Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Borzești este o biserică ortodoxă ctitorită de Ștefan cel Mare împreună cu fiul său cel mare Alexandru (d. 1496) între 9 iulie 1493 și 12 octombrie 1494. Figurează pe Lista monumentelor istorice din județul Bacău sub .
Borzești este o actuală localitate al municipiului Onești (denumit în trecut Gheorghe Gheorghiu-Dej) din județul Bacău, unde s-a născut și a copilărit Ștefan al III-lea, viitor domnitor al Principatului Moldovei.
Istoric Legenda și interpretarea ei
Biserica a fost ridicată din respect față de strămoșii domnitorului, dar, după o legendă locală cu două variante, și pentru a comemora moartea tragică a unui prieten din copilărie al lui Ștefan.Biserica ..., Istrati, 1904, p. 273 În prima versiune, prietenul lui Ștefan, Gheorghe, moare străpuns de săgețile năvălitorilor tătari în timp ce era legat de un stejar, ca parte dintr-un joc simulând lupta între tătari și moldoveni. Această versiune este reprodusă de Nicolae Gane în povestirea „Stejarul din Borzești”. După prima bătălie câștigată de Ștefan]] în fața tătarilor, se spune că fiul hanului ar fi fost dus la Borzești și spânzurat de același stejar. În locul stejarului, ce a fost ars, a fost zidită biserica. În versiunea culeasă de Ortensia Racoviță, copiii simulau în joacă spânzurarea adversarului de creanga unui nuc, au fost distrași de un iepure, și și-au uitat prietenul, care astfel a murit spânzurat din greșeală.
Andrei Oișteanu consideră că în regiunea Moldovei motivul legendar al „întemeierii unui edificiu pe locul unde s-a produs o jertfă de sânge” apare cu o frecvență redusă a, însă cel al „întemeierii unei construcții pe locul și din lemnul unui copac consacrat” este adeseori atestat. Motivul jertfei umane, de sorginte eminamente păgână, este adeseori mascat sau atenuat prin atestarea unei morți accidentale, neritualice, fie provocată de o cauză de o natură alta decât cea ritualică, fie ca parte a unui ritual al meșterului, dar care este pedepsit pentru acțiunea sa.Andrei Oișteanu, „Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească”, Editura Polirom, Iași, 2016, f.p.
Sunt cazuri unde în cadrul aceleași legende există două moduri ritualice de stabilire a locului de construcție a unui edificiu religios: unde a fost omorât un om și locul unui arbore consacrat, un exemplu fiind cel legat de „Stejarul din Borzești”.
Construcție
Biserica a fost construită de Ștefan cel Mare împreună cu fiul său AlexandruMonografia ..., Verde, 2003, p. 12 între 9 iulie 1493 și 12 octombrie 1494Istoria artei ..., Vătășianu, 1959, p. 679 și a primit hramul Adormirea Maicii Domnului.
Pisania, așezată pe fațada de apus, la dreapta intrării și apărată de o cornișă, are următorul cuprinsBiserica ..., Istrati, 1904, p. 263 în limba slavonă, tradus de Melchisedec Ștefănescu.Ortensia Racoviță, „Dicționarul geografic al județului Bacău”, Societatea Geografică Română, Stabilimentul grafic I. V. Socecŭ, Bucuresci, 1895, p. 167 După o altă traducere:
„Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei și cu prea iubitul său fiu Alexandru am zidit acest hram care este la Borzești pe Totruș, Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, întru rugă sieși și întru pomenirea sfânt răposaților moși și părinți ai lor, și care a început a se zidi în anul 7001 luna iulie 9 și s-a săvârșit în anul 7002 , anul curgător al 38-lea, luna octombrie 12.”Bisericile ..., Balș, 1926, p. 87Melchisedec, Episcopul Romanului, „Notițe istorice și arheologice adunate de pe la 48 de mânăstiri și biserici antice din Moldova”, Tipografia Carților Bisericești, București, 1885, p. 125
Din conținutul inscripției se confirmă pentru Constantin I. Istrati, citând din Melchisedec Ștefănescu, faptul că:
Ștefan, conform tradiției, este născut la Borzești, a copilărit acolo și era pe proprietatea părinților și strămoșilor lui; a început domnia în 1456, în același an când a început ostilitățile cu Petru Aron, și nu în 1457;Melchisedec, Episcopul Romanului, „Notițe istorice și arheologice adunate de pe la 48 de mânăstiri și biserici antice din Moldova”, Tipografia Carților Bisericești, București, 1885, p. 126 anul se începea cu 1 ianuarie și nu de la 1 septembrie; construcția a durat 15 luni; râul era numit Totruș. miniatura|Inscripția în limba slavonă de la intrareBiserica se remarcă a fi singura construită de domnitor fără a comemora o luptă sau de a servi unui oraș. Se află amplasată pe un tăpșan. Este zidită grosier din piatră de calitate slabă din zonă, ce se macină mai ales la stâlpii ușii, și puțină cărămidă.Biserica ..., Istrati, 1904, p. 274 Nu prezintă soliditate. Ștefănescu a presupus că a fost construită în 3 luni și câteva zile, având în vedere calitatea lucrării. Același lucru a fost reiterat de Constantin I. Istrati, prin a presupune că a fost zidită în mai puțin de trei luni, dacă anul începea de la 1 septembrie. Cu toate acestea, se află la scara celorlalte biserici construite în epocă, având proporții monumentale.Vasile Drăguț, „Dicționar enciclopedic de artă medievală românească”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 64 Istrati a presupus că, la fel ca biserica din Piatra Neamț, acesta nu a avut turle din construcție. Acest lucru se poate deduce și din forma bolții din zona naosului, la fel ca la biserica din Volovăț (1502). Pe lângă lipsa turlei, nu are nici sânuri laterale și contraforți.Bisericile ..., Balș, 1926, p. 81
Are lungimea de 26,20 m și lățimea de 10,30 m. Din construcție a fost acoperită cu șindrilă.
A avut un zid împrejmuitor care în timp a dispărut, la fel și un turn-clopotniță.
Arhitectură Biserica este cea mai veche din categoria celor cu amestec dintre elementele gotice și bizantine și cu plan dreptunghiular sau mixt. În această categorie amestecul se resimte mai mult decât la cele cu plan triconc. Potrivit arhitectului Grigore Ionescu, edificiul aparține bisericilor de tip nou, simple și diferite de cel al bisericilor, considerate de acesta primitive, din restul țării. În această nouă categorie intră grupul de trei biserici din Borzești, Războieni și Piatra Neamț, din care primele două, asemănătoare în construcție, sunt de sat, iar a treia diferă puțin de restul și deservește un oraș.Istoria ..., Ionescu, 1937, p. 274 Potrivit arhitectului, au o importanță specială pentru istoria arhitecturii din epoca lui Ștefan cel Mare. Tipul nou se remarcă prin planul drept, o singură absidă centrală, circulară la interior și poligonală la exterior sau tot circulară,Istoria ..., Ionescu, 1937, p. 273 și nu au turlă. De la exterior, construcția se prezintă drept o prismă dreaptă, simplă și acoperită cu un singur acoperiș. Gheorghe Balș a considerat, după caracteristicile asemănătoare dintre cele trei biserici, că au avut același meșter. Cu această constatare a fost de acord și Ionescu.
Potrivit lui Vasile Drăguț, în cazul bisericii din Borzești,Vasile Drăguț, „Arta gotică în România”, Editura Meridiane, București, 1979, p. 169 cu plan dreptunghiular și fără turlă, sinteza se remarcă mai mult la interior, unde există o boltă cu cupole semisferice, dispuse în filă, iar pronaosul este compus din două travee separate printr-un arc divizor. Astfel, pronaosul este boltit de două cupole semisferice dispune pe axul longitudinal.Vasile Florea, „Arta românească de la origini până în prezent”, Litera Media Group, București, 2020, p. 86 Arcul se descarcă în mod treptat în pilaștrii de piatră, prin intermediul unor console, și nu în zidurile laterale. Etajarea profilelor aparține în general principiilor constructive și plastice ale arhitecturii gotice. Un alt autor a precizat că la Borzești nu sunt cupole semisferice (unde, în principiu, cupolele nu pot fi decât semisferice), ci calote.Gheorghe Ariton, „Unele probleme privind arta gotică în România”, Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca, anul XXIV, 1981, Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 426
Planul obiectivului constă dintr-o tindă (pronaos), o navă dreptunghiulară și un altar semicircular în interior și cu 11 fețe în exterior fără proscomidie și diaconic, fiind înlocuite de nișe mici în zidul altarului. Tinda este despărțită de navă cu un zid gros.Istoria ..., Ionescu, 1937, p. 275 Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este subdivizat în două traverse dreptunghiulare (compartimente) printr-o pereche de pilaștriIstoria artei ..., Vătășianu, 1959, p. 680 care susțin consolele de piatră și ce înaintează adânc înspre interior, prin intermediul unui arc dublou transversal. Acestea au o serie de proeminențe treptate, ce constau din planuri oblice, precum cavete și rotunjiri, și se aseamănă considerabil cu consolele de scândură crestate ce au rolul de sprijin al unor grinzi de casă țărănească. Accesul cu naosul se face printr-o ușă îngustă cu chenare dreptunghiulare gotice. miniatura|Unul dintre ctitori, Ștefan cel Mare, ilustrat în biserica din Pătrăuți, pictură realizată în aceeași perioadă cu construcția bisericii din Borzești. La ambii pereți, de vest și de est de o parte, și la console de alta, au fost încălecate pe fiecare parte a traveei câte două arcuri longitudinale ce au rolul parțial de cosorabă și de grinzi treptate, specifice streșinilor caselor din lemn. Astfel, arhitectura specifică clădirilor din lemn a fost propagată arhitecturii în piatră. Planul dreptunghiular redus al fiecărei travee, ajuns la o formă pătrată, a fost acoperit cu câte o calotă sferică sprijinită pe pandativiIstoria artei ..., Vătășianu, 1959, p. 681 și un tambur mic.
Nava a fost împărțită în trei travee inegale, în care numai cea centrală are o calotă. Însă, traveea de la apus are deasupra arcurilor-treptate laterale alte două arcuri dreptate transversale, în care cel de la vest este mai jos decât următorul arc, ca la final arcul maestru ce leagă toate consolele și pe care este așezată calota să coboare din nou. Traveea a treia de la est este atât de strâmtă încât a fost acoperită în partea de mijloc cu un singur arc încălecat pe arcurile laterale și poziționat mai sus decât arcul între travee. O altă serie de două arcuri treptate coboară spre calota altarului. În acest fel s-a redus diametrul bolților centrale.
Potrivit lui Virgil Vătășianu, din secțiunea longitudinală a bisericii se observă că succesiunea de arcuri nu îndeplinește un rol constructiv, putând fi înlocuite cu bolți cilindrice, și nu este determinată de natura materialului de construcție. Vătășianu a fost de acord că fracționarea bolții în arcuri poziționate la niveluri diferite nu putea urmări decât un scop formal, acela de a imita cât mai bine tavanele de grinzi ale bisericilor din lemn, la acest tip de biserici așezarea treptată având scopul ridicării tavanului spre centru. Tot acesta a concluzionat că reducerea diametrului bolților centrale și poziționarea pe console treptate s-a realizat un avantaj tehnic, unde forțele laterale ale bolților sunt neutralizate iar pilaștrii și consolele au rol de contraforturi interne, diferite radical de sistemul de contraforturi externe ale stilului gotic. Sistemul de la Borzești, alterat de arhitectura din lemn, se aseamănă cu sistemul mai simplu utilizat și la Dolheștii Mari ce deține analogii cu arhitectura munteană și balcanică.