Asociația Fotbal Club UTA Arad, cunoscut sub numele de FC UTA Arad, UTA Arad, sau pe scurt UTA, este un club de fotbal profesionist din Arad, România, care evoluează în . UTA este acronimul de la fosta Uzina Textilă Arad. Supranumită Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc, este una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din România. Echipa a câștigat de șase ori Campionatul și de două ori Cupa României.
Culorile tradiționale ale clubului sunt roșu și alb, Bătrâna Doamnă disputându-și meciurile de acasă pe Stadionul Francisc Neuman, care are o capacitate de 11.500 de locuri. UTA are o rivalitate aprigă cu Politehnica Timișoara, meciurile dintre cele două fiind cunoscute sub numele de Derbiul Vestului.
Istoric Înființare și primele succese
Bătrâna Doamnă a fost înființată de baronul Francisc von Neuman, patronul Întreprinderii Textile Arad, la data de 18 aprilie 1945.sport.ro - UTA, sponsorizat de o Universitate! Vezi povestea clubului înființat de baronul Neumann!, 8 aprilie 2009 Culorile clubului (alb - roșu) au fost alese asemenea echipei de fotbal Arsenal Londra, baronul Neuman fiind un mare admirator al acestei echipe.
Familia Neuman se stabilise la Arad la mijlocul secolului al XIX-lea, înființând în 1909 fabrica textilă care avea să dea numele clubului, iar în 1913 a primit titlul de baron din partea Imperiului Austro-Ungar. Francisc von Neuman a studiat inginerie textilă la Londra din 1928, unde a devenit susținător al lui Arsenal FC, alegere care avea să influențeze culorile clubului arădean. După instaurarea regimului comunist, baronul a fost arestat în 1947, a petrecut opt luni de detenție și a rămas fără averea confiscată de stat, emigrând ulterior în Elveția, Austria și, din 1952, în Statele Unite, unde a murit în 1996 la Naples, Florida.
Primul meci de fotbal al echipei nou înființate are loc la data de 27 mai 1945 în compania formației Banatul Sânnicolau Mic, scor 2-3. Componența primei echipe a fost: Tudor, Bocșa, Tamaș, Lingurar, Dvorszak, Szurdi, Găluț, Mărienuț, Haller, Coșniță, Brosovszky. Antrenori: Francisc Dvorszak, Joszef Szallay, Gheorghe Albu.
thumb|270px|UTA Arad (1946–1947) La 1 septembrie 1946 cu ocazia meciului I.T.A. - Ciocanul, scor 1-0, are loc inaugurarea stadionului din Arad, Stadionul Francisc von Neuman. La acea vreme fiind considerat cel mai frumos stadion din țară.Stadionul „Francisc Neumann”- micul Highbury de Arad, Adevărul, 22 aprilie 2010
Clubul se înscrie în Campionatul Național de Fotbal, în ediția 1946/47, purtând numele I.T.A., inițialele întreprinderii. Prima participare, în primul eșalon fotbalistic, aduce și primul titlu de campioană, la o diferență de 11 puncte față de locul 2, ocupat de echipa Carmen București. Componența primei echipe campioane a fost: Alexandru Marky, Gyula Lóránt, Gheorghe Băcuț, Adalbert Pall, Alexandru Meszaros, Iosif Petschovski, Adalbert Kovacs, Ioan Reinhardt, Andrei Mercea, Ladislau Bonyhadi, Mátyás Tóth.
Ladislau Bonyhadi devine golgheterul campionatului cu 26 de goluri înscrise.
În ediția 1947/48, I.T.A. câștigă al doilea titlu de campioană, cu un impresionant golaveraj de 149 - 21, record nedoborât până astăzi și la care Ladislau Bonyhadi a contribuit cu 49 de goluri, de asemenea, un record neegalat.Există un record pe care Steaua nici nu visează să îl depășească în acest sezon, Libertatea, 31 martie 2013 În această ediție câștigă și finala cupei împotriva echipei CFR Timișoara, scor 3-2. Echipa câștigătoare a cupei a fost: Alexandru Marky, Moise Vass, Zoltan Farmati, Gheorghe Băcuț, Adalbert Pall, Iosif Petschovski, Adalbert Kovacs, Ioan Reinhardt, Ladislau Bonyhadi, Ion Stiebinger, Nicolae „Coco” Dumitrescu.
În ediția 1948/49, I.T.A. se clasează pe locul IX.
În ediția 1950, sub denumirea de Flamura Roșie, câștigă un nou titlu de campioană. În același an se califică în finala Cupei României, dar pierde finala cu 1-3 în fața echipei CCA București. Echipa din finala cupei a fost: Alexandru Marky, (Ioan Katranicz), Moise Vass, Zoltan Farmati, Adalbert Pall, Ioan Reinhardt, Ladislau Băcuț, Silviu Boitoș, Mihai Carpineț, Iosif Petschovski, Andrei Mercea, Nicolae „Coco” Dumitrescu.
În anul 1951 se clasează pe locul IV, la finele competiției.
În anul 1952 ocupă locul VIII, iar în anul 1953 ocupă poziția a treia și câștigă o nouă ediție a Cupei României, împotriva CCA-ului București, scor 1-0. Echipa căștigătoare a cupei a fost: Francisc Kiss, Gavril Szücs, József Kapás, Zoltan Farmati, Mihai Carpineț, Gavril Serfözö, Nicolae Popa, Gheorghe Váczi, Adalbert Kovacs, Andrei Mercea, Nicolae „Coco” Dumitrescu, Mircea Popovici, Gheorghe Lupeș. Antrenor: Coloman Braun-Bogdan.
În anul 1954, sub conducerea antrenorului Braun-Bogdan, câștigă cel de-al patrulea titlu de campioană. Componența echipei campioane fiind: Francisc Kiss, Gavril Szücs, József Kapás, Dușan, Zoltan Farmati, Gavril Serfözö, Birău, Gheorghe Váczi, Ilie Don, Andrei Mercea, Nicolae „Coco” Dumitrescu.
În anul 1955 ocupă locul V la finele competiției, în anul 1956 ocupă locul VI, iar în ediția 1957/58 ocupă locul X.
În anul 1958 echipa își schimbă denumirea din Flamura Roșie în U.T.A. (Uzina Textilă Arad).
În următorii ani U.T.A. ocupă următoarele poziții la finele campionatului: 1958/59 - VIII, 1959/60 și 1960/61 - VII, 1961/62 - X, 1962/63 și 1963/64 - XI, 1964/65 - V.
A doua „Generație de Aur”
În anul 1965 sunt numiți antrenori Nicolae „Coco” Dumitrescu și Ioan Reinhardt, iar în ediția 1965/66, U.T.A. termină competiția internă pe locul X, dar se califică, din nou, în finala Cupei României, finală pe care, însă, o va pierde cu scorul de 0 - 4, împotriva echipei Steaua București. Echipa din finala cupei a fost: Carol Weichelt, Gavril Birău, Dumitru Chivu, Hristos Mețcas, Ioan Igna, Vasile Jac, Emil Floruț, Nicolae Pantea, Flavius Domide, Mihai Țîrlea, Mircea Axente, Ladislau Petschovski.
În ediția 1966/67 a campionatului intern ocupă poziția XI. În același interval participă la ediția a V-a a Cupei Balcanice, în Seria I cu Cerno More Varna, Partizani Tirana și Fenerbahçe Istanbul. U.T.A. are o comportare modestă și reușește doar o victorie din șase meciuri, împotriva echipei Fenerbahçe Istanbul, la Arad, scor 1 - 0.
În ediția 1967/68 ocupă locul IV la final.
În ediția de campionat 1968/69 devine pentru a cincea oară campioană a țarii. Lotul de jucători a fost: Gheorghe Gornea, Ion Bătrîna, Gavril Birău, Bakos, Ștefan Czako, Mircea Axente, Jenö Pozsonyi, Petre Șchiopu, Mircea Petescu, Flavius Domide, Iosif Lereter, Ilie Moț, Viorel Sima, Ladislau Brosovszky, Florian Dumitrescu, Brîndescu, Atodiresei, Bodea thumb|right|270px|UTA Arad campioana României (1969–1970) În ediția de campionat 1969/70, U.T.A. căștigă cel de-al șaselea titlu de campioană a României și participă pentru prima oară în Cupa Campionilor Europeni, fiind, însă, învinsă în primul tur de Legia Varșovia (1-2 și 0-8).
În ediția 1970/71 ocupă locul IV și participă din nou în Cupa Campionilor Europeni, reușind performanța de a elimina deținătoarea trofeului la acea dată, Feyenoord Rotterdam<ref>[http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-se-castigau-meciurile-in-alte-vremuri-903622.html UTA - Feyenoord, o victorie de legendă. Florian Dumitrescu: De frică ne-am mobilizat total, Evenimentul zilei, 20 august 2010]</ref> după un 1-1 la Rotterdam și 0-0 la Arad.Daniel Berar - UTA '70 pleacă la Rotterdam să reconstituie calificarea cu Feijenoord, Liga2.ro, 9 noiembrie 2010 Lotul titularilor din dubla cu Feyenoord Rotterdam a fost: Gheorghe Gornea, Gavril Birău, Iosif Lereter, Mircea Axente, Jenö Pozsonyi, Mircea Petescu, Flavius Domide, Dumitru Calinin, Ladislau Brosovszky, Otto Dembrovski, Florian Dumitrescu. Rezerve: Ion Bătrîna, Petre Șchiopu, Viorel Sima, Ștefan Czako.
Înaintea meciului din Olanda, jucătorii lui Feyenoord Rotterdam, campioni intercontinentali la acea dată, au fost amuzați de valoarea și aspectul echipei arădene:
Ne-au luat la mișto când au văzut cum eram îmbrăcați. Au vrut să ne dea echipament din cap până în picioare. Până la urmă, am jucat cu bocanci, jambiere și șorturi de la ei, și cu tricourile noastre, își aducea aminte Gavril Birău. Dar pe teren situația a fost diferită, deoarece Florian Dumitrescu a deschis scorul în minutul 14: Eu i-am centrat, iar el a reluat cu capul din careu, deși nu excela la loviturile de cap. își amintea Mircea Axente. A egalat apoi Jansen în minutul 25 și 1-1 a rămas pînă la sfîrșit, cu tot asaltul olandezilor la poarta lui Gornea și în disperarea celor aproape 70.000 de spectatori. descria antrenorul Nicolae „Coco” Dumitrescu.
Înaintea returului de la Arad, programat pe 30 septembrie 1970, exact la un an de la umilința din Varșovia, Ernst Happel, antrenorul austriac al lui Feyenoord declara: O calificare a românilor în dauna noastră ar echivala cu a opta minune a lumii. Meciul s-a încheiat 0-0, astfel UTA, susținută de peste 20.000 de oameni, și, datorită golului marcat în deplasare, se califica mai departe. După meci, suporterii arădeni îi scandau antrenorului lui Feyenoord, în fața hotelului Astoria: Happel, Happel, Ha, Ha, Ha!.
În turul doi UTA a fost eliminată din competiție de Steaua Roșie Belgrad (0-3, 1-3).
În ediția 1971/72 devine vice-campioană a României și participă în Cupa UEFA, ajungând până în faza sferturilor după ce a depășit formațiile Austria Salzburg (4-1, 1-3), Zagłębie Wałbrzych (1-1, 2-1) și Vitória Setúbal (3-0, 0-1). A fost eliminată în sferturi de Tottenham Hotspur (0-2, 1-1). Această performanță de a ajunge în sferturile competiției a reprezentat prima sclipire românească în Cupa UEFA.
În ediția 1972/73 ocupă locul IX în campionatul intern și participă pentru a doua oară în Cupa UEFA, fiind însă eliminată în primul tur de echipa suedeză IFK Norrköping.
În edițiile următoare U.T.A. ocupă următoarele poziții la finele campionatului: 1973/74 - V, 1974/75 - VIII, 1975/76 - XV, 1976/77 - XII și 1977/78 - X.
Declinul
Declinul început în ediția 1975/76, se concretizează cu un loc XVII în ediția 1978/79, astfel U.T.A. retrogradează pentru prima dată în istorie în Divizia B.
După ce a încheiat sezonul 1979–80 pe locul 3 în Seria a III-a a Diviziei B, UTA a revenit în Divizia A, după două sezoane petrecute în eșalonul secund. Sub conducerea antrenorului Ștefan Czako, echipa a reușit să ocupe primul loc în Seria a III-a în ediția 1980–81. Formula de bază îi includea pe Duckadam — Bîtea, Kukla, Hirmler, Giurgiu — Șchiopu, Vaczi, Mușat — Cura, Csordaș, Tisza (Coraș). Din lot au mai făcut parte Lovaș, Vuia, Marcu, Iova, Takats, Vușcan, Bodi și Țirban. Prezența pe prima scenă a durat doar un sezon, UTA retrogradând după ce a încheiat campionatul 1981–82 pe locul 17 în Divizia A.
În următoarele două ediții de campionat, în Divizia B, ocupă pozițiile: II în 1982/83Clasamente Divizia B și V în 1983/84, cînd, din lotul echipei antrenată de Gavril Birău și Flavius Domide au făcut parte: Lovas, Bubela, Bodi, Gheorghieș, Gal, Hirmler, Gaie, Csodras, Țîrlea, Vaczi, Vânăoru, Găman, Tisa, Iliescu, Lupău, Roxin, Corec, Vuia, Cigan, Lalu, Leac, Terek, Țucudean, Negrău, Varșandan.
În vara anului 1984, U.T.A. devine club de fotbal muncitoresc, adoptând denumirea de F.C.M. U.T. Arad.
Între anii 1984 și 1991, F.C.M. U.T. Arad ocupă următoarele poziții în Seria a III-a a Diviziei B: XIII în 1984/85, IV în 1985/86, X în 1986/87, III în 1987/88, II în 1988/89, II în 1989/90, V în 1990/91.
Iar în Seria a II-a a ligii secunde ocupă locurile: II în 1991/92, I în 1992/93.
După promovare reușește să se mențină doar doi ani în Liga Națională, ocupând locurile XI în ediția 1993/94 și locul XVIII în ediția 1994/95, retrogradând din nou în liga secundă.
Între anii 1995 și 2002, U.T.A. ocupă următoarele poziții în Seria a II-a a diviziei secunde: V în 1995/96, XIII în 1996/97, XI în 1997/98, II în 1998/99, VI în 1999/2000, VII în 2000/01 și I în 2001/02.