Sierra Leone, oficial Republica Sierra Leone, neoficial Salone, este o țară aflată pe coasta de sud-vest a Africii de Vest. Are hotar cu Liberia la sud-est și Guinea la nord-est. Sierra Leone are un climat tropical, cu un mediu divers, de la savană la păduri tropicale umede, cu o suprafața totală de și o populație de 7,075,641 potrivit recensământului din 2015.Official projection (medium variant) for the year 2013 based on the population and housing census held in Sierra Leone on 4 December 2004 . statistics.sl. pag. 13. Capitala și cel mai mare oraș este Freetown, iar țara este împărțită în cinci regiuni administrative, care sunt de asemenea împărțite în șaizeci de districte.
Sierra Leone a fost Colonie a Coroanei britanice din 1808 până pe 27 aprilie 1961 când a obținut independența, dar perioade de turbulență politică au marcat istoria recentă. Pe 18 aprilie 1971, guvernul lui Siaka Stevens a abolit sistemul de guvernământ parlamentar și a declarat Sierra Leone republică prezidențială, creând un stat unipartid care a durat din 1978 până în 1985. Actuala constituție democratică multipartidă a Sierra Leone a fost adoptată în 1991 de guvernul președintelui Joseph Saidu Momoh, întocmai când gruparea rebelă Frontul Revoluționar Unit, condus de un fost ofițer militar întemnițat în Sierra Leone Foday Sankoh, a lansat un război civil brutal.
Pe 29 aprilie 1992, armata l-a răsturnat pe președintele Momoh, și Sierra Leone a fost sub conducere militară din 1992 până în 1996. Sierra Leone s-a întors la starea de democrație cu guvern ales atunci când junta militară condusă de Generalul de brigadă Julius Maada Bio i-a acordat președinția lui Ahmad Tejan Kabbah de la SLPP după victoria în alegerile prezidențiale din 1996. Oricum, pe 25 mai 1997, armata l-a răsturnat pe președintele Kabbah. În februarie 1998, o coaliție a forțelor armate ale Ecowas condusă de Nigeria l-a repus în funcție pe președintele Kabbah, și i-a executat pe liderii loviturii de stat după o judecată a curții marțiale. În ianuarie 2002, președintele Ahmad Tejan Kabbah a anunțat sfârșitul războiului civil cu ajutorul și susținerea Ecowas, a guvernului britanic, Uniunii Africane și Națiunilor Unite. Sierra Leone a avut o perioadă neîntreruptă de guvernare democratică din 1998 până în prezent.
Șaizeci de grupuri etnice locuiesc în Sierra Leone, fiecare având propria limbă și obiceiuri. Două cele mai mari și mai influente sunt temne și mende. Temne se găsesc predominant în nord-vestul țării, iar mende în sud-est. O mică minoritate, de circa 2%, sunt poporul krio, care sunt descendenți ai sclavilor afro-americani și vest-indieni. Deși engleza este limba oficială și este utilizată în școli și administrația guvernamentală, krio, o creolă cu bază engleză, este limba cea mai pe larg vorbită de-a lungul Sierrei Leone. Vorbită de 98% din populație, krio unește toate grupurile etnice din țară, în special în cadrul comerțului și interacțiunii sociale.
Sierra Leone este o țară majoritar islamică, musulmanii constituind 78%, cu o minoritate creștină influentă de 21%. Sierra Leone este văzută drept unul dintre cele mai tolerante religios state din lume. Musulmanii și creștinii colaborează și interacționează între ei foarte pașnic, iar violența religioasă este foarte rară. Majoritatea sărbătorilor creștine sunt în mod oficial sărbători publice în țară; printre sărbătorile publice sunt Crăciunul, Paștele, Eid al-Fitr și Eid al-Adha.
Sierra Leone se bazează pe minerit, în special al diamantelor. Este de asemenea printre cei mai mari producători de titan și bauxită, un producător major de aur, și are unul dintre cele mai mari depozite de rutil. Sierra Leone are al treilea cel mai mare port natural din lume. În ciuda bogăției sale naturale, 53% din populația sa trăia în sărăcie în 2011. Sierra Leone este membru al multor organizații internaționale, inclusiv Națiunile Unite, Uniunea Africană, Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane (ECOWAS), Uniunea Râului Mano, Comunitatea Națiunilor, Banca Africană de Dezvoltare și Organizația Cooperării Islamice.
Istorie Istorie timpurie
Descoperiri arheologice arată că Sierra Leone a fost locuită continuu timp de cel puțin 2,500 de ani, populată succesiv de societăți care au migrat din alte părți ale Africii. Oamenii au adoptat utilizarea fierului prin secolul 9 și prin anul 1000 agricultura era practicată de-a lungul coastei. Climatul s-a schimbat considerabil și hotarele dintre diferitele zone ecologice s-a schimbat de asemenea, afectând migrația și cucerirea.
Pădurile tropicale dense și mediul mlăștinos al Sierrei Leone erau considerate impenetrabile; a fost de asemenea gazdă a muștii țețe, care purta o boală fatală pentru cai și vita zebu utilizată de poporul mande. Acest factor de mediu și-a protejat oamenii de cuceririle poporului mande și a altor imperii africane.Christopher Fyfe, "Weighing the Probabilities", Review: Landlords and Strangers: Ecology, Society and Trade in Western Africa, 1000–1630, By George E. Brooks. Boulder: Westview Press, 1994. ()Utting (1931), p. 33 Acesta de asemenea a redus influența islamică a Imperiului Mali, dar islamul, introdus de comercianții, negustorii și migranții susu dinspre nord și est, a fost adoptat pe scară largă în secolul 18.Utting (1931), p. 8
Comerțul european Contactele europene cu Sierra Leone erau printre primele în Africa de Vest în secolul 15. În 1462, exploratorul portughez Pedro de Sintra a întocmit harta dealurilor din jurul a ceea ce astăzi este Portul Freetown, numind formațiunea Serra da Leoa sau „Serra Leoa” (numele portughez al Munților Leului).Kingfisher Geography encyclopedia. . p. 180 Denumirea spaniolă a acestei formațiuni geografice este Sierra Leona, care mai târziu a fost adaptată și scrisă greșit, devenind actualul nume al țării. Deși potrivit profesorului C. Magbaily Fyle aceasta ar putea fi o interpretare greșită a istoricilor: potrivit lui, există evidență că călătorii numeau regiunea Serra Lyoa înainte 1462, anul în care Sintra a ajuns prima dată. Aceasta ar implica că identitatea persoanei care stă la originea denumirii Sierra Leone rămâne încă neclară.
La scurt timp după expediția lui Sintra, comercianții portughezi au ajuns la port. Prin 1495, au construit un punt comercial fortificat pe coastă. Olandezii și francezii de asemenea au inițiat comerț aici, și fiecare națiune a utilizat Sierra Leone ca punct punct de tranzacționare a sclavilor aduși de comercianții africani din zonele interioare unde aveau loc războaie și conflicte tribale. În 1562, englezii au inițiat comerțul triunghiular atunci când amiralul Sir John Hawkins al Marinei Regale a transportat 300 de africani aserviți – obținuți „prin sabie și parțial prin alte mijloace” – coloniei spaniole Santo Domingo de pe Hispaniola din zona Indiilor Occidentale din Marea Caraibilor, unde i-au vândut.
Coloniiile timpurii În urma Războiului de Independență a Statelor Unite, britanicii au evacuat mii de sclavi afro-americani și i-au reașezat în coloniile canadiene și caribbiene și în Londra, care le-a dat noi vieți. În 1787, Coroana Britanică a fondat o așezare în Sierra Leone pe locul care a fost numit „Provincia Libertății”. A intenținoat să așeze acolo pe unii din „săracii negri ai Londrei”, majoritatea afro-americani eliberați de britanici în timpul războiului. Aproximativ 400 de negri și 60 de albi au ajuns în Sierra Leone pe 15 mai 1787. Grupul de asemenea a inclus anumiți indieni occidentali cu origini africane din Londra. După ce au înființat orașul Granville, cei mai mulți din grupul de coloniști au murit, din cauza bolii și a luptelor cu popoarele africane băștinașe (temne), care au rezistat intruziunii acestora. Cei 64 coloniști rămași au înființat un al doilea oraș Granville.Michael Sivapragasam, Why Did Black Londoners not join the Sierra Leone Resettlement Scheme 1783–1815? (London: Open University, 2013).
În urma Revoluției, peste 3,000 de negri loialiști au fost așezați în Noua Scoție, unde în cele din urmă li s-a acordat pământ. Ei au fondat Birchtown, Noua Scoție, dar s-au confruntat cu ierni aspre și discriminare rasială din partea învecinatului Shelburne, Noua Scoție. Liderul negru Thomas Peters a făcut presiune asupra autorităților britanice pentru asistență și mai mult ajutor; împreună cu aboliționistul britanic John Clarkson, Compania Sierra Leone a fost înființată pentru a-i reloca pe loialiștii negri care doreau să-și încerce șansele în Africa de Vest. În 1792, aproape 1200 persoane din Noua Scoție au trecut Atlanticul pentru a construit a doua (singura permanentă) Colonie Sierra Leone și așezarea Freetown pe 11 martie 1792. În Sierra Leone, erau numiți coloniști neo-scoțieni, neo-scoțieni sau coloniști.
Coloniștii au construit Freetown în stilurile pe care știau din timpul vieților lor în sudul Statelor Unite de azi; ei de asemenea au continuat să practice moda și manierele americane. În plus, mulți au continuat să practice metodismul în Freetown. Coloniștii negri din Sierra Leone s-au bucurat de mult mai multă autonomie în ceea ce ei erau angajați politic. Imigranții negri au ales diferite niveluri de reprezentanți politici, 'tithingmen', care reprezentau fiecare duzină de coloniști, și 'hundreders' care reprezentau cantități mai largi. Acest fel de reprezentare nu era valabil în Noua Scoție.Gilbert, Alan. Black Patriots and Loyalists: Fighting for Emancipation in the War for Independence. University of Chicago 2012, p. 229 Procesul inițial de construite a societății în Freetown, în orice caz, a fost o luptă aspră. Coroana n-a furnizat suficiente provizii de bază și Coloniștii erau mereu amenințați de comerțul ilegal cu sclavi și riscul de reaservire. În anii 1790, Coloniștii, inclusiv femeile adulte, au votat pentru prima dată la alegeri. Compania Sierra Leone, controlată de investitori din Londra, a refuzat să permită coloniștilor să-și ia alodiu din zonă. În 1799, unii dintre coloniști s-au revoltat. Coroana a învins revolta prin aducerea unor forțe cu peste 500 de castanii jamaicani, pe care i-a transportat din orașul Cudjoe (Trelawny) prin Noua Scoție în 1800. Conduși de colonelul Montague James, castaniii au ajutat forțele coloniale să reducă la tăcere revolta, iar în timpul procesului au asigurat protecția celor mai bune case și ferme.Simon Schama, Rough Crossings (London: 2005), pp. 380–383.
Pe 1 ianuarie 1808, Thomas Ludlam, guvernatorul Companiei Sierra Leone și unul dintre cei mai importanți abolționiști, a predat carta Companiei. Aceasta a sfârșit 16 ani de administrare a coloniei. Coroana britanică a reorganizat Compania Sierra Leone ca Instituția Africană; aceasta era orientată spre dezvoltarea economiei locale. Membrii ei îi reprezentau pe britanicii care sperau să-i inspire pe antreprenorii locali și pe cei cu interes în Compania Macauley & Babington Company, care deținea monopolul (britanic) asupra comerțului sierro-leonez.Harris, Sheldon H. (1972): Paul Cuffe: Black America and the African Return, New York: Simon and Schuster, pp. 32–33, especially note 15 on p. 140.