Torino FC este un club de fotbal din Torino, Italia, care evoluează în . Clubul a fost fondat în 1906 și și-a petrecut majoritatea anilor în prima ligă italiană. denumit colocvial Toro. In anul fondări clubul purta numele de Foot-Ball Club Torino, se numără din punct de vedere istoric printre cele mai de succes cluburi din țară, cu șapte titluri de - Campioană a Italiei,- multe dintre ele provenind din epoca Grande Torino din anii 1940. Cel mai recent titlu în Serie A a fost câștigat în 1976. Torino a câștigat - Cupa Italiei - de cinci ori și a câștigat un turneu internațional, acum desființat - Cupa Mitropa - în 1991.
Torino își joacă toate meciurile de acasă pe Stadionul Olimpic din Torino(cunoscut și sub numele de Stadio Comunale „Vittorio Pozzo” până în 2006). Culoarea tradițională a clubului este vișiniul, iar simbolul său este un taur rampant, simbolul tradițional al orașului Torino, de unde derivă porecla clubului, Il Toro (Taurul). FC Torino are o rivalitate locală cu Juventus Torino, iar cele două echipe își dispută Derby-ul della Mole. Echipa a fost cunoscută ca Associazione Calcio Torino până în 1970, și ca Torino Calcio din 1970 până în 2005.
Numele Clubului Foot-Ball Club Torino - (1906 - 1936) Associazione Calcio Torino - (1936 - 1943) Torino FIAT - (1943 - 1945) Associazione Calcio Torino - (1945 - 1958) Associazione Calcio Talmone Torino - (1958 - 1977) Torino Calcio - (1977 - 2005) Torino Football Club - (2005 - prezent) Istorie Fotbalul a ajuns pentru prima dată în orașul Torino la sfârșitul secolului al XIX-lea, introdus de elvețienii și englezii industrializați . Până în 1887, Football & Cricket Club - cel mai vechi club de fotbal italian - fusese deja fondat în capitala Piemontului , urmat în 1889 de Nobili Torino . În 1891, cele două cluburi au fuzionat pentru a forma Internazionale Torino, după care a fost fondat Football Club Torinese în 1894.
Societatea inițială a fost Foot-ball Club Torino , fondată pe 3 decembrie 1906, dar din cauza unor probleme economice și birocratice, pe 9 august 2005 a fost refondată și reînregistrată în federația italiană sub numele de Torino Football Club
În 1900, Football Club Torinese a absorbit Internazionale Torino, iar pe 3 decembrie 1906, la fabrica de bere Voigt (in prezent barul Norman) de pe Via Pietro Micca, s-a format o alianță cu un grup de disidenți Juventus, conduși de finanțatorul elvețian Alfred Dick. Prin fuziunea dintre Football Club Torinese și grupul menționat anterior, s-a format „Foot-Ball Club Torino”.
Primul meci oficial s-a jucat pe 16 decembrie 1906 la Vercelli împotriva lui Pro Vercelli, câștigat de FC Torino cu 3-1. Primul Derby-ul della Mole a avut loc pe 13 ianuarie 1907, în care FC Torino a învins Juventus Torino cu 2-1.
In perioada 1903 - 1909 echipa FC Torino a jucat în două turnee „minore” dar populare în aceea epocă: râvnitul „Palla Dapples” (un trofeu de argint în forma unei mingi de fotbal regulamentare)
Echipa FC Torino câștigă de 5 ori turneul, împotriva unor echipe precum Pro Vercelli, AC Milan și Juventus Torino.
In anul 1908 echipa FC Torino a disputat turneu „Internațional Torneo Internazionale Stampa Sportiva”, care a avut loc la Torino, pe care la pierdut în finală în fața echipei elvețiene Servette FC.
Clubul a cunoscut primul său succes sub președinția contelui Enrico Marone Cinzano, care a fost responsabil pentru construirea Stadionului Filadelfia. În atac, Torino s-a mândrit cu Trio delle meraviglie (Trioul Minunilor), compus din Julio Libonatti , Adolfo Baloncieri și Gino Rossetti , și a câștigat primul său scudetto pe 10 iulie 1927, după o victorie cu 5-0 împotriva Bolognei . Cu toate acestea, titlul a fost revocat pe 3 noiembrie 1927 din cauza „ Cazului Allemandi ”.
După revocarea scudetto - ului anterior , Torino a fost reconfirmată campioană a Italiei în sezonul 1927–28 . „Trioul Minunilor” a marcat 89 de goluri împreună, titlul fiind câștigat pe 22 iulie 1928, la egalitate, scor 2–2, împotriva lui Milan.
În sezonul 1940, la mandatat pe președintele, Ferruccio Novo, care a oferit sprijin financiar clubului FC Torino și și-a folosit abilitățile de administrator atent. Cu contribuții valoroase din partea lui Antonio Janni , Giacinto Ellena și Mario Sperone, Novo a reușit să construiască o echipă cunoscută sub numele de „Grande Torino”. Grande Torino În vara anului 1939, industriașul Ferruccio Novo , la vârsta de 42 de ani, a preluat președinția echipei AC Torino, succedându-i lui Giovanni Battista Cuniberti.
Ferruccio Novo nu era un patron, ci un manager atent: intrase la AC Torino la o vârstă fragedă, îmbrăcând chiar tricoul ca jucător. In 1913: un jucător sub medie („Am fost un prost”, a spus el zâmbind), a continuat să urmărească echipa mai întâi ca un fan entuziast, apoi cu sarcini de socio-finanțator și consilier. De asemenea, a înființat odată o fabrică de accesorii din piele împreună cu fratele său.
Primele sale mișcări ca președinte al echipei AC Torino au fost, așadar, una de reorganizare a clubului și, urmând sugestiile lui Vittorio Pozzo , de a asemăna conducerea cu modelele echipelor engleze, aflate pe atunci în prim-plan: s-a înconjurat de angajați competenți, precum foștii jucători Antonio Janni și Mario Sperone ( campioni ai Italiei în 1928 ) și Giacinto Ellena; Rinaldo Agnisetta a primit rolul de director general; Roberto Copernicus, care deținea un magazin de haine, a fost numit în rolul de consilier; englezul Leslie Lievesley a primit rolul de antrenor de tineret; în timp ce conducerea tehnică a echipei a fost încredințată lui Ernest Egri Erbstein , care, de origine evreiască, lucra incognito din cauza legilor rasiale.
Prima „lovitură” a lui Ferruccio Novo a fost achiziționarea talentatului Franco Ossola, în vârstă de 18 ani, de la Varese Varese, care, privind în urmă, avea să fie prima piesă din lot: Ossola a costat 55 de mii de lire italiene , o sumă mică la acea vreme, la sugestia lui Janni (care antrenase Varese și Ellena). A debutat pe 4 februarie 1940, într-o victorie cu 1-0 împotriva Novara Calcio. În acel an, Ossola a mai jucat două meciuri, împotriva Bologna FC și a lui Napoli.
Cea mai mare perioadă a clubului este încapsulată în Grande Torino, o echipă care a câștigat cinci titluri la rând in Campionatul Italiei,perioada (1943 și 1949), și Cupa Italiei în 1943. Datorită acestui succes, AC Torino a fost prima echipă care a câștigat râvnita „dublă” scudetto și Coppa Italia în Italia în același sezon. Jucătorii lui Torino au format coloana vertebrală a echipa națională de fotbal a Italiei în această perioadă, la un moment dat având zece jucători simultan în Squadra Azzurra.
Căpitanul și liderul incontestabil al echipei AC Torino era Valentino Mazzola, iar echipa de start tipică era: Valerio Bacigalupo, Aldo Ballarin, Virgilio Maroso, Giuseppe Grezar, Mario Rigamonti, Eusebio Castigliano, Romeo Menti, Ezio Loik, Guglielmo Gabetto, Valentino Mazzola, Franco Ossola și rezervele Julius Schubert, Piero Operto, Danilo Martelli, Ruggero Grava, Rubens Fadini, Milo Bongiorni, Dino Ballarin, și antrenori Leslie Lievesley și Egri Erbstein
Succesul echipei s-a încheiat brusc pe 4 mai 1949, când avionul de linie Fiat G.212 care transporta întreaga echipă s-a prăbușit de zidul de sprijin al Bazilicii Superga din Torino. Accidentul a fost atribuit ceții dense și dezorientării spațiale din cauza unui altimetru defect din cabină. Echipa se întorcea de la Lisabona, unde a disputat un meci amical cu Benfica Lisabona. Pe lângă întreaga echipă și jucătorii de rezervă, accidentul a curmat viața antrenorilor Egri Erbstein și Leslie Lievesley , a doi oficiali ai clubului, a maseurului clubului, a trei jurnaliști și a celor patru membri ai echipajului.https://aviation-safety.net/asndb/336413 Culorile și stema clubului Încă de la înființarea sa în 1906, Torino FC a purtat culorile clubului, roșu-granat, împreună cu pantaloni scurți albi și șosete granate. Echipamentul pentru deplasare este în mod tradițional alb. Stema actuală a clubului, sub forma unui scut, combină culorile clubului și stema orașului Torino , afișând numele clubului și anul înființării în partea de sus și un taur rampant în partea de jos.
Stadion Stadio Filadelfia sau „Campo Torino” așa cum mai era cunoscut. Acesta a fost primul stadion folosit de echipa AC Torino, a fost inaugurat pe 17 septembrie 1926. Acesta era deținut de „Societat Civil Campo Torino” și a fost construit cu fonduri oferite de contele Enrico Marone-Cinzano , președintele clubului Granate
Primul meci jucat pe acest stadion a fost pe 17 septembrie 1926 împotriva echipei Fortitudo Rome, pe care echipa AC Torino l-a câștigat cu 4-0, in fața a 15.000 de spectatori
Pe acest stadion echipa AC Torino a câștigat 7 titluri de campioană în Campionatul Italiei (1926–27, 1927–28, 1942–43, 1945–46, 1946–47, 1947–48, 1948–49). Scudetto câștigat în sezonul 1926–27 a fost revocat de Federația Italiană de Fotbal.. Tot pe acest stadion echipa AC Torino a câștigat 2 ediții de Cupa Italiei (1936, 1943), însă finalele nu s-au desfășurat pe acest stadion. Stadionul Philadelphia a fost folosit de echipa AC Torino în perioada 17 septembrie 1926 și pană în 19 mai 1963.
Stadionul Olimpic din Torino sau Stadio Comunale, așa cum mai este cunoscut. Acesta a fost al doilea stadion folosit de echipa AC Torino, a fost inaugurat pe 14 mai 1933, cu o capacitate de aproximativ 30.000 locuri.
Primul meci de fotbal jucat pe acest stadion a fost pe 29 iunie 1933 între Juventus Torino și Újpest FC scor (6–2), în manșa retur a sferturilor de finală din Cupa Europei Centrale.
Pe acest stadion echipa AC Torino a câștigat 1 titlu de campioană în Campionatul Italiei (1975–76), și a câștigat 2 ediții de Cupa Italiei (1968, 1971), însă finalele nu s-au desfășurat pe acest stadion. Stadio Comunale este folosit de echipa AC Torino în două perioade (1963 - 1990 și din 2006 - prezent)
Pe acest stadion s-au desfășurat mai multe competiții internaționale: (1933) - Jocurile Internaționale Universitare, (1934) - Campionatul Mondial de Fotbal 1934, (1934) - Campionatul European de Atletism, (1959, 1970) - Jocurile Mondiale Universitare, (1980) - Campionatul European de Fotbal 1980, (2006) - Jocurile Olimpice de iarnă.
Stadionul Delle Alpi a fost al treilea stadion pe care si-a disputat meciurile de acasă echipa AC Torino, având o capacitate de 69.000 locuri.
Stadionul a fost inaugurat pe 31 mai 1990, când o echipă comună Juventus Torino și FC Torino a întâlnit echipa FC Porto pe care au învins-o cu scorul cu 4-3.
Pe 12 iunie 1993 pe acest stadion echipa AC Torino a disputat prima manșă a finalei din Cupa Italiei, câștigând împotriva echipei AS Roma cu scorul 3 - 0.
Pe acest stadion s-au desfășurat mai multe competiții internaționale: (1990) - Campionatul Mondial de Fotbal 1990, finale din Supercupa Italiei,și finale din Cupa Italiei, disputate în dublă manșe.
Palmares Titluri naționale FC Torino a câștigat Campionatul Italiei în anul 1927. însă Scudetto a fost revocat de Federația Italiană de Fotbal. Competiții Poziția Titluri Sezoane Referințe Serie ACampioană71928, 1943, 1946, 1947, 1948, 1949, 1976 Coppa ItaliaCampioană51936, 1943, 1968, 1971, 1993 Supercoppa Italiana Finalistă-1993 Serie BCampioană 31960, 1990, 2001 Coppa Palla Dapples Campioană 5 27 decembrie 1908, 3 ianuarie 1909, 21 martie 1909, 28 martie 1909, 4 aprilie 1909
Internațional Competiții Poziția Titluri Sezoane Referințe Memorial Pier Cesare BarettiCampioană11990Finalistă11993 Cupa MitropaCampioană11991 Cupa UEFAFinalistă11992 Torneo Internazionale Stampa SportivaFinalistă11908 Anglo - Italian CupFinalistă11971 Amsterdam Tournament Finalistă11987 Torneo Interfederale Coppa TorinoFinalistă11910
Statistică Graficul sezoanelor în care echipa FC Torino a câștigat Campionatul Italiei. Note: FC Torino a câștigat campionatul Italiei în anul 1927, însă Scudetto a fost revocat de Federația Italiană de Fotbal.