueger, era un mare simpatizant al românilor și le-a oferit tot sprijinul de care aveau nevoie. În 1906 comunitatea număra aproximativ 300 de membri fără a lua în calcul soldații români ortodocși staționați în capitala austriacă, studenții sau lucrătorii sezonieri. A fost închiriată o locuință în palatul Dietrichstein, în strada Löwel (Löwelstraße 8) unde s-a amenajat o capelă deschisă și în zilele noastre. Soția proprietarului princiar era o rusoaică de credință ortodoxă, născută Dolgoruky, ceea ce a înlesnit lucrurile. Chiria anuală a fost fixată la 3.000 de coroane iar costurile suplimentare de amenajare s-au ridicat la încă 13.000. Preotul Nikolaj Nikolavski de la biserica rusă a donat iconostasele; alte donații, ca de pildă sfeșnice sau straie preoțești, au venit din rândurile enoriașilor. Primul preot ortodox român a fost părintele Virgil Ciobanul, care și-a începu activitatea în 1907. Comunitatea a reușit să aducă în 1914 Moaștele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.Claudiu Târziu: Biserica Românească din Viena. în: Formula AS Nr. 941, anul XX(oktombrie 2010) p. 26-27. Capela este și locul de adunare al societății studențești "România Jună". Distrusă de bombardamentele războiului este refăcută și sfințită în 1951. O nouă renovare este făcută în colaborare cu statul român între 1967-1968. acest fapt care duce la scindarea profună comunității românești de acolo.
Parohia ortodoxă română din Viena a fost deservită pentru o perioada mai mare de timp – de preoți: Dr.Virgil CIOBANU Dr. Petre PROCOPOVICI Petru JANCOVSCHI (1929-1946)
Capela și Biserica "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Berlin
thumb|left|Biserica "Ierusalim" din Berlin în 1878/1879 În anii '30 ai secolului trecut numeroase persoane provenite din România și aflate în Berlin ridică problema înființării unei parohii ortodoxe în capitala Germaniei. Astfel un grup de inițiativă format din Dr. Dumitru Amzăr, preoții Ștefan Palaghiță și Andrei Vascan,Dr. Dumitru Amzăr, Ion Dumitrescu-Borșa, Gheorghe Ciorogaru, Nicolae Șeitan, Virgil Mihăilescu, Stelian Stănicel, Iosif Găvăgină, Nicolae Petrașcu, Horia Sima, Constantin Papanace și Eugen Teodorescu semnează în 1938 actele de înființare ale structurii juridice pe care se va înființa parohia românească.. Între anii 1940-1941 comunitatea românească din Berlin număra circa 500 de familii la care se adăugau aproximativ 2000 de persoane necăsătorite. În 1940 s-a înființat în Klopstockstr. 38, Berlin-Tiergarten o capelă românească. În protocolul de înființare se menționează: "noi românii din acest mare oras, simțind nevoia sufletească a unui sfânt lăcas, unde să ne rugăm lui Dumnezeu în graiul și în legea noastră strămosească și dându-ne seama că o sfântă biserică ortodoxă română ar fi o mare bucurie și ar corespunde unei mari lipse pentru românii ce trăiesc de ani de zile sau trec vremelnic, ca și pentru aceia care pe viitor vor locui în această mare capitală a Europei, am hotărât astăzi, 13 septembrie 1940, să punem începutul Sfintei Biserici Ortodoxe Române din Berlin, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil".Gheorghe Vasilescu, Biserica românească din Berlin, în Revista "Deisis", editată de Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania și Europa Centrală, nr. 3-4, 1996, p. 70-7. Patriarhia Română aprobă înființarea comunității pentru care numește un preot și un cântăreț. Slujba de sfințire a capelei a avut loc la 24 noiembrie 1941. O biserică evanghelică liberă, biserica "Ierusalim", a fost cumpărată cu 450.000 Reichsmarken la 21 august 1943. Inaugurarea acestui locaș de cult a avut loc la 24 ianuarie 1944. Schema de personal a bisericii aprobată prin Decret prevedea un preot, un cântăreț și un paraclisier.Decret-Lege nr. 3281 din 29 noiembrie 1941, publicat în Monitorul Oficial nr. 285, din 1 decembrie 1941. Corul a fost organizat de Sergiu Celibidache. Biserica din Berlin a fost deservită de următorul personal clerical: Preot Ștefan Palaghiță Preot Andrei VascanNumit prin ordinul patriarhal nr. 14863 - din 10.octombrie1940 Preot Visarion PuiuNumit prin ordinul patriarhal nr. 19040, din 31 decembrie 1942 Preot Econom Stavrofor Emilian VasiloschiDecretul Sf. Arhiepiscopii a Bucureștilor Nr. 22039/1942; Ordinul Ministerului Muncii Nr. 6729/1942 și Decretul Patriarhal Nr. 7830 din 1 aprilie 1942 Diacon Alexandru Cristea Diacon Ion Boștinescu Diacon Barnea M. Ion
Ca urmare a bombardamentelor aliate efectuate asupra Berlinului, biserica românească este distrusă în 2 mai 1945.
Între 1945-1989
În timpul regimului comunist parohiile ortodoxe române din Europa de Vest au fost subordonate canonic episcopiilor ortodoxe aflate sub ascultarea Patriarhiei de Constantinopol. Asupra preoților trimiși de Patriarhia de la București a planat suspiciunea colaborării cu regimul comunist din România. Astfel, din nefericire, majoritatea parohiilor ortodoxe române nu au avut o administrație canonică care să le mențină în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română.
Între 1945-1958 parohiile ortodoxe române din Europa Occidentală s-au aflat sub păstorirea mitropolitului Visarion Puiu, excomunicat de Patriarhia de la București și condamnat în contumacie la moarte de către Tribunalul Poporului de la București.
Al doilea întâistătător al Episcopiei Ortodoxe Române Autonome din Europa a fost arhiepiscopul Vasile Leu, fostul paroh ortodox român de la Salzburg.Bishop Victor-Vasile (Vasile Leu) of the Romanian Orthodox Episcopate of Western EuropeVictor Vasile LEU Din 1989 până în 1994 După 1994 După prăbușirea regimului comunist din România tot mai multe parohii românești din occident au dorit reîntoarcerea sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române. Primele demersuri au fost organizate de preotul Simion Felecan cu binecuvântarea și consimțământul Patriarhiei Române. El alcătuiește "Grupul celor 7" format din preoții ortodocși Alexandru Câmpeanu (Regensburg), Gabriel Cernăuțeanu (Offenburg), Liviu Dărăban (Siegen), Simion Felcan (München), Lazăr Mitu (Köln), Lucian Pârjol (Berlin), Alexandru Pap (Aachen). Acest grup a convocat primul Congres al preoților ortodocși români din Europa. Întrunirea pregătitoare a avut loc în februarie 1992 la Köln, iar congresul a avut loc între 2-4 octombrie 1992 la Königswinter. În perioada 16-18 octombrie 1992 se începe alcătuirea, tot la Königswinter, a Statutului de organizare și funcționare al Mitropoliei Germaniei.Cernăuțeanu, Gabriel: Biserica Diasporei Românești. Unitate și Autonomie, în "România liberă" din 26-27 septembrie 1992, An L, Nr. 1490. Serie nouă 756 La 8 mai 1993 la Aachen se aprobă forma finală a Statutului de organizare și funcționare al Mitropoliei și este înregistrată la Notariatul Public din acest oraș.Barbu, Ioan: Lumina Nouă. Editura Antim Ivireanu: Râmnicul Vâlcea 1997. p. 58-60.