Onomatopeea este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomotConstantinescu-Dobridor 1980, p. 306..
Imitarea propriu-zisă, nelingvistică, a unui sunet sau zgomot nu se confundă cu onomatopeea. Aceasta se integrează în sistemul fonologic și uneori și în sistemul gramatical al limbiiDubois 2002, p. 334..
Onomatopeele și cuvintele onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură între forma sonoră și ceea ce redăBussmann 1998, p. 83..
Delimitarea onomatopeei
În gramaticile limbii române, onomatopeele sunt considerate o grupă distinctă în cadrul interjecțiilorAvram 1997, p. 291.Bărbuță 2000, p. 210.. La fel și în gramatici ale limbii francezeGrevisse 1964, p. 1002., ale limbii sârbeKlajn 2005, p. 174., ale limbii croateBarić 1997, 283. o.. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu, Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”Gerstner 2006, p. 463.. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propozițiiA. Jászó 2007, pp. 251–252., dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilorA. Jászó 2007, p. 693.. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu, în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”Bussmann 1998, p. 582, articolul interjection., dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecțieiBussmann 1998, p. 836, articolul onomatopoeia.. Nici la Dubois 2002, onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecțieiDubois 2002, p. 334., dar în articolul „interjection” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopeeDubois 2002, p. 253.. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecțieCrystal 2008, p. 249..
Nu este clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară ühüm, iar în română „îhî”, având funcția lui „da”. A. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”A. Jászó 2007, 252. o., iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopeeBalogh 1971, p. 99..
Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, A. Jászó le include printre interjecțiiA. Jászó 2007, p. 251., iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”Gerstner 2006, p. 464..
Sunete și zgomote imitate
Onomatopeele pot imitaClasificare cf. Avram 1997, p. 293. Exemple cf. Avram 1997, p. 293; Constantinescu-Dobridor 1980, p. 306; Forăscu 2001; Dexonline.: sunete scoase de animale: bee, cotcodac, cucu, cucurigu, ga-ga, ham, mac-mac, miau, mor-mor, muu, pitpalac, piu; manifestări sonore omenești nearticulate: ha-ha-ha, hapciu, ptiu; zgomote: bâldâbâc, bang, boc, buf, ding-dang, pleosc, plici-placi, poc, tic-tac, vâj, zbârr, zdrang, zdup.
Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu forme ușor diferite: gogâlț-gogâlț, pif-paf-puf. Unii lingviști le consideră cuvinte compuseBărbuță 2000, p. 211..
Sunetele și zgomotele sunt redate la fel sau asemănător într-un număr de limbi, dar nu în toate, diferențele putând fi foarte mari, deși aceste cuvinte sunt motivate natural. Exemple pentru glasul cocoșuluiCf. Abbott 2004 și dicționarul Glosbe (accesat la 20 august 2018), în afara cuvintelor pentru care se dau alte surse.:
+ Limba Redarea sunetului albaneză kikirikiECTACO, English <-> Albanian Online Dictionary (Dicționar online englez <-> albanez) (accesat la 20 august 2018). bielorusă кукарэку [kukarɛku] bulgară кукурику [kukuriku]Pечник на българския език (Dicționarul limbii bulgare), Institutul pentru limba bulgară (accesat la 20 august 2018). cehă kykyrykýslovníky.lingea.cz (dicționar ceh-francez), Lingea (accesat la 20 august 2018). croată kukurikuHrvatski jezični portal (Portal lingvistic croat) (accesat la 20 august 2018). daneză kykeliky ebraică קוּקוּרִיקוּ engleză cock-a-doodle-doo esperanto kokerikoBokarev, E. A., Esperanta-rusa vortaro (Dicționar esperanto-rus), 2010 (accesat la 20 august 2018). estoniană kikerikiiEesti keele seletav sõnaraamat (Dicționar explicativ estonian) (accesat la 20 august 2018). finlandeză kukkokiekuuIlmainenSanakirja.fi (dicționar finlandez-francez) (accesat la 20 august 2018). franceză cocorico germană kikeriki greacă κικιρίκου [kikir'iku] indoneziană kukuruyukKamus (dicționar indonezian-englez) (accesat la 20 august 2018). islandeză gaggalagó italiană chicchirichì japoneză コケコッコ [kokekok:o]tangorin (dicționar englez-japonez) (accesat la 20 august 2018). macedoneană кукуригу [kukurigu]Дигитален речник на македонскиот јазик (Dicționar digital al limbii macedonene), makedonski.info (accesat la 20 august 2018). maghiară kukurikú norvegiană kykeliky olandeză kukeleku poloneză kukurykuSensagent (dicționar polonez-francez) (accesat la 20 august 2018). portugheză cocorocó / cocoricóInfopédia (dicționar francez-portughez) (accesat la 20 august 2018). română cucurigu rusă кукареку [kukareku]ГРАМОТА.РУ (portal de dicționare ale limbii ruse) (accesat la 20 august 2018). sârbă кукурику [kukuriku] slovacă kikirikíslovník.sk (dicționar slovac-francez) (accesat la 20 august 2018). slovenă kukuriku spaniolă quiquiriquí suedeză kuckeliku thailandeză เอ้กอี๊เอ้กเอ๊ก [eki:e:ke:k]Longdo Dict (dicționar thailandez-englez-francez) (accesat la 20 august 2018). turcă kukurikuTurkceSozluk (dicționar turc-francez) (accesat la 20 august 2018). urdu kuklooku vietnameză ò-ó-o-o
Cuvinte onomatopeice
În general, onomatopeele nu se integrează în sistemul gramatical, dar sunt și excepții. Unele pot avea funcții sintactice în propoziție, rămânând onomatopee ca formă: predicat: Cioc în ușă!Avram 1997, p. 294., Și el, bâldâbâc în apăForăscu 2001.; subiect: Se-auzea câte un jart, trosc, pleosc […] (Barbu Ștefănescu Delavrancea)Bărbuță 2000, p. 214.; complement direct: Cloșca cum l-a văzut a început să strige cârr! clonc! clonc (Ion G. Sbiera); complement circumstanțial de mod: A intrat pâș-pâș în cameră.
O limbă precum engleza, pe lângă că produce mai multe onomatopee decât limba franceză, de exemplu, le și integrează mai ușor din punct de vedere gramatical. Aceasta se face prin conversiune, adică prin schimbarea clasei lexico-gramaticale, cuvântul integrându-se astfel și în sistemul sintactic. Astfel, splash „pleosc” (onomatopee) devine splash „împroșcare” (substantiv), to splash „a împroșca”; a cădea, a se bălăci” (într-un lichid) (verb). În română este cazul lui tic-tac devenit substantiv (tic-tacul ceasornicului)Exemplu din Dexonline, ca și cele românești următoare., sau al lui pitpalac care este și numele păsării ce are glasul redat de onomatopee. Un exemplu din franceză este cocorico „cucurigu”, ca substantiv cu forma de plural des cocoricos (literal „cucuriguuri”).
Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: poc > a pocni, vâj > a vâjâi, splash > splashy „noroios”, splasher „apărătoare de noroi” (la bicicletă).
O categorie aparte de cuvinte onomatopeice este a celor care imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin acest procedeu se pot forma mai ales verbe: imitatoare ale unor sunete de animale: a gâgâi, a sâsâi; imitatoare de manifestări sonore omenești: a se bâlbâi, a bolborosi, a clefăi, a șușoti; imitatoare de zgomote: a hurui, a vui.
Cuvinte onomatopeice derivate se pot deriva mai departe: pocnet, vâjâit, bâlbâială, bolboroseală.
Note
Surse bibliografice
A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5 (accesat la 20 august 2018) Abbott, Derek, Animal Sounds (Sunete de animale), pagina web a prof. Derek Abbott, School of Electrical & Electronic Engineering, The University of Adelaide, 2004 (accesat la 12 decembrie 2022) Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5 Balogh, Dezső; Gálffy, Mózes; J. Nagy, Mária, A mai magyar nyelv kézikönyve (Ghidul limbii maghiare contemporane), București, Kriterion, 1971 Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 20 august 2018) Bărbuță, Ion et al. Gramatica uzuală a limbii române , Chișinău, Litera, 2000, ISBN 9975-74-295-5 (accesat la 20 august 2018) Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 20 august 2018) Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București, Albatros, 1980 Dicționare ale limbii române (Dexonline) (accesat la 20 august 2018) Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002 Forăscu, Narcisa, Dificultăți gramaticale ale limbii române, Editura Universității din București, 2001 Gerstner, Károly, A magyar nyelv szókészlete (Lexicul limbii maghiare), Kiefer, Ferenc (coord.), Magyar nyelv (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006, pp. 437–480, ISBN 963-05-8324-0 Klajn, Ivan, Gramatika srpskog jezika (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005, ISBN 86-17-13188-8 (accesat la 20 august 2018)
Vezi și Listă de interjecții românești
Categorie:Părți de vorbire neflexibile