Ahdaf Soueif (arabă: أهداف سويف), n. 23 martie 1950, în Cairo, este o scriitoare egipteană, activistă politică, comentatoare, care s-a făcut remarcată de-a lungul timpului prin discursurile sale politice de o mare importanță în lumea arabă și, mai ales, egipteană, dar și prin contribuțiile sale la adresa cauzei palestiniene, operele sale căpătând o notă distinctivă, datorită spiritului critic pe care l-a dobândit de-a lungul experienței sale atât personale cât și profesionale.
Biografie
Ahdaf Soueif s-a născut la data de 23 martie 1950, în Cairo, într-o familie de literați, Dr. Mostafa Soueif, profesor în domeniul psihologiei, președinte și fondator al departamentului de psihologie din cadrul Facultății de Arte a Universității din Cairo și mama sa, Dr. Fatima Moussa, profesoară în domeniul literaturii engleze, deținătoare a premiului State Award for Arts in Literature. Soueif a absolvit în 1971 Facultatea de Arte a Universității din Cairo, departamentul de Literatură Engleză, continuându-și studiile în Anglia, la Universitatea din Lancaster, obținând statutul onorific de doctor în anul 1978. După terminarea studiilor la Facultatea de Arte din Cairo, în perioada anilor 1970, aceasta a hotărât să se mute și să se stabilească în Londra, pentru a își continua studiile acolo, lucru pe care l-a și făcut, ajungând să se căsătorească cu faimosul scriitor și poet Ian Hamilton, care a decedat în anul 2001.
În 2007, Soueif a fost clasificată ca una dintre cei 100 și ceva de scriitori și artiști care au semnat un document inițiat de gruparea politică Queers Undermining Israeli Terrorism și de South West Asian, North African Bay Area Queers (SWANABAQ), facând apel la San Francisco International LGBT Film Festival pentru a suprima un boicot internațional inițiat de diverse instituții culturale și politice israeliene. În 2008, aceasta fost inițiatoarea primului Festival de Literatură Palestiniană, cunoscut sub numele de PalFest.
Operele sale s-au făcut remarcate în toată lumea, publicând într-o mai mare măsură în limba engleză , dar și în limba arabă, traducând constant opere din engleză și viceversa, atingând apogeul carierei cu unul dintre romanele sale de excepție „Harta iubirii” ( The Map of Love), publicată în anul 1999, care a fost nominalizată pentru premiul Booker și tradusă la momentul actual în 21 de limbi, inclusiv în limba română, facându-se astfel remarcată în toată lumea. Pe lângă susținerea constantă a situației conflictuale din Palestina, aceasta se implică în mod constant și în activitatea politică a Egiptului, una dintre operele sale publicate în anul 2012 descriind primul an al revoluției egiptene intitulată „Cairo: Orașul meu, revoluția noastră” (engleză Cairo: My city, our revolution.)
Activism politic
Ahdaf Soueif și-a marcat debutul pe scena politică în jurul anilor 2000, prin preocuparea sa profundă și implicarea în susținerea cauzei palestiniene, adăugând o notă distinctivă a spiritului său critic arab în încercarea de a trata într-o viziune occidentală acest subiect, pentru a fi mai ușor de înțeles și tratat prin filtrul unei culturi diferite, fiind integrată în anul 2007 într-o grupare din Marea Britanie, denumită în engleză Engaged Events, interesată de drepturile omului și al cărui scop comun era de susține această situație conflictuală din mediul palestinian prin desfășurarea de activități culturale în Palestina și de a o face cunoscută într-o manieră cât mai simplă, pentru a fi înțeleasă cu ușurință de publicul larg, prin selectarea și invitarea diverselor personalități, mai ales din domeniul jurnalismului și al literaturii, cu o influență destul de vastă și cu un rol considerabil în spațiul respectiv, pentru o credibilitate sporită în rândul ascultătorilor și cititorilor.
În anul 2000, când situația Palestinei era destul de precară, urmare a Intifadei (arabă intifāḍah), redactorii revistei The Guardian i-au cerut lui Soueif să meargă în Palestina și să publice diverse articole în care să relateze situații și experiențe la care este expusă, luând contact direct cu populația palestiniană, dar și cu figuri cu un grad de influență ridicat, care fie locuiesc acolo, fie au decis să își continue cariera și viața în afara locului natal, aceste articole fiind adunate și publicate mai târziu în cartea sa intitulată „În fața ocrotitorului” (engleză In the face of the defender), fiind publicată și într-o versiune arabă de Egyptian House of Sunrise.
Recent, aceasta a hotărât să publice primul său volum de literatură non-ficțională intitulat Mezzaterra, în care sunt incluse atât aceste articole, cât și recenziile publicației, mesajul transmis având un îndemn copleșitor: acela de a izola și a încerca să neutralizeze pagubele pe care vestul le provoacă lumii arabe la nivelul cuvântului și al discursului, imagini defromate, obiecții nesăbuite, construcții pasive, esențiale și impuneri care merg spre dezumanizarea subtilă și crearea unui dușman, care au atras destule critici, atât din partea unor israelieni, cum era și de așteptat, dar și din partea unor scriitori palestineni, unul dintre ei fiind Samir el-Youssef, care a fost exilat în Londra, el afirmând că: „Ea reprezintă o figură tipic arabă, a cărei dorință este de a încuraja emigrarea palestinienilor. Nu pot să am încredere în acest lucru, nimic nu este mai simplu decât să emiți cuvinte critice la adresa Israelului și să menții o poziție defensivă pe tot parcursul discursului tău, dar ești totuși dispus să privești asupra situației societății din care faci parte? Aici se naște adevărata schimbare.”. El a adăugat apoi că a trăit o o stare de șoc după ce a citit un articol de al ei, publicat în anul 2004 în The Guardian, în care aceasta a luat câteva interviuri unor autori palestinieni despre cum au fost aceștia afectați de ocuparea israeliană din 1948, aducând critici la adresa ei: „Este o atitudine tipic arabă aceea de a spune că autorii palestinieni nu scriu literatură și că ei doar afișează prin asta o atitudine care stârnește mila, pentru a fi compătimiți, cheia fiind spiritul de solidaritate și nu cel de superioritate.”
În apărarea acesteia, Radwa Ashour, o scriitoare de origine egipteană, critic și profesor de literatură engleză, care o cunoaște pe Soueif de cel puțin 30 de ani și care este măritată cu poetul Moureed Barghouti, afirmă: „Am putea critica starea de guvernare arabă, și ea ar trebui criticată, și am fi într-adevăr în măsură să facem acest lucru. Dar când în joc se află o situație delicată precum cea a ocupației israeliene, atunci este momentul de a empatiza cu cei aflați în suferință. Arabii afișează întotdeauna un spirit de solidaritate, iar ceea ce se întâmplă în Palestina ne afectează în mod direct și pe noi, la fel cum ne afectează într-o egală măsură situația actuală a Irakului.”
În ceea ce privește scena politică egipteană, Soueif își lasă amprenta și aici, având o sensibilitate aparte pentru tot ceea ce s-a întâmplat în țara natală de-a lungul timpului, lăsând semne destul de adânci, ca urmare a unor experiențe trăite în copilărie, una dintre ele fiind chiar anul 1967 și Războiul de șase zile, consecințele în urma acestuia fiind aproape dezastruoase, de aici provenind și spiritul său empatic și sensibil față de situația și atmosfera de conflict din spațiul arab. Ea afirmă în partea introductivă a operei sale intitulată Mezzaterra că: „Trăind și crescând ca egiptean în anii ’60, asta înseamnă să fi crescut ca musulman, creștin, egiptean, arab, african, mediteranean, socialist, dar fericit, cu un sistem capitalist la scară mică.”
Statut onorabil în diverse organizații sociale și politice din Egipt și Marea Britanie
Fondator: Engaged Events (UK) PalFestSponsor: Palestine Solidarity Campaign (UK) și The Caine Prize for African Literature (UK) Administrator: The British Museum (UK) și The International Prize for Arab Fiction (UK)Membru în consiliu: The Egyptian Initiative for Personal Rights, Mosireen Collective (Egipt)și The Edward W Said Annual Lecture (UK)Membru: Egyptian Writers' Union (Egipt), Egyptian-British Society (UK), Committee for the Advancement of Arab-British Understanding (UK) și Amnesty International (UK)
Opere emblematice
Implicarea în viața socială și politică, pasiunea moștenită de la părinții săi pentru domeniul literaturii egiptene, extinzându-și granițele înspre cea americană, influența Occidentului care și-a pus amprenta asupra personalității, a felului de a gândi și a scrie, i-au conferit lui Ahdaf Soueif o poziție remarcabilă în rândul personalităților lumii arabe, accentuată fiind și de succesul avut după lansarea romanului „Harta iubirii”, pentru care a obținut premii și distincții, traducerea sa în peste 20 de limbi și recunoașterea talentului scriitoricesc îmbinat cu o minte critică și un spirit analitic în toată lumea.
Născută în Cairo, ea și-a trăit o parte din copilărie în Anglia, cu mama sa, care se afla acolo pentru a obține doctoratul la Universitatea din Londra. Soueif a făcut școala primară în Marea Britanie, învățând să scrie și să citească în engleză încă de la o vârstă fragedă, din seria de cărți faimoase destinate copiilor intitulate „Little Gray Rabit”, precum și alte genuri de povestiri asemănătoare, de aici pasiunea sa manifestată timpuriu pentru literatura americană, dar în egală măsură și pentru cea arabă, aprofundată după întoarcerea sa pe meleagurile natale și continuându-și apoi studiile și cariera la Universitatea din Lancaster, de unde avea să obțină un doctorat în lingvistică, publicând și scriind cea mai mare parte din opera sa în engleză, considerând-o ca o a doua limbă nativă, după cea arabă, barierele dintre aceste două tipuri de cultură și gândire diferite, fiind sparte în scrierile sale, așa cum afirmă în Prefața seriei de scrieri, Mezzaterra 2004:
Primul său roman, „In the Eye of the Sun”, publicat în anul 1993, relatează evoluția personală a Asyei, o frumoasă egipteancă, care trăia între Egipt și Anglia, cheia operei fiind parcursul istoric și individual al Egiptului pe care îl evidențiază în majoritatea romanelor sale. Al doilea roman al său, „The Map of Love”, bestseller vândut în peste un million de exemplare,, cu un impact considerabil în toată lumea, tradus în 21 de limbi, inclusiv în limba română, este consacrat unui punct sensibil și anume încurajarea drepturilor femeii din spațiul oriental. Aceste două romane sunt succedate de câteva opere de dimensiuni mai scurte, precum „Aisha”, în anul 1983 și Sandpiper în anul 1996, care relatează povestea a uneui tinere femei de origine americană, căsătorită cu un egiptean, trăind o căsnicie nefericită și neîmplinită, din cauza diferențelor considerabile dintre ei, singurul lucru care o îndemna să o mențină este doar bunăstarea copilului lor. Pe lângă paginile în care predomină descrierea mediului natal, ea se implică în egală măsură și în situația sensibilă a palestinienilor, cărora le dedică o parte din scrierile sale ficționale sau non-ficționale, remarcată fiind „Under the Gun: A Palestinian Journey ”, versiune publicată inițial în ziarul The Guardian, la întoarcerea sa din Palestina și mai apoi finalizată în 2004 și inclusă în colecția sa de eseuri intitulată „Mezzaterra: Fragments from the Common Ground.”. În anul 2008, se lansează prima ediție a Festivalului palestinian de literatură, a cărui fondatoare este chiar ea însăși. În ianuarie 2012, publică romanul „Cairo: My city, Our Revolution”, o cronică personală adresată și dedicată unui moment greu de șters din memoria și istoria Egiptului, acela al revoluția egipteană din 2011 revoluții egiptene.
The Map of love
„Harta iubirii” reprezintă romanul de excepție al lui Soueif, vândut în peste un milion de exemplare și tradus în 21 de limbi, publicat în 1999 și premiat cu Booker Prize.