250px|thumb|Sculă pentru honuire Honuirea este o prelucrare prin așchiere fină a suprafețelor cilindrice interioare, mai rar a suprafețelor cilindrice exterioare sau plane, aplicată unei piese metalice, în ultima parte a procesului de fabricație a acesteia. Prelucrarea se execută cu ajutorul unei scule denumită hon, pe o mașină specială de honuit. Scopul acestei prelucrări este de a obține precizia formei geometrice și a diametrului, precum și proprietățile cerute de tribologie (știința frecării) pentru calitatea dorită a suprafeței. Prin honuire se micșorează parametrii rugozității suprafeței Ra sau Rt, se păstrează microduritatea și structura stratului superficial, se mărește suprafața portantă .(Ra -abaterea medie aritmetică a profilului de rugozitate evaluat; Rt - înălțimea totală a profilului de rugozitate). Honuirea se aplică în special la finisarea blocurilor de cilindri ale motoarelor sau a cilindrilor hidraulici, pentru finisarea cămășilor de cilindri, finisarea alezajului capului (mare) al bielei și a alezajului piciorului bielei. Se pot obține alezaje cu abateri de la cilindricitate până la 0,01 mm și rugozitatea suprafeței Ra =0,63...0,04 μm
Honuirea a fost introdusă în producția de serie pentru prima dată la uzinele Ford, în anul 1923.
Principii cinematice Scula de honuit denumită hon sau cap de honuit (l.engl. hone; l. germ. Honahle) primește de la arborele principal al mașinii de honuit, o mișcare de rotație într-un singur sens și simultan o mișcare rectilinie alternativă, în timp ce piesa de prelucrat este fixă, folosind și un lubrifiant corespunzător pentru ungere și răcire.Viorel Chirilă, Contribuții la concepția, proiectarea, execuția și experimentarea parametrilor funcționali ai unei mașini de honuit. Rezumatul tezei de doctorat. Institutul Politehnic Iași, 1992, Iași Traiectoria unei granule abrazive pe suprafața prelucrată reprezintă o elice spre dreapta, la mișcarea honului într-un sens și o elice spre stânga la deplasarea honului în sens invers, de aceea, după honuire, pe suprafața piesei prelucrate se poate observa o rețea fină de linii elicoidale încrucișate, caracteristică procedeului de prelucrare prin honuire.Spravocinik tehnologa- mașinostroitelia. V dvuh tomah. Tom 2. Pod red. A.G.Kosilovoi i R. K. Meșceriakova, Moscova, "Mașinostroenie", 1985, p. 429 Viteza mișcării axiale a honului vax = 5...15 m/min, viteza tangențială a mișcării de rotație vt = 10...35 m/min.
Pentru ca granulele abrazive să nu parcurgă aceleași traiectorii de la o cursă la alta a honului este necesar ca numărul de curse duble/min ale honului să fie diferit de numărul de rotații pe minut ale acestuia. În general, unghiul α de încrucișare a liniilor elicoidale are valori de 15...45°.M. Cozmîncă, S. Panait, C. Constantinescu. Bazele așchierii. Editura "Gheorghe Asachi",iași, 1995, p.361
Unghiul α de încrucișare a traiectoriilor se calculează pe baza relației :
tg (α/2) = vax/vt (1)
în care α/2 este semiunghiul de încrucișare.
În general, unghiul α al liniilor elicoidale are valorile α =15...45°. Pentru honuirea de finisare (operația finală a procesului de honuire) se recomandă α = 15...20° , iar pentru honuirea prealabilă, acest unghi are valori de cca 45° (uneori chiar până la 70°), mărirea acestui unghi conducând la creșterea productivității procesului, însă rezultând rugozități mai mari care, oricum, vor fi micșorate la ultima honuire. În practica industrială, valori între 40° și 70° s-au dovedit optime în ceea ce privește viteza de detașare a materialului și aceasta, independent de dimensiunea granulelor barelor abrazive, duritate și presiunea de contact. Uzura barelor abrazive se mărește o dată cu mărirea unghiului de încrucișare α. În condițiile unui unghi mare α de încrucișare a liniilor elicoidale, granulele abrazive tind să fie smulse, eliberând granulele ascuțite de dedesubt. Deoarece viteza mișcării axiale rectilinii-alternative, viteza tangențială a mișcării de rotație și unghiul de încrucișare sunt interdependente (conform relației (1)), în practica industrială se stabilește în primul rând viteza mișcării de rotație a honului și apoi se variază viteza mișcării axiale a honului pentru a obține unghiul α recomandat. Pe desenele de execuție ale cămășilor de cilindri, în multe cazuri din practică sunt prescrise, în cadrul condițiilor tehnice, valorile de obținut ale unghiului α.
Presiunea de contact pn dintre scula de honuit și piesa de prelucrat este o altă variabilă a procesului. O dată cu creșterea presiunii de contact, tăișurile granulelor abrazive pătrund mai adânc în suprafața piesei de prelucrat, până ce se atinge un echilibru între presiunea de contact și presiunea de reacție , prin adâncirea și lărgirea impresiunilor granulelor și majorarea numărului de tăișuri active. Cu cât este mai mare numărul tăișurilor active și adâncimea de pătrundere a acestora, se mărește numărul și secțiunea transversală a așchiilor. O creștere a presiunii de contact, cu menținerea constantă a celorlalte variabile ale procesului conduce la detașarea intensificată a materialului piesei, pe trecere.Tonshoff, T. : Formgebung, Oberflἂchenrauheit und Werkstoffabtrag beim Langhubhonen, PhD- thesis, TH Karlsruhe, 1970 Creșterea valorilor presiunii de contact este limitată de puterea motorului care antrenează axul principal, de precizia și calitatea suprafeței prelucrate. În practică, se folosesc valori ale presiunii de contact a barelor abrazive între 0,2...0,6 MPa. Se recomandă ca pentru honuirea prealabilă presiunea de contact să fie cuprinsă între 1,2...1,5 MPa, iar pentru honuirea finală, presiuni mai mici, între 0,2...0,6 MPa.C.Picoș ș.a. Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanică prin așchiere. Manual de proiectare. Volumul2, Editura UNIVERSITAS, Chișinău,1992, p.355
Viteza mișcării de rotație este constantă. Viteza mișcării axiale rămâne constantă pe întreaga lungime a cursei, cu excepția punctelor de inversare a sensului mișcării axiale.
Când cursa de honuire este mai lungă, mișcarea rectilinie alternativă este realizată de axul principal al mașinii. Când cursa de honuire este mai scurtă, atunci mișcările axiale pot fi realizate și de piesa de prelucrat. Honuirea se aplică pentru prelucrarea finală a unor alezaje, care pot fi cu suprafețe netede continue sau întrerupte de canale circulare etc., rotunde și nerotunde, cu diametre de 6...1500 mm, cu lungimea de la 10 mm până la 20 metri (alte lucrări tehnice indică diametrul maxim de 15 m al alezajelor honuite). Lungimea cursei honului este de 1/3 din lungimea honului și depășește la ambele capete de cursă suprafața honuită, cu circa (1/3).l, unde l este lungimea barelor abrazive.
În prezent (2017) honuirea se realizează de obicei pe mașini speciale pentru această prelucrare, denumite mașini de honuit, care pot fi verticale, orizontale sau înclinate (acestea din urmă pentru blocurile motoarelor cu cilindri în V). Aceste mașini pot avea unul sau mai mulți arbori principali (doi, patru, șase, opt etc.).Ionel Diaconescu, Grigore Sîrbu, Tehnologia prelucrării prin așchiere. Editura tehnică, București, 1965, p.303 Capul de honuit (hon) este prevăzut la partea de prelucrare cu 3...12 bare abrazive cu granulație fină, montate extensibil pe un corp metalic din oțel, care sunt apăsate simultan pe peretele găurii, sub acțiunea unui mecanism cu conuri central, pentru deplasarea radială simultană a barelor, din interiorul honului. Numărul barelor abrazive ale honului se adoptă cât mai mare. Pentru diametre până la 200 mm se folosesc honuri cu 3...8 bare abrazive, iar pentru diametre mai mari, până la 1500 mm, se folosesc honuri cu 8...12 bare abrazive.Al. Epureanu, O. Pruteanu, I. Gavrilaș, Tehnologia construcției de mașini, cap. 11.5. Honuirea suprafețelor, p. 255. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981. Abaterile de la cilindricitate ale alezajului se micșorează cel mai eficace cu honuri dotate cu un număr par (8, 6, 4, 2) de bare abrazive, dispuse diametral opus pe circumferință. În acest caz, barele abrazive lucrează "în perechi", fiind fixate simetric pe hon. Barele abrazive sunt executate din materiale ca electrocorund (pentru prelucrarea oțelului, alamei, bronzului, aluminiului, materialelor sintetice), carbură de siliciu (pentru fontă), iar pentru cazuri speciale - diamant.Manualul inginerului mecanic. Tehnologia construcțiilor de mașini. Coordonator A. Nanu, Editura Tehnică, București, 1972Honuirea cu bare diamantate asigură o eficacitate maximă a procesului. Uzura barelor diamantate se micșorează de 150...250 ori, în comparație cu cea a barelor abrazive obișnuite, datorită cărui fapt se simplifică reglajul.
Deoarece honul se autocentrează după alezajul de honuit, prin procedeul de honuire nu se poate asigura corectarea poziției axei găurii; pentru a permite autocentrarea sus-zisă a honului, acesta se îmbină printr-un cuplaj articulat cu axul principal al mașinii de honuit. Prin honuire se poate obține numai precizia diametrului și a formei geometrice a găurii (precizia prescrisă pentru ovalitate și conicitate). Poziția corectă a axei alezajului de honuit, în raport cu alte elemente geometrice ale piesei, de exemplu, precizia distanței dintre axele a două alezaje ale unei piese, trebuie să fie asigurată de prelucrările care preced honuirea. Înainte de honuire, gaura trebuie prelucrată prin alezare, rectificare rotundă interioară (abrazare) sau strunjire fină cu cuțite cu diamant sau armate cu plăcuțe din carburi metalice.
Honuirea se execută în prezența lichidelor de ungere-răcire: petrol lampant cu 1,2o E la 20o C (pentru honuirea fontelor), petrol lampant (90%) în amestec cu ulei mineral (10%) pentru prelucrarea oțelului și emulsii fără apă. Honuirea alezajelor constituie un procedeu tehnologic deosebit de productiv și mai ieftin decât rectificarea interioară fină sau rodarea (lepuirea).
Deosebirea dintre honuire și rectificarea interioară constă în faptul că la honuire, presiunea de contact a barelor abrazive pe suprafața alezajului este de 6...10 ori mai mică,viteza de așchiere este de 50...120 ori mai mică, iar în procesul de așchiere participă de 100...1000 ori mai multe granule abrazive decât la rectificarea interioară cu pietre abrazive.Oprean, A. ș.a. Bazele așchierii și generării suprafețelor. Editura didactică și pedagogică, București- 1981, p. 416
Un procedeu mai nou este honuirea cu laser, care prin exactitatea ei poate reduce uzura piesei honuite, remarcabil față de cele honuite clasic.
Pregătirea barelor abrazive ale honului Capul de honuit trebuie să fie pregătit înainte de prima lui utilizare, printr-o "ajustare prin funcționare" a barelor abrazive. Această fază operațională este un factor determinant al procesului de prelucrare a alezajelor dar și a performanțelor tehnologice și economice ale sculei de honuit.
Bare abrazive din corindon sau carbură de siliciu. Sculele de honuit cu granule abrazive convenționale capătă forma lor dorită prin detașarea mecanică de material. Deoarece barele abrazive ale honului se auto-ajustează după alezajul de prelucrat, foarte rapid, în timpul primei lor utilizări, nu este necesar un proces separat de profilare. Numai în cazul în care se prelucrează alezaje cu diametre foarte mici, sculele de honuit trebuie rotunjite cu bucșe de netezire executate din oțel călit.
Barele abrazive, fie că sunt noi, fie că sunt cu granule tocite din cauza utilizării, trebuie să fie reascuțite. Acest proces de ascuțire/reascuțire se poate face în două moduri, în timpul prelucrării. În prima modalitate, este posibil să fie mărită presiunea de contact a barelor abrazive, care are ca efect ca granulele abrazive să fie sfărâmate sau smulse. În al doilea mod, efectul de ascuțire se poate obține prin mărirea vitezei rectilinii-alternative axiale.