Insulele Marshall, oficial Republica Insulelor Marshall, este o țară insulară din Oceania. Statul suveran se află la vest de Linia internațională de schimbare a datei și la nord de ecuator, în regiunea Micronezia din nord-vestul Oceanului Pacific.

Teritoriul este format din 29 de atoli ,cinci insule principale și 1.220 de alte insule foarte mici, împărțite în două lanțuri de insule: Ratak, în est, și Ralik, în vest. 98,47% din teritoriul său este alcătuit din ape lagunare, cea mai mare proporție de apă în raport cu uscatul dintre toate statele suverane. Țara are frontiere maritime cu Insula Wake la nord, Kiribati la sud-est, Nauru la sud și Statele Federate ale Microneziei la vest. Capitala și cel mai mare oraș este Majuro, unde locuiește aproximativ jumătate din populația țării. Insulele Marshall se numără printre cele doar patru state formate în principal din atoli, alături de Kiribati, Maldive și Tuvalu.

Coloniștii austronesieni au ajuns în Insulele Marshall încă din mileniul al II-lea î.Hr. și au introdus culturi agricole din Asia de Sud-Est, inclusiv cocotieri, taro de mlaștină gigant și arborele de pâine, precum și găini domestice, ceea ce a făcut posibilă locuirea permanentă a insulelor.

Primii europeni care au vizitat insulele au fost membrii unei expediții maritime spaniole conduse de Alonso de Salazar, care au ajuns în Taongi în 1526 și au numit insula Isla de San Bartolomé (Insula Sfântul Bartolomeu). Aceștia erau supraviețuitorii unei expediții mai ample care plecase din Spania în 1525 sub conducerea lui Garcia Jofre de Loaisa. În 1528, o altă navă spaniolă a ajuns în Insulele Marshall și a vizitat Ujelang și Enewetak, de această dată sub conducerea lui Alvaro de Saavedra, care se întorcea în Americi din Insulele Mirodeniilor. Ulterior, galioanele spaniole au navigat de obicei pe o rută din Pacific aflată mai la nord și au evitat Insulele Marshall. Hărțile și atlasele europene au dat grupului numele căpitanului britanic John Marshall, care a explorat regiunea în 1788. Misionarii protestanți americani și oamenii de afaceri occidentali au început să sosească în anii 1850. Comercianții germani de copră au dominat economia în anii 1870 și 1880, iar Imperiul German a anexat Insulele Marshall ca protectorat în 1885.

Imperiul Japonez a ocupat insulele în toamna anului 1914, la începutul Primului Război Mondial. După război, Insulele Marshall și celelalte foste colonii germane din Pacific situate la nord de ecuator au devenit parte a Mandatului Pacificului de Sud administrat de Japonia. Statele Unite au ocupat insulele în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și, după război, le-au administrat ca parte a Teritoriului sub tutelă al Insulelor Pacificului. Între 1946 și 1958, Statele Unite au efectuat 67 de teste nucleare în atolii Bikini și Enewetak.

Guvernul Statelor Unite a creat Congresul Microneziei în 1965, ca parte a unui plan pentru creșterea autoguvernării insulelor din Pacific. În mai 1979, Statele Unite au recunoscut independența Insulelor Marshall, recunoscând constituția și președintele acestora, Amata Kabua. Suveranitatea deplină sau autoguvernarea a fost obținută printr-un Compact de Liberă Asociere cu Statele Unite. Insulele Marshall sunt membre ale Comunității Pacificului din 1983 și ale Organizației Națiunilor Unite din 1991.

Din punct de vedere politic, Insulele Marshall sunt o republică prezidențial-parlamentară aflată în liberă asociere cu Statele Unite, care asigură apărarea, subvenții și accesul la agenții americane precum Comisia Federală pentru Comunicații și Serviciul Poștal al Statelor Unite. Având puține resurse naturale, economia insulelor se bazează pe sectorul serviciilor, precum și pe pescuit și agricultură. Ajutorul financiar acordat de Statele Unite reprezintă o parte importantă din produsul intern brut al țării. Deși cea mai mare parte a ajutorului financiar prevăzut prin Compactul de Liberă Asociere urma să expire în 2023, acesta a fost prelungit în același an pentru încă 20 de ani. Moneda țării este dolarul american.

Majoritatea cetățenilor Republicii Insulelor Marshall sunt de origine marshalleză, însă există și comunități mai mici de imigranți din Statele Unite, China, Filipine și alte insule din Pacific. Cele două limbi oficiale sunt marshalleza, una dintre limbile oceaniene, și engleza. Aproape întreaga populație a insulelor practică o religie; aproximativ trei sferturi dintre locuitori aparțin fie United Church of Christ – Congregational in the Marshall Islands (UCCCMI), fie Assemblies of God.

Istorie Insulele au fost descoperite de spanioli în prima jumătate a secolului al XVI-lea și au fost explorate de căpitanul britanic John Marshall (1788), de la care și-au primit și numele. Între anii 1885-1914 ele s-au aflat sub protectorat german, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial zona făcea parte din prima linie de apărare japoneză. În anul 1944 insulele au fost cucerite de americani, care le-au administrat până în 1990, când țara și-a căpătat independența. Pe insulele Bikini și Enewetak, S.U.A. au efectuat experimente nucleare.

Geografie Republica Insulelor Marshall este un stat insular în Oceanul Pacific, la nord de Ecuator, între arhipelagurile Caroline și Hawaii, având o suprafață de 181 km2.

Teritoriul țării ocupă câteva sute de insule (32 de atoli, 867 de recifi), dispuse în două șiruri: Ralik în vest și Ratak în est.

Clima este ecuatorială, determinând o vegetație tropicală (arborescentă), dominată de bananieri și palmieri, dar și o faună bogată în păsări, pești.

Demografie În anul 2002, Republica Insulelor Marshall a înregistrat o populație de aproximativ 73.630 de locuitori, iar în anul 2006 doar 60.442 de locuitori, o scădere de 13.630 de locuitori. Densitatea populației este de 338,8 loc./km2.

Capitala, Majuro, avea (în 2006) o populație de 28.600 de locuitori, aproximativ 50% din populația totală a țării. Alte orașe importante: Ebeye, Jahrit ș.a.

Limbi oficiale ale statului sunt engleza și marshalleza.

Componența etnică: micronezieni, americani.

Culte religioase: creștinism (protestanți, catolici).

Districtele Republicii Insulelor Marshall Insulele Marshall cuprind 31 de districte:

(*) Atolul Kwajalein este cel mai mare atol din lume; inelul coraligen este lung de 283 km, închizând o lagună de 2850 km. Are o formă ovală, măsurând 65 km lungime și aproape 30 km lățime.

Economie Economia țării este dependentă de asistența financiară străină, fiind totodată bazată și pe surse proprii: pescuit, agricultură (palmieri de cocos, casava), turism, servicii și operații bancare. Domeniul exporturilor este slab dezvoltat, exportându-se cu precădere pește, copră, ulei de cocos, fructe. și importându-se echipamente industriale, mijloace de transport, combustibili. Comerțul extern se realizează cu state precum SUA, Japonia, Australia și unele țări vest-europene.

Patrimoniu mondial UNESCO Atolul Bikini, pe care s-au efectuat în trecut teste atomice, a fost înscris în anul 2010 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO

Referințe

Legături externe

Guvern Office of the President Embassy of the Republic of the Marshall Islands Washington, DC official government site Chief of State and Cabinet Members

Informații generale

Country Profile from New Internationalist Marshall Islands from UCB Libraries GovPubs

Mass media Marshall Islands Journal Weekly independent national newspaper

Altele Digital Micronesia - Marshalls by Dirk HR Spennemann, Associate Professor in Cultural Heritage Management Plants & Environments of the Marshall Islands Book turned website by Dr. Mark Merlin of the University of Hawaii Atomic Testing Information infoplease.com Pictures of victims of U.S. nuclear testing in the Marshall Islands on Nuclear Files.org "Kenner hearing: Marshall Islands-flagged rig in Gulf oil spill was reviewed in February" NOAA's National Weather Service - Marshall Islands Insulele Marshall riscă să se scufunde. Poate exista un popor fără țară?, 8 decembrie 2010, Ana Jităriță, Adevărul

Marshall Categorie:Foste colonii germane