Fernando Magellan (în ; în castiliană;Numele lui apare în diferite forme înainte ca în Magellanus, de unde „Magellan”. născut în nordul PortugalieiSingurul document din secolul al XVI-lea ce indică un loc de naștere este manuscrisul lui Fernando de Oliveira datat circa 1560. Acesta scrie că Magellan este «născut la Porto» (citat în ) ; aceasta a fost cea mai bună ipoteză de care am dispus pâna la studiul lui Amândio Morais Barros (, Afrontamento, 2009) care pune serios în discuție această ipoteză. Data exactă și locul nașterii lui Magellan râmân niște enigme. Pe de altă parte, indicația unei nașteri la este pură fabulație apărută în secolul al XIX-lea după niște documente care patru istorici portughezi din anii 1921-1939 au demonstrat că sunt falsuri, și care, mai mult, nici măcar nu indicau vreun loc de naștere… Din păcate, în ciuda dovezilor, această eroare a fost repetată de mai multe ori în ultimul secol și jumătate, inclusiv de către istorici serioși și reputați, încât pare chiar sculptată în piatră (vezi rezumatul demonstrațiilor în ). în preajma lui 1480 și decedat pe insula Mactan din Filipine la ) a fost un navigator și explorator portughez din epoca Marilor Descoperiri. Este cunoscut pentru prima circumnavigație din istorie după ce a navigat către vest până la Moluce, descoperind în drumul lui strâmtoarea care astăzi îi poartă numele.
În secolul al XV-lea, faptul că Pământul este rotund era știut încă din Antichitate.Peter van der Krogt, „Le mythe de la terre plate” în Edward H. Dahl și Jean-François Gauvin, La découverte du monde. Une histoire des globes terrestres et célestes, Privat, 2001.William Randles, , Armand Colin, 1980. În secolul al III-lea î.e.n., Eratostene a măsurat chiar circumferința Pământului cu un grad de precizie remarcabil. Chiar dacă scrierile grecilor, cu excepția celor ale lui Aristotel, își pierduseră autoritatea, această idee a persistat de-a lungul Evului Mediu. Tratatul Sferei de , scris la Paris, în 1224, fusese pe larg mediatizat în toate cercurile de oameni de știință, fără ca Biserica să-l cenzureze.Sfântul Augustin, doctor al Bisericii, și-a exprimat îndoiala că ar fi locuiți, ceea ce arată că el știa și recunoștea existența lor. Thomas de Aquino, un alt „doctor al Bisericii”, declara că el se aliniază scripturilor în ceea ce privește credința, și cu oamenii de știință recunoscuți ca Aristotel în ceea ce privește lucrurile din natură, ceea ce presupune, conform concepției lui Aristotel, forma sferică a Pământului, și poziția sa nemișcată în centrul universului. Primul glob pământesc cunoscut, adică cel mai vechi care s-a păstrat, este cel făcut la Nürnberg de către în 1492.
Tot la acea vreme, în Europa se dezvoltase o atracție pentru condimentele exotice, ceea ce a favorizat, în plus față de interesul geografilor, pe exploratori și pe negustori.„Astăzi este dificil să concepem importanța economică a acestor mirodenii în ajunul epocii moderne. (…) trebuie totuși să acordăm alimentelor de lux un rol de prim plan în expansiunea occidentală”, .Stefan Zweig a scris la începutul biografia lui Magellan : , . Magellan era convins că Molucele (insule cu mirodenii) se găsesc în jumătatea de glob care revenea coroanei Spaniei în conformitate cu tratatul de la Tordesillas prin care castilienii și portughezii își împărțiseră lumea în 1494. El credea că poate ajunge prin vest la insulele cu mirodenii, de care se apropiase deja în timpul călătoriei la Malacca din 1511-1512. Înainte de a începe călătoria către insulele Moluce, singurul loc de unde putea obține cuișoare, Magellan a primit scrisori de la unul dintre prietenii personali, portughezul , care era acolo din 1512. Acest proiect, de a ajunge prin vest la insulele cu mirodenii, susținut în cele din urmă de Coroana Spaniolă, a fost motorul ocolului Pământului, care nu era în planul inițial. Evenimentul a avut un impact considerabil în Europa. După puțin mai mult de un sfert de secol, proiectul lui Columb a fost în cele din urmă realizat și, după cum sublinia , „niciodată lumea nu a fost atât de mare ca după călătoria lui Magellan”., Conquête et exploitation des nouveaux mondes, PUF, Noul Clio, 1969, p. 267.
Elemente istoriografice thumb|right|upright|Portrete și vieți de oameni iluștri, 1584. Călătoria a dat naștere la diferite povestiri, comentarii și mărturii în secolul al XVI-lea, dar primele lucrări importante despre persoana lui Magellan datează abia din secolul al XIX-lea, odată cu publicarea în anul 1864, în Chile, a unei biografii a navigatorului scrisă de Barros Arana. Opera sa i-a încurajat pe autorii europeni să scrie și ei pe această temă pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la sintezele foarte importante ale lui José Toribio Medina din 1920 și cele ale vicontelui de Lagoa din 1938. Toate documentele de arhivă disponibile sunt de atunci cunoscute și publicate..
Originile și detaliile multor ani din viața lui Magellan înainte de plecarea lui sunt foarte incerte. Pe de altă parte, întreaga călătorie este foarte bine cunoscută prin mai multe documente de epocă, dintre care, în primul rând, Jurnalul călătoriei lui Magellan, relatare completă a călătoriei de către Antonio Pigafetta, unul dintre supraviețuitori: manuscrisul original este pierdut, dar s-au păstrat patru copii (trei în limba franceză și una în limba italiană),. cea mai completă fiind manuscrisul de la Yale.Jurnalul călătoriei lui Magellan , manuscris Yale în Biblioteca digitală mondială. Există și o serie de scrisori și mărturii, precum și povești și mărturii mai fragmentate dar valoroase, cum ar fi jurnalul de bord al lui Francisco Albo, relatarea lui Gines de Mafra, sau jurnalul de bord al timonierului genovez. Toate aceste documente au permis istoricilor să urmărească întregul periplu al flotei, în cursul său îndelungatei sale călătorii și să identifice diferitele locuri vizitate.
Cronicarii timpului au relatat și ei evenimentele: de partea spaniolă, în ianuarie 1523, dar și în 1530, și cronicarul regal, în 1601 — mai târziu, dar mult mai de încredere decât predecesorii săi și ; de partea portugheză, (1552), (1557) și João de Barros (1563).
Originile și primele călătorii în Orient și în Maroc Mai multe localități, cum ar fi , , Vila Nova de Gaia sau Porto, se revendică drept loc natal al lui Magellan."Ferdinand Magellan (circa 1480-1521) ", articol în Encyclopædia Universalis.
Fernando Magellan aparținea uneia dintre ramurile vechiului neam Magalhães, familie nobiliară din partea de nord a Portugaliei, a cărei origine datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea.. Istoricii au dificultăți în a-l pune în arborele genealogic și ignoră toată tinerețea lui: câteva urme îndoielnice par să indice că părinții lui, Rui de Magalhães, alcaide-mor (guvernator) de Aveiro, și Alda de Mesquita, aparțineau micii nobilimi. De o vârstă fragedă, tatăl său pare să fi obținut statutul de la curtea reginei Eleanor de Viseu, unde, probabil, a învățat navigație și astronomie, mai ales de la .
Prima mențiune certă din punct de vedere istoric, document de arhivă, îl menționează ca și al Casei Regale în flota lui Francisco de Almeida, numit vicerege al Indilor orientale portugheze. La bordul acestei armade de douăzeci de vase, a plecat din Lisabona la 25 martie 1505... A descoperit Indiile, a luptat cot la cot cu pe care l-a salvat în două rânduri. și s-a dedicat timp de câteva luni comerțului cu piper, înainte de a participa la cucerirea Malaccăi în vara lui 1511 sub comanda lui Afonso de Albuquerque.. Prietenul lui, Francisco Serrão, a ajuns în insula Ternate din Moluce unde s-a stabilit, după ce a obținut favorurile regelui local.. Magellan primea vești de la Serrão prin mesager, înainte de a pleca din Malacca la pentru a se întoarce în Portugalia. Obligat să rămână în Lisabona, a studiat cărțile și planisferele din biblioteca regală și birourile , unde a descoperit o hartă de , întocmită la Nürnberg în 1492, care semnala un loc de trecere la sud de Brazilia, și un glob de realizat în 1515, care arăta și el această trecere către 40 de grade latitudine sudică.. S-a întâlnit cu cosmograful , cu care împărtășea convingerea că va putea ajunge în Moluce ocolind America prin vest. Acesta i-a devenit asociat..
În vara lui 1513, Magellan a fost trimis în Maroc în cadrul unei armate puternice care trebuia să cucerească .. În timpul luptelor, a fost rănit la încheietura genunchiului, rană din cauza căreia a șchiopătat toată viața.João de Barros, Décadas da Asia, 1563, III, v, 8. După ce a plecat din armată fără permisiune, a fost acuzat de comerț ilegal cu maurii.. Acuzațiile au fost abandonate rapid, dar Magellan a rămas un soldat care nu se mai bucura de relațiile cele mai bune cu suveranul său, regele Manuel, care a refuzat să-i crească pensia de doar 1/2 pe lună. Magellan avea ca proiect secret ajungerea în insulele mirodeniilor prin vest, despre care s-a ferit să vorbească cu suveranul lui (care deja era aprovizionat prin intermediul negustorilor malaezi cu cuișoare din Moluce și cu nucșoară din Banda). În cele din urmă, i-a cerut regelui său doar să-l elibereze de obligații. Nemulțumit că meritele sale nu erau recunoscute în Portugalia, Magellan a mai stat un an la Lisabona, cunoscându-se mai îndeaproape cu și punându-și proiectul la punct,. hotărând apoi să-și ofere serviciile regelui Spaniei,. viitorul Carol Quintul, care pe atunci avea doar 18 ani. Miza nu era descoperirea insulelor, care erau deja cunoscute și colonizate de portughezi,Istoricul scrie că Magellan „nu vorbea de o plecare în necunoscut, ci de un drum pe o rută necunoscută” (Les Grandes découvertes : d'Alexandre à Magellan , Librairie Arthème Fayard/Plurier, 2010, p. 554). ci stabilirea unei poziționări exacte care să permită delimitarea domeniilor rezervate Spaniei de cele ale Portugaliei, în conformitate cu tratatul de la Tordesillas, cartografie pe care Magellan urma să o aranjeze în felul său, în favoarea regelui Spaniei. Profitând de statutul de nobil, și-a obținut oficial o nouă cetățenie și și-a hispanizat numele (din Fernão de Magalhães în Fernando de Magallanes) în octombrie 1517.
Marea călătorie în jurul lumii lang=ro|centru|miniatura|upright=2.8|Hartă a circumnavigației lui Fernando Magellan și Juan Sebastián Elcano.
Pregătirile pentru plecarea flotei (1517-1519) miniatura|Reproducere a caracei Victoria la muzeul Nao Victoria din Punta Arenas, Chile. În octombrie 1517, la Sevilla, Magellan a fost pus sub protecția unui portughez trecut în serviciul Spaniei, Diogo Barbosa, ocupând importanta funcție de al arsenalului din Sevilla. În decembrie 1517, s-a căsătorit cu Beatriz Barbosa, fiica lui Diogo Barbosa, și cu ea a avut doi copii, Rodrigo, care a murit în copilărie, și Carlos, care a murit la naștere.
Magellan a fost pus apoi în contact cu Juan de Aranda, factor al . Apoi, după sosirea partenerului său, , și cu sprijinul lui Aranda, ei și-au prezentat proiectul monarhului spaniol, Carol I, viitorul Carol Quintul, care tocmai sosise în Spania.. Propunerea lui Magellan, care se bucura și de sprijinul puternicului , i-a părut regelui deosebit de interesantă, deoarece i-ar fi deschis „drumul mirodeniilor” fără a strica relațiile cu Portugalia vecină, evoluție care ar fi adus monarhiei bogăție și reputație. De la Reuniune convocată în 1505 de către regele Ferdinand cel Catolic pentru a încuraja explorarea maritimă care ar permite deschiderea drumului mirodeniilor. La această întâlnire au participat inclusiv , Amerigo Vespucci și . din 1505, Coroana își fixase obiectivul de a descoperi ruta vestică care să-i ducă pe spanioli în Asia. Ideea exista, deci, dinainte. , portughez trecut în serviciul Spaniei, tocmai încercase să descopere această cale explorând Rio de la Plata în 1515-1516, dar el și-a pierdut viața acolo.
La , Carol I i-a numit pe Magellan și pe Faleiro căpitani, pentru ca ei să plece în căutarea insulelor mirodeniilor și, în iulie, i-a ridicat la rangul de comandori ai . Regele le acorda:.