Erotica este cel de-al cincilea album de studio al cântăreței și textierei americane Madonna, lansat la 20 octombrie 1992 sub egida casei de discuri Warner Bros. Records. Albumul a fost lansat simultan cu prima carte a Madonnei, Sex. Cartea este, de asemenea, prima publicație lansată de propria companie de divertisment a Madonnei, Maverick. Erotica este un album conceptual despre sex și romantism; cântăreața a încorporat un alter ego intitulat Mistress Dita, inspirată de actrița Dita Parlo. Câteva cântece au un ton confesional, influențat de pierderea a doi prieten apropiați ai Madonnei din cauza bolii SIDA.

Solista a înregistrat albumul în New York City împreună cu Shep Pettibone și André Betts. Pettibone i-a trimis Madonnei o casetă cu trei cântece în timp ce aceasta era în Chicago. La scurt timp după, cei doi au început să lucreze la producția albumului în apartamentul lui Pettibone. În timpul ședințelor, ei au avut probleme la secvențiere și, ca rezultat, producătorul a încercat să mute realizarea albumului cât mai repede posibil pentru ca Madonna să nu își piardă interesul în muzică. Potrivit lui, compozițiile cântăreței au fost serioase și intense, dirijând direcția creativă a pieselor către un teritoriu profund și personal. Producția albumului a fost povestită de Pettibone într-un articol numit „Jurnalele Erotica” din revista Madonnei, Icon.

După lansarea sa, materialul discografic a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate, aceștia numind Erotica cel mai aventuros album al solistei, lăudând totodată comentariile despre tabuuri și SIDA. Din punct de vedere comercial, Erotica a avut mai puțin succes în comparație cu lucrările anterioare ale Madonnei. Albumul a ocupat locul doi în clasamentul Billboard 200, devenind astfel primul album de studio al solistei care să nu ajungă pe primul loc, încă de la debutul ei. Pe plan internațional, Erotica a ocupat prima poziție în Australia, Finlanda și Franța, clasându-se, de asemenea, în top cinci în țări precum Canada, Germania, Japonia, Noua Zeelandă și Regatul Unit. Albumul a primit o certificare cu dublu disc de platină din partea Recording Industry Association of America (RIAA) și peste șase milioane de exemplare au fost vândute în întreaga lume.

Șase cântece au fost extrase ca discuri single de pe album, „Erotica” și „Deeper and Deeper” devenind șlagăre de top 10 în Billboard Hot 100. Promovarea albumului a fost realizată prin intermediul celui de-al patrulea turneu de concerte al Madonnei, The Girlie Show World Tour, vizând orașe din Europa, America de Nord, America Latină, Asia și Australia în 1993. Neglijat datorită controverselor din jurul cărții Sex, Erotica a fost considerat unul dintre cele mai subestimate albume din cariera solistei. Materialul discografic a fost ulterior listat în clasamentul „Top 100 cele mai bune albume ale anilor '90” realizat de publicația Slant Magazine și a fost, de asemenea, inclus în colecția celor mai revoluționare albume din istorie a muzeului Rock and Roll Hall of Fame.

Informații generale La 10 ani de la semnarea contractului cu casa de discuri Sire Records, Madonna și-a întemeiat propria companie de divertisment multi-media, intitulată Maverick. Aceasta a constat într-o companie de înregistrări (Maverick Records), o companie de producție de film (Maverick Films) și publicații asociate de muzică, difuzare TV, publicații de cărți și divizii de merchandising. Înțelegerea a fost un joint venture cu Time Warner, plătindu-i Madonnei un avans de 60 de milioane de dolari. Compania a avut astfel drepturi de autor de 20% din producțiile muzicale, una dintre cele mai mari rate din industrie, egalată la vremea aceea doar de rata drepturilor de autor a lui Michael Jackson stabilită cu un an mai devreme de Sony. Madonna a spus că și-a imaginat compania ca un „think tank artistic” și a comparat-o cu o încrucișare între Bauhaus, inovatorul institut german de arte format în Weimar în 1919, și fabrica de artiști și asistenți a lui Andy Warhol. Cântăreața a declarat că: „Totul a început ca o dorință de a avea mai mult control. A fost un grup de scriitori, fotografi, regizori și editori pe care i-am întâlnit de-a lungul drumului meu în carieră și pe care am vrut să îi iau cu mine oriunde mă duc. Mi-am dorit să îi integrez în mica mea fabrică de idei. De asemenea, am avut contact cu mult talent tânăr pe care l-am simțit într-un mod antreprenorial”. Primele două proiecte ale afacerii au fost cel de-al cincilea album de studio al Madonnei, Erotica, și cartea ilustrată intitulată Sex.

La început, Madonna a colaborat cu Shep Pettibone pentru album. Pettibone a început să lucreze cu solista în timpul anilor '80, oferind remix-uri pentru numeroase single-uri de-ale ei. Mai târziu, acesta a fost co-producător și textier al single-ului „Vogue” de pe coloana sonoră I'm Breathless, piesa ocupând prima poziție a clasamentului Billboard Hot 100 în anul 1990. În același an, Pettibone a lucrat cu Madonna pentru albumul best of The Immaculate Collection, fiind co-producător al unei noi piese, „Rescue Me”, și remixând cântecele ei anterioare folosind tehnologia audio QSound. În timpul ședințelor de înregistrare pentru Erotica, Madonna și Pettibone au lucrat la piesa „This Used To Be My Playground”, single inclus pe coloana sonoră a filmului Liga feminină de baseball. Melodia a devenit cel de-al zecelea șlagăr al artistei care să ajungă pe locul unu în Billboard Hot 100, Madonna devenind astfel cântăreața cu cele mai multe single-uri de top din Statele Unite la acea vreme. Pe lângă Pettibone, Madonna a mai cerut ajutor și producătorului André Betts care, anterior, a fost producător suplimentar pentru piesa „Justify My Love” de pe The Immaculate Collection. Solista a spus că a fost interesată să lucreze cu Pettibone și Betts datorită capacității lor de a rămâne conectați cu muzica dance underground. „Ei vin din capete opuse ale spectrului în ceea ce privește stilul muzical și abrodarea ei, însă amândoi sunt legați de stradă și sunt încă tineri și nerăbdători”.

Dezvoltarea

Potrivit lui Pettibone într-un articol intitulat „Jurnalele Erotica” publicat în revista Madonnei, Icon, el a produs o casetă cu trei cântece pe care solista să le asculte, înainte ca acesta să plece în Chicago pentru a filma Liga feminină de baseball. Madonna le-a ascultat pe toate și i-au plăcut. După ce filmările s-au încheiat, cântăreața s-a întâlnit cu Pettibone în New York City pentru a începe să lucreze împreună în noiembrie 1991. Programul celor doi a fost sporadic la început. Madonna și Pettibone au fost în studio timp de o săptămână, urmând ca ea să lucreze cu Steven Meisel la cartea Sex pentru două săptămâni. Ocazional, solista se întâlnea cu André Betts. La început, Madonnei nu i-a plăcut primul grup de cântece pe care le-a înregistrat. Potrivit lui Pettibone, aceasta și-a dorit ca piesele pentru Erotica să sune ca și cum ar fi fost înregistrate într-o alee din Harlem, fără să aibă o producție lucioasă care să pătrundă sunetul. „Deeper and Deeper” nu a funcționat pentru Madonna. Pettibone a spus că, împreună, au încercat diferite versuri intermediare și schimbări, dar, în cele din urmă, solista și-a dorit ca în mijlocul piesei să fie o chitară flamenco.

Cei doi au întâmpinat probleme în timpul procesului de secvențiere, fiind nevoiți să repare cântecele. Acest lucru necesita mult timp, iar Pettibone a fost nevoit să grăbească lucrurile cât de repede posibil, nedorindu-și ca Madonna să își piardă interesul pentru muzică. La acel moment, în ceea ce privește muzica, lucrurile deveneau puțin melancolice. După cum a explicat și Pettibone, Madonna a dirijat direcția creativă a cântecelor către un teritoriu profund și personal deoarece acestea erau serioase și intense. Solista a părăsit producția albumului pentru a lucra la următorul ei film, Prețul trupului, în Oregon. La puțin timp după, Pettibone a început o nouă piesă, intitulată „Goodbye to Innocence”. Când Madonna a ajuns la studio pentru a-și înregistra vocea, aceasta a început să cânte melodia lui Little Willie John, „Fever”, în locul versurilor originale. Cei doi s-au decis să înregistreze o versiune cover, considerând că va suna bine. Deoarece aceștia nu știau versurile, Madonna l-a sunat pe Seymour Stein de la Sire Records și, într-o oră, au avut versiunea lui Peggy Lee și versiunea originală. „Fever” a fost ultimul cântec înregistrat pentru album, în august 1992, fiind finalizat o lună mai târziu.

Structura muzicală și versurile