Fotbal Club Bihor Oradea, cunoscut sub numele de Bihor Oradea, FC Bihor, sau pe scurt Bihor, este un club de fotbal profesionist din Oradea, România, care evoluează în prezent în .
A fost înființat sub numele de Crișul Oradea în aprilie 1958 și, din 1963, a continuat tradiția fotbalistică a orașului, în urma dizolvării Clubului Atletic Oradea. FC Bihor a jucat 18 sezoane în prima divizie, cea mai bună performanță fiind clasarea pe locul 7 în trei ocazii, în sezoanele 1963-1964, 1983-1984 și 1988-1989. La sfârșitul sezonului 2003-2004 a retrogradat din Divizia A, urmând apoi să joace doar în Liga a II-a, nereușind să mai promoveze înapoi. În ianuarie 2016, după ce s-a confruntat continuu cu probleme financiare importante, FC Bihor a intrat în faliment și a dispărut din fotbalul românesc.
În iulie 2022, Primăria Municipiului Oradea a readus la viață clubul, pe care l-a înscris în Liga a III-a în locul Clubului Atletic Oradea. Culorile clubului sunt roșu și albastru, echipa disputându-și meciurile de acasă pe Stadionul Iuliu Bodola. În actele oficiale clubul este numit ACS Fotbalistic Oradea, dar în competiții are voie să folosească numele de FC Bihor Oradea.
Istoric Fondarea și primii ani (1958-1972)
FC Bihor Oradea a continuat tradiția fotbalistică din Oradea după desființarea unui club mult mai mare, CA Oradea. Înființat sub numele de Crișul Oradea la 1 aprilie 1958, are o scurtă perioadă de activitate în campionatul orădean și apoi în cel regional. În 1960, echipa fuzionează cu fabrica de încălțăminte Solidaritatea și, terminând pe primul loc în campionatul regional 1960-61, promovează în Divizia B după un baraj la Sinaia, pe stadionul Carpați.
În sezonul 1961-62, clubul a fost redenumit în ASA Crișul și a terminat pe locul 11 în seria a III-a Diviziei B, scăpând la limită de retrogradare. În sezonul următor, 1962-63, clubul a terminat pe locul 1 în serie și a promovat pentru prima dată în istoria sa în Divizia A. Antrenorul Ladislau Zilahi a folosit următorii jucători: Weichelt - Bucur, Pojoni, Boroș, Șchiopu, Donciu, Al. Georgescu, Kun I, Kun I, Curtu, Osan, Stanciu, Podaru, I. Pop, Bokos, I. Sandu, Manescu, Al. Iacob, Șovoială, Lenalt, Fr. Stilgerlbauer și R. Petschovschi.
NumePerioadăCrișul Oradea1958–1961ASA Crișul Oradea1961–1962Crișul Oradea1962–1972FC Bihor Oradea1972–2002FC Oradea2002–2005FC Bihor Oradea2005–prezent
Crișul a jucat timp de trei sezoane în prima ligă: 1963-64 (locul 7), 1964-65 (locul 9) și 1965-66 (locul 13), apoi a retrogradat în Divizia B, unde a jucat timp de două sezoane, 1966-67 (locul 7) și 1967-68 (locul 2). În vara anului 1968, s-a calificat în barajul de promovare, desfășurat la Timișoara. Acolo, a reușit să obțină din nou un loc în prima ligă, antrenorul A. Fernbach-Ferenczi a realizat această performanță cu următorii jucători: A. Fernbach-Ferenczi Buiuc, Catona - Balogh, Sărac, A. Serfőző, E. Nagy, Popovici, Dărăban, Sudi, Szűcs, Tomeș, A. Nagy, A. Kun II, I. Kun I, I. Harsányi, E. Cociș, Ujlaki și Levai.
După alte două sezoane în Divizia A, 1968-69 (locul 13) și 1969-70 (locul 15), a retrogradat, dar a revenit în sezonul următor, 1970-71, de data aceasta sub conducerea antrenorului Ladislau Vlad. Echipa a fost compusă din: Catona (Bologan) - Popovici (Sărac), Lukács, Bulc, Bulc, Balogh, Dărăban, Neșu, Szűcs, A. Nagy, Arnoczky, Șchiopu. Dar, din nou după doar un sezon, a venit retrogradarea în Divizia B. Comportamentul foarte oscilant al clubului a impus o serie de măsuri organizatorice, fiind reconstruit ca club de fotbal și redenumit ca Fotbal Club Bihor începând cu 1972.
Perioada de aur pentru FC Bihor (1972-1991) După două locuri secunde obținute în edițiile 1972-73 și 1973-74 ale Diviziei B, FC Bihor revine în prima divizie la sfârșitul sezonului 1974-75. Antrenorii L. Vlad (prima jumătate a campionatului); R. Cosmoc și Gh. Staicu (a doua jumătate a campionatului) au reuși performanța cu următorul „prim 11”: Albu - E. Nagy, Lukács, Sărac, Popovici - Dărăban, A. Kun II, Florescu - Szűcs, Agud, C.Vlad.
În continuare, echipa s-a menținut la un nivel constant în Divizia A, terminând pe locul 9 în sezoanele 1975-76 și 1976-77, pe 14 în 1977-78 și pe 18 în 1978-79. Conducerea clubului în această perioadă a fost asigurată de inginerul Horea Cosma, în calitate de președinte de onoare. Antrenori: V. Blujdea, până la jumătatea sezonului 1977-78 fiind înlocuit de I. Reinhardt și Al. Muta. Jucători utilizați: Vidac, Albu - Z. Nagy, Gh. Dumitrescu, Lukács, Popovici, M. Marian, Bigan, Dragoș, Naom, C. Georgescu, Gergely, Petrovici, Schwartzman, Lupău, V. Stoica, A. Kun II, Florescu și Fildan.
În vara anului 1979, FC Bihor a retrogradat din nou în Divizia B, unde va rămâne timp de trei ediții (1979-1982), înainte de a promova din nou la sfârșitul sezonului 1981-82, de data aceasta sub conducerea lui Gheorghe Staicu. Reveniți în Divizia A, „roș-albaștrii” au ocupat locul 11 în ediția 1982-83 și locul 7 în 1983-84, egalând cea mai bună performanță din istoria clubului.
Între 1982 și 1991, a fost probabil cea mai fructuoasă perioadă din istoria clubului. Bihorenii au jucat șapte sezoane în prima ligă și doar două în eșalonul secund al fotbalului românesc. Cu o mulțime de jucători care au crescut în echipamentul roș-albastru, cum ar fi: Marius Cheregi, Sorin Cigan, Sándor Kulcsár, Ovidiu Lazăr și Viorel Vancea și cu câțiva jucători talentați transferați precum Marcel Lăzăreanu și Zsolt Muzsnay (de la Universitatea Cluj), Anton Weissenbacher (trecut pe la Steaua București și Universitatea Craiova), Mircea Bolba (de la Olimpia Satu Mare) sau Alexandru Terheș (de la FC Brașov), printre alții, cu antrenori importanți: Attila Kun și Paul Popovici (foști jucători din anii 1960-1970), Constantin Teașcă, Viorel Kraus, Viorel Mateianu, Ștefan Coidum sau Robert Cosmoc, FC Bihor a ocupat următoarele poziții: 1984-85 - locul 10, 1985-86 - locul 18, 1988-89 - locul 7, 1989-90 - locul 10 și 1990-91 - locul 17 (Divizia A); 1986-87 - locul 4 și 1987-88 - locul 1 (Divizia B).
La 22 decembrie 1989 au avut loc schimbări radicale în țară ca urmare a Revoluției Române și a căderii comunismului, evenimente care au direcționat fotbalul din Oradea pe alte coordonate. Cu toate acestea, Orădenii au terminat pe locul 7, egalând pentru a doua oară cea mai bună clasare din istoria sa, cu antrenorii Robert Cosmoc, Paul Popovici și D. Drăgan și o echipă formată din: Jipa, Șerban - Bălaj, Bucico, Tămaș, Ivan, Vancea, Bereczki, Cheregi, Brukental, Bolba, Mureșan, Baba, Weissenbacher, Craiu, Lazăr, Biszok, Terheș și Kulcsár.
Vremuri grele (1991-2000) Revenită în Divizia B, cu o nouă conducere și cu mai multe experimente în staff-ul tehnic, printre care și antrenorul italian Gian Pio del Monaco, FC Bihor a avut rezultate slabe și a terminat doar pe locul 5 la finalul sezonului 1991-92. În vara anului 1992, agentul de fotbal Ioan Codoban a fost angajat ca nou președinte al clubului, obiectivul fiind promovarea în Divizia A, ca de fiecare dată pentru clubul de pe malul Crișului Repede. „Roș-albaștrii” au ratat obiectivul la un punct în spatele rivalei acerbe, UTA Arad.
Sezonul 1993-94 a fost mai mult decât dezamăgitor pentru suporteri, echipa clasându-se pe locul 5, în urma unor echipe precum FC Baia Mare, Unirea Alba Iulia, CSM Reșița și Tractorul Brașov, iar Codoban a demisionat din funcție. După plecarea lui Codoban, clubul a intrat într-o situație foarte dificilă, problemele financiare au apărut peste tot, iar din punct de vedere sportiv, experimentatul antrenor Ștefan Coidum a reușit doar o salvare de la retrogradare și un loc 12 fără mari speranțe.
Sezonul 1995-1996 a fost cel mai dramatic și cel mai aproape de dezastru din istoria Bihorului până în acel moment. Cu o situație financiară precară și un joc mai mult decât modest, bihorenii au terminat pe locul 17 din 18, cu doar 31 de puncte și au retrogradat în Divizia C înapoi după 35 de ani. Cu doar doi jucători rămași în lot, restul fiind vânduți, FC Bihor a avut puterea de a o lua de la capăt, cu un nou președinte și un nou antrenor, Mircea Fodor și Nicolae Manea. În echipă au apărut, cu performanțe mult mai puternice, jucători precum: Marius Popa și Cosmin Bărcăuan, jucători care făceau parte dintr-o generație foarte bună, printre care se numărau și alte nume precum Zeno Bundea sau Viorel Domocoș, printre alții, dar echipa orădeană a terminat doar pe locul 7 în seria a IV-a, departe de promovare.
În iulie 1997, frații Borsi, oameni de afaceri din Oradea, au preluat frâiele clubului și în câteva luni au reușit renașterea fotbalului din județul Bihor înapoi în divizia secundă, atingând chiar performanța calificării în optimile de finală ale Cupei României. Această performanță a fost obținută cu Viorel Abrudan ca antrenor și cu o echipă tânără și talentată, formată din jucători crescuți în academia clubului. Orădenii au terminat pe locul 1 cu 23 de victorii, 6 egaluri, 5 înfrângeri, 77 de goluri marcate și 28 primite și 75 de puncte, cu 15 mai multe decât locul 2 (IS Câmpia Turzii).
În 1998, clubul a fost preluat de la cei doi frați de către un alt om de afaceri, Viorel Știube, iar în 2 ani clubul a bătut la porțile promovării în Divizia A. După un sezon 1998-99s olid, încheiat pe locul 6, sub comanda antrenorilor: Viorel Abrudan, Marcel Coraș și Gabi Balint. Clubul a fost din nou abandonat și a ajuns în pragul retrogradării în divizia C la finalul sezonului 1999-2000 când, sub comanda antrenorilor Gabi Balint și Costel Orac, „roș-albaștrii” au terminat pe locul 14, nu înainte de a fi salvați de la dezastru de Consiliul Județean Bihor.
Promovări și retrogradări (2000-2006)
În sezonul 2000-01 al Diviziei B, clubul a fost preluat de Marius Vizer, care a demarat un proiect de a duce în trei ani FC Bihor în elita fotbalului românesc. În primul sezon cu Vizer ca patron, FC Bihor a terminat pe locul 4, după o a doua parte a campionatului excelentă reușită de jucători și de antrenorul lor, Ioan Andone. În sezonul 2001-02, echipa a terminat pe prima treaptă a podiumului după UTA Arad și FC Baia Mare, pentru ca în sezonul 2002-03 să facă un pas înainte, clasându-se pe locul 2 după Unirea Alba Iulia.
În aceste condiții, Fotbal Club Oradea (cum se numea atunci), antrenată de Ionuț Popa și prezidată de Ioan Lucian, s-a calificat în barajul de promovare în Divizia A, pentru o dispută cu Oțelul Galați. După ce în tur a pierdut cu 1-2, la Galați, echipa și-a luat revanșa pe Stadionul Municipal, cu 20.000 de spectatori în tribune, învingând Oțelul Galați cu 3-1, „golul de aur” fiind marcat de Bogdan Vrăjitoarea în prelungiri. De altfel, toate cele patru goluri din dubla confruntare cu Oțelul au fost marcate de Vrăjitoarea. Meciul cu Oțelul a reprezentat pentru suporterii FC Bihor drept cel mai important și mai frumos meci jucat de FC Bihor pe teren propriu în istoria sa postrevoluționară.
A fost, de asemenea, ultimul meci în care publicul a avut acces în tribuna a doua. Observatorul meciului a fost foarte aproape de a nu permite disputarea meciului pe stadion, deoarece capacitatea a fost depășită. Crainicul stadionului a făcut chiar un apel către suporterii din tribuna a doua să se manifeste fără a coborî de pe locurile pe care le ocupă pentru că exista pericolul de colaps din cauza greutății.