Tehnologie („știința meșteșugurilor”, din greaca veche τέχνη, techne, „artă, pricepere, abilitate a mâinii”; și -λογία, -logia) este suma tehnicilor, abilităților, metodelor și proceselor utilizate în producția de bunuri sau servicii sau în realizarea obiectivelor, cum ar fi cercetarea științifică.
Tehnologia poate fi cunoașterea tehnicilor, proceselor și altele asemenea sau poate fi încorporată în mașini pentru a permite funcționarea fără cunoștințe detaliate despre funcționarea lor. Sistemele (de exemplu, mașinile) care aplică tehnologia și produc un rezultat sunt denumite sisteme tehnologice.
Cea mai simplă formă de tehnologie este dezvoltarea și utilizarea instrumentelor de bază. Invenția preistorică de unelte din piatră fasonată, urmată de descoperirea modului de a controla focul a crescut numărul surselor de hrană. Revoluția neolitică ulterioară a extins acest lucru. Inventarea roții i-a ajutat pe oameni să călătorească și să controleze mediul.
Dezvoltările de-a lungul istoriei, printre care: tipografia, telefonul și internetul, au redus barierele fizice în calea comunicării și au permis oamenilor să interacționeze liber la scară globală.
Printre efectele tehnologiei se numără dezvoltarea economiilor mai avansate (inclusiv economia globală actuală) și apariția bunurilor Veblen. Multe procese tehnologice produc subproduse nedorite cunoscute sub denumirea de poluare și epuizează resursele naturale în detrimentul mediului înconjurător. Inovațiile au influențat întotdeauna valorile unei societăți și au ridicat noi întrebări în etica tehnologiei. Exemplele includ creșterea noțiunii de eficiență în ceea ce privește productivitatea umană și provocările bioeticii.
Utilizarea tehnologiei provoacă și dezbateri filosofice în care se discută dacă tehnologia îmbunătățește condiția umană sau o înrăutățește. Neo-ludismul, anarho-primitivismul și alte mișcări reacționare similare critică omniprezența tehnologiei, susținând că aceasta dăunează mediului și înstrăinează oamenii; susținătorii ideologiilor precum transumanismul și tehno-progresivismul consideră că progresul tehnologic continuu este benefic pentru societate și condiția umană.
Definiție și utilizare
Utilizarea termenului „tehnologie” s-a schimbat semnificativ în ultimii 200 de ani. Înainte de secolul al XX-lea, termenul era neobișnuit în limba engleză și era folosit fie pentru a se referi la descrierea sau studiul artelor utile, fie pentru a face aluzie la educația tehnică, ca în Massachusetts Institute of Technology (înființat în 1861).
Termenul „tehnologie” a luat amploare în secolul al XX-lea în conexiune cu a doua revoluție industrială. Înțelesurile termenului s-au schimbat la începutul secolului al XX-lea, când oamenii de știință americani, începând cu Thorstein Veblen, au tradus ideile din conceptul german Technik în „tehnologie”. În limba germană și în alte limbi europene, există o distincție între technik și technologie care este absentă în engleză, care traduce de obicei ambii termeni ca „tehnologie”. În anii 1930, „tehnologia” se referea nu numai la studiul artelor industriale, ci și la artele industriale în sine.
În 1937, sociologul american Read Bain scria că „tehnologia include toate uneltele, mașinile, ustensilele, armele, instrumentele, locuințele, îmbrăcămintea, dispozitivele de comunicare și transport și abilitățile prin care le producem și le folosim”. Oamenii de știință și inginerii preferă de obicei să definească tehnologia ca știință aplicată, mai degrabă decât ca lucruri pe care oamenii le fac și le folosesc. Mai recent, savanții au împrumutat de la filosofii europeni ai „tehnicii” pentru a extinde sensul tehnologiei la diferite forme ale rațiunii instrumentale, ca în lucrarea lui Foucault despre tehnologiile sinelui (techniques de soi).
Dicționarele și cercetătorii au oferit o varietate de definiții. Dicționarul Merriam-Webster oferă o definiție a termenului: „utilizarea științei în industrie, inginerie, etc, pentru a inventa lucruri utile sau pentru a rezolva probleme“ și „o mașină, echipament, metodă, etc., care este creat de tehnologie”. Enciclopedia Britanică oferă o definiție cu caracter general a tehnologiei: „aplicarea cunoașterii științifice pentru obiective practice ale vieții umane sau pentru schimbarea și manipularea mediului uman.”Enciclopedia Britanică , articolul Technology Fiziciana Ursula Franklin, în prelegerea sa „Lumea reală a tehnologiei” din 1989, a dat o altă definiție a conceptului; este „practică, felul în care facem lucrurile pe aici”. Termenul este adesea folosit pentru a implica un domeniu specific al tehnologiei sau pentru a se referi la tehnologie înaltă sau doar la electronică de consum, mai degrabă decât la tehnologia în ansamblu.See, for example, Filosoful francez Bernard Stiegler, în Tehnica și timpul, 1 susține că „tehnica” formează orizontul existenței umane. Stiegler has more recently stated that biotechnology can no longer be defined as "organized inorganic matter," given that it is, rather, "the reorganization of the organic."
Tehnologia poate fi mai larg definită ca entități, atât materiale cât și imateriale, create prin aplicarea efortului mental și fizic pentru a obține o anumită valoare. În această utilizare, tehnologia se referă la unelte și mașini care pot fi utilizate pentru rezolvarea problemelor din lumea reală. Este un termen de amploare care poate include unelte simple, cum ar fi o rangă sau o lingură de lemn, sau mașini mai complexe, cum ar fi o stație spațială sau un accelerator de particule.
Uneltele și mașinile nu trebuie să fie materiale; tehnologia virtuală, precum software-ul și metodele de afaceri, intră sub această definiție a tehnologiei. Economistul american W. Brian Arthur definește tehnologia într-un mod la fel de larg ca „un mijloc de a îndeplini un scop uman”.
Cuvântul „tehnologie” poate fi folosit și pentru a se referi la o colecție de tehnici. În acest context, starea actuală a cunoașterii umanității despre cum să combine resursele pentru a produce produsele dorite, pentru a rezolva probleme, a satisface nevoile sau a satisface dorințele; include metode tehnice, abilități, procese, tehnici, unelte și materii prime. Atunci când este combinat cu un alt termen, cum ar fi „tehnologie medicală” sau „tehnologie spațială”, se referă la starea cunoștințelor și instrumentelor domeniului respectiv. „Tehnologie de ultimă generație” se referă la tehnologia înaltă disponibilă umanității în orice domeniu.
Tehnologia poate fi privită ca o activitate care formează sau schimbă cultura. În plus, tehnologia este aplicarea matematicii, a științei și a artelor în beneficiul vieții așa cum este cunoscută. Un exemplu modern este creșterea tehnologiei de comunicare, care a redus barierele în calea interacțiunii umane și, prin urmare, a contribuit la crearea de noi subculturi; creșterea ciberculturii are la bază dezvoltarea internetului și a calculatorului. Ca activitate culturală, tehnologia precedă atât știința, cât și ingineria, fiecare dintre acestea formalizând unele aspecte ale efortului tehnologic.
Știință, inginerie și tehnologie
Distincția dintre știință, inginerie și tehnologie nu este întotdeauna clară. Știința este cunoașterea sistematică a lumii fizice sau materiale dobândită prin observare și experimentare. Tehnologiile nu sunt de obicei produse exclusiv ale științei, deoarece trebuie să îndeplinească cerințe precum utilitatea, gradul de utilizare și siguranța.
Ingineria este procesul orientat spre proiectare și realizare a instrumentelor și sistemelor de exploatare a fenomenelor naturale pentru mijloace umane practice, adesea (dar nu întotdeauna) folosind rezultate și tehnici din știință. Dezvoltarea tehnologiei se poate baza pe multe domenii ale cunoașterii, inclusiv cunoștințe științifice, inginerești, matematice, lingvistice și istorice, pentru a obține un rezultat practic.
Tehnologia este adesea o consecință a științei și ingineriei, deși tehnologia ca activitate umană precede cele două domenii. De exemplu, știința ar putea studia fluxul de electroni în conductorii electrici utilizând instrumente și cunoștințe deja existente. Această nouă cunoaștere poate fi apoi utilizată de ingineri pentru a crea noi instrumente și mașini, cum ar fi semiconductori, calculatoare și alte forme de tehnologie avansată. În acest sens, oamenii de știință și inginerii pot fi considerați amândoi tehnologi.
Relațiile exacte dintre știință și tehnologie, au fost dezbătute de oamenii de știință, istorici și decidenți politici la sfârșitul secolului al XX-lea, în parte deoarece dezbaterea poate informa finanțarea științei de bază și aplicată. În urma imediată a celui de-Al Doilea Război Mondial, de exemplu, în Statele Unite s-a susținut pe scară largă că tehnologia era pur și simplu „știință aplicată” și că finanțarea științei de bază obținea rezultate tehnologice în timp util. O articulare a acestei filosofii ar putea fi găsită în mod explicit în tratatul lui Vannevar Bush despre politica științifică postbelică, Știința - Frontiera fără sfârșit: „Produsele noi, noile industrii și mai multe locuri de muncă necesită adăugări continue la cunoașterea legilor naturii ... Aceste noi cunoștințe esențiale pot fi obținute numai prin cercetări științifice de bază”. La sfârșitul anilor 1960, însă, această viziune a fost atacată direct, conducând la inițiative de finanțare a științei pentru sarcini specifice. Problema rămâne controversată, deși majoritatea analiștilor rezistă modelului conform căruia tehnologia este rezultatul cercetării științifice.
Istoric
Paleolitic (2,5 milioane de ani – 10.000)
Utilizarea uneltelor de către primii oameni a fost parțial un proces de descoperire și de evoluție. Primii oameni au evoluat de la o specie de hominizi culegători care erau deja bipezi, cu un creier cu masa de aproximativ o treime din cea a oamenilor moderni. Utilizarea uneltelor a rămas relativ neschimbată pentru mare parte a istoriei timpurii a omenirii. Cu aproximativ 50.000 de ani în urmă, a apărut utilizarea uneltelor complexe și un set de comportamente, considerate de mulți arheologi ca fiind legate de apariția unui limbaj complet modern.
Unelte de piatră
Hominizii au început să folosească unelte de piatră primitive acum milioane de ani. Cele mai vechi unelte de piatră erau puțin mai mult decât o piatră spartă, dar acum aproximativ 75.000 de ani, metoda de tăiere a marginii unei unelte de piatră prin îndepărtarea fulgilor litici a oferit o modalitate de a face unelte mai fine.
Foc
Descoperirea și utilizarea focului, o sursă simplă de energie cu multe utilizări profunde, a fost un punct de cotitură în evoluția tehnologică a omenirii. Data exactă a descoperirii sale nu este cunoscută; dovezile oaselor de animale arse găsite la Leagănul Omenirii sugerează că domesticirea focului a avut loc înainte de 1 milion de ani; consensul științific indică faptul că Homo erectus a controlat focul acum 500.000-400.000 de ani. Focul, alimentat cu lemn și cărbune, le-a permis oamenilor timpurii să-și gătească hrana pentru a-i crește digestibilitatea, îmbunătățind valoarea nutritivă și lărgind numărul de alimente care puteau fi consumate.
Îmbrăcăminte și adăpost Alte progrese tehnologice realizate în timpul Paleoliticului au fost îmbrăcămintea și adăpostul; adoptarea ambelor tehnologii nu poate fi datată exact, dar ele au fost o cheie pentru progresul umanității. Pe măsură ce era paleolitică a progresat, locuințele au devenit mai sofisticate și mai elaborate; încă de acum 380.000 de ani, oamenii construiau colibe temporare din lemn.
Îmbrăcămintea, adaptată din blana și pielea animalelor vânate, a ajutat omenirea să se extindă în regiuni mai reci; oamenii au început să migreze din Africa și pe alte continente, cum ar fi Eurasia.
Neolitic prin antichitatea clasică (10.000 – 300 d.Hr.)