Vlah este un termen utilizat pentru a desemna popoarele latine din Europa de sud-est: românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii.

Cuvântul pare a fi de origine germanică dar sunt și opinii că ar fi originar din Imperiul Roman de Răsărit, unde apare pentru prima dată denumirea Blachernae utilizată începând cu secolul al VI-lea.Ilie Gherghel, Câteva considerațiuni la cuprinsul noțiunii cuvântului "Vlach", București: Convorbiri Literare, 1920, p. 4-8 În limbile germanice e vorba de forma "Walha" cu care vechii germani își denumeau vecinii celtici, probabil derivat din numele unui trib cunoscut de romani ca Volcae (în scrierile lui Iulius Cezar), iar de greci ca "Ouólkai" (Strabon și Ptolemeu). Această folosire este încă păstrată în limba engleză - Welsh. Originea numelui tribului pare să fie aceeași cu nemțescul "volk" sau englezescul "folk". În Transilvania, sașii îi numeau în trecut pe români: "Blochen" sau "Blechen". (sg. "Bloch" sau "Bloche" sau "Bleche"). Cum celții (galii) au fost romanizați, cuvântul și-a schimbat înțelesul în acela de "popor romanic", așa cum este el păstrat azi în numele valon în Belgia. Acest cuvânt, care desemna popoarele romanice, a fost împrumutat de la goții germanici (ca *walhs) de către slavi. Mai apoi, înțelesul acestui substantiv în limbile slave a evoluat diferit, după cum se arată mai jos:

Limba Forma Înțeles Limba bulgară влах vlah Bulgară влах om din Valahia Bulgară влах crescător de vite, cioban Limba cehă Valach om din Valahia Cehă Valach om din Valašsko (în Moravia) Cehă valach cioban Cehă valach cal (armăsar castrat) Cehă valach om leneș Cehă Vlach italian Limba poloneză Włoch italian Poloneză Wołoch imigrant român Poloneză wałach cal (armăsar castrat) Limba rusă валах om din Valahia Limba sârbo-croată Vlah vlah Sârbo-croată Vlah om din Valahia Sârbo-croată (dialectul croat) Vlah istroromân Sârbo-croată (dialectul din Dubrovnik) Vlah om din Herțegovina Sârbo-croată (dialectul Croația de vest) Vlah italian Sârbo-croată (dialectul croat) vlah crescător de vite (în evul mediu) Sârbo-croată (dialectul croat din Istria) vlah colonist nou Sârbo-croată (dialectul din Dalmația) vlah plebeu Sârbo-croată (dialectul din insulele Dalmației) vlah om de pe continent Sârbo-croată (dialecte din vest și nord) vlah ortodox Sârbo-croată (dialecte din Podravina) vlah Catholic care este vorbitor de limbă neoștokaviană Sârbo-croată (dialecte folosite de bosniaci) vlah nemusulman locuitor în Bosnia Sârbo-croată (dialect Travnik Bosniac) vlah catolic Limba slovacă Valach om din Valahia Slovacă Valach om din Valašsko (în Moravia) Slovacă valach cioban Slovak valach cal (armăsar castrat) Slovak Vlach italian Limba slovenă Lah italian Slovenă Vlah emigrant sârb Limba ucraineană волох valah

De la slavi, cuvântul a trecut și la alte popoare: la unguri ("olah") și la greci ("vlachoi") și a fost folosit pentru toate popoarele latine din Balcani. El a căpătat și un al doilea înțeles, acela de "păstor", după ocupația multor vlahi din Grecia și Serbia. În Albania s-a întâmplat invers, çoban a ajuns să însemne "vlah".

Termenul a fost la început un exonim, în timp ce vlahii foloseau diferite cuvinte derivate din romanus pentru a se numi pe ei înșiși: români, rumâni, rumâri, aromâni, arumâni etc.

Din punct de vedere istoric, vlah este folosit pentru a numi toate popoarele latine din Balcani dar, în zilele noastre, acest termen este rareori folosit pentru a-i numi pe români (dacoromâni), ci de obicei pentru a numi pe aromâni, istroromâni și meglenoromâni.

Cuvântul "valach", în Transilvania a fost mult timp întrebuințat cu sensul de iobag, și era considerată de români ca un nume de batjocoră. Din această cauză, Adunarea Națională de pe Câmpia Libertății, a decis ca "națiunea română să pretindă ca în toate actele oficiale să fie numită cu adevăratul ei nume". În actul de la 5 mai 1848 al împăratului Ferdinand s-a întrebuințat pentru ultima dată în mod oficial denumirea de "valach", iar de la 1868 și legislația Regatului Ungariei a receptat numele de "român".

În recensămintele din Iugoslavia atât aromânii din Macedonia cât și vlahii din Serbia au fost înregistrați ca "vlahi".

Un nume folosit pentru vlahii din sudul Greciei este cuțovlahi (κουτσοβλάχοι), care a fost tradus de Alexandru Ciorănescu drept „vlahi șchiopi”,Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic român, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966, cuțovlah cu toate că prefixul adverbial κουτσο- înseamnă „încă”.Willibald Plöchl, Die Wiener orthodoxen Griechen, Wien 1983, pag. 99. Denumirea de cuțovlahi este socotită de aromâni drept o insultă. Aromânilor li se mai spune (mai ales în Serbia și Bulgaria) țințari, nume care vine probabil de la modul în care pronunță ei cuvântul cinci: ținți.

În cronicile arabe din secolul al XIII-lea, în loc de Țaratul Vlaho-Bulgar era menționată doar Valahia, cu indicarea precisă a coordonatelor geografice arabe și cu specificarea faptului că Valahia se numea în arabă "al-Awalak" iar locuitorii "ulaqut" sau "ulagh".Dimitri Korobeinikov, A broken mirror: the Kipchak world in the thirteenth century. In the volume: The other Europe from the Middle Ages, Edited by Florin Curta, Brill 2008, p. 394

Alte opinii Filologul Ilie Gherghel, după compararea documentelor istorice apărute în Imperiul Roman de Răsărit, a demonstrat o origine romano-bizantină a cuvântului “vlah”. Demonstrația se bazează în special pe scrierile lui Genesios și pe Lexiconul Suidas. Chiar și denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) cât si a catedralei imperiale "Blachernae" din Constantinopol vine tot de la vlahi, care au avut o colonie lângă capitală, aproximativ în secolul al VI-lea.Ilie Gherghel, Câteva considerațiuni la cuprinsul noțiunii cuvântului "Vlach", București: Convorbiri Literare, 1920, p. 4-8 Gherghel sugerează că răspândirea cuvântului în spațiile slave și germanice s-a realizat prin intermediul varegilor (vikingilor). Opinia lui Gherghel este reluată și de LisseanuG. Popa Lisseanu, Continuitatea românilor în Dacia, Editura Vestala, Bucuresti, 2014, p.78 Istoricul F. Pintescu a scris despre utilizarea numelui Blakumen de către varegi atunci când se refereau la valahi.Pintescu, Florin (2001). "Presences de l’element viking dans l’espace de la romanité orientale en contexte méditerranéen [The Vikings' presence in Eastern Romance lands in a Mediterranean context]". Studia Antiqua et Archaeologica (Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice) VIII: 257–272 Această opinie sprijină ipoteza lui Gherghel. Istoricul S. Brezeanu consideră că una din primele scrieri despre românii de la sud de Dunăre, sub numele de “vlachorynchini” (vlahii de pe râul Rynchos), a apărut într-o povestire istorică referitoare la mănăstirea Kastamonitou, scrisă în secolul al XVII-lea dar sprijinită pe o sursă bizantină din secolul al IX-lea. Stelian Brezeanu, O istorie a Bizanțului, Editura Meronia, București, 2005, p.126

Referințe

Bibliografie Victor A. Friedman, The Vlah minority in Macedonia F. Pintescu, despre urmele vikingilor în România

Legături externe (etimologie-vlahi/Gherghel)

Vlah Categorie:Vlahi