Reconstituirea (film din 1968)

Această pagină se referă la filmul Reconstituirea din 1968. Pentru alte sensuri, vedeți Reconstituirea (film)

Reconstituirea este un film artistic românesc dramatic în alb-negru, regizat de Lucian Pintilie în 1968, cu premiera în 1970. Scenariul a fost scris de Horia Pătrașcu, pe baza nuvelei omonime a acestuia, în colaborare cu regizorul.

Acțiunea filmului cuprinde reconstituirea de către autorități, la locul faptei, a unei bătăi între doi tineri, cu scopul realizării unui film educativ despre efectele distructive ale alcoolului, dar evenimentul se termină tragic, cu moartea unuia din tineri.

Din cauza criticii sale sociale dure, filmul a fost interzis după numai câteva luni de difuzare. A ajuns din nou în cinematografele din România doar în 1990Fulger 2020..

În 1970, filmul a ajuns totuși să fie prezentat în cadrul Quinzaine des réalisateurs la Festivalul de la CannesReconstituirea. Quinzaine 1970 . (accesat la 9 iulie 2021). și a avut o primire critică bună. În 2008, 40 de critici de film l-au ales pe locul întâi printre primele 10 cele mai bune filme românești din toate timpurileCristina Corciovescu, Cele mai bune 10 filme românești din toate timpurile , AaRC (accesat la 9 iulie 2021)..

Acțiunea filmului

Acțiunea filmului se desfășoară într-un singur loc, în apropierea unui orășel, într-un cadru natural, pe malul unui râu care curge printre munți, la un ștrand care are și bufet cu terasăSecțiune după conținutul de imagine și textual al filmului.. În râu se scaldă doar o tânără veselă, iar pe terasă stau bufetierul și un plutonier de miliție. În apropiere șade o femeie bătrână cu înfățișare de țărancă, cu o gâscă în brațe, în jurul ei fiind un cârd de gâște. Din difuzorul bufetului se aude un cântec de-al formației Phoenix.

Sosește o mașină de teren relativ mare, cu un procuror, secretarul comitetului local al Partidului Comunist Român, un milițian, un operator de film, doi tineri și un profesor, directorul secției serale a liceului din localitate. În timp ce cineastul își pregătește echipamentul, procurorul îi spune secretarului de partid de ce au venit: cei doi băieți, deși sunt prieteni, s-au îmbătat pe acea terasă sărbătorind după ce au luat bacalaureatul, s-au încăierat, l-au lovit în cap pe bufetier și au dărâmat un chioșc. De aceea sunt pasibili de o condamnare la închisoare de trei ani, pentru huliganism, distrugere de bunuri publice și tentativă de omor. După părerea lui, este vorba de o nimica toată, dar trebuie făcut un film despre efectele distructive ale alcoolului, și apoi îi va lăsa liberi pe băieți. Mai spune și că a divorțat de soția lui și cere niște bani împrumut de la celălalt. Despre profesorul care șade la o parte cu o înfățișare nefericită spune că este așa pentru că fiica lui de 19 ani s-a sinucis, iar soția lui este amanta procurorului.

În vale este o cale ferată pe care trec trenuri din când în când. Totodată, pe un stadion invizibil are loc un meci de fotbal, și uneori se aud strigătele suporterilor.

În timp ce procurorul șade pe malul opus al râului cu secretarul de partid care pescuiește, plutonierul le explică tinerilor că trebuie să-și joace în mod fidel faptele, și atunci procurorul va fi sigur indulgent cu ei. Le cere ca repetiție să cânte așa cum au făcut-o atunci când erau beți. Băieții nu-i iau în serios dispozițiile. Atunci plutonierul începe să facă instrucție ca la armată cu unul din ei, Ripu, apoi și celălalt, Vuică, intervine voluntar în instrucție, pe care o tratează ca o joacă. Profesorul protestează cu voce tare împotriva procedeului, iar fata prezentă, pe care în film o numesc numai „domnișoara”, râde la vederea scenei. Plutonierul își încetează brusc comenzile și-i servește pe tineri cu țigări, apoi caută să-i convingă să facă ce le cere procurorul.

Bufetierul și Ripu trebuie să stea încleștați ca și cum s-ar bate, ca să joace prima scenă. Uitându-se la aceasta, profesorul încearcă să-l convingă pe procuror de absurditatea filmării. În timp ce operatorul schimbă filmul în aparatul de filmat, Ripu, stând tot încleștat cu bufetierul, izbucnește în plâns și îi cere iertare acestuia, care îi cere și el iertare lui Ripu. Scena este filmată cu succes. Între timp, în fața bufetului se opresc niște țigani cu coșuri pline de zmeură. Oficialii cumpără de la ei și fac pauză. Toți mănâncă zmeură, în afară de cei doi băieți. Până la urmă li se dă și lor, apoi procurorul le înapoiază actele de identitate și le spune că sunt liberi, dar filmul trebuie făcut.

La televizorul din bufet se vede că pe stadion este accidentat un jucător și este luat de o ambulanță. Aceasta trece cu viteză mare pe drumul din vale și dă în cârdul de gâște. Bătrâna este disperată, căci i-au pierit două, iar celelalte s-au răspândit în pădurea de pe coasta muntelui. Procurorul îl trimite pe plutonier să le aducă înapoi. Merg cu el și operatorul, și băieții. Vuică dispare de lângă ceilalți. Milițianul îi ia buletinul lui Ripu, spunându-i că trebuie să-l aducă înapoi pe Vuică. Ripu nu-l găsește și se întoarce la bufet, apoi Vuică se întoarce de la sine, în plus aducând gâștele. Între timp, profesorul s-a îmbătat în bufet.

Filmarea trebuie continuată. Ripu nu are deloc chef de așa ceva, dar Vuică tratează aceasta cu umor. Operatorul îi spune lui Ripu cum să-l lovească pe Vuică. După o oarecare opoziție, îl lovește, Vuică simulează o cădere și, deoarece sunt sub un duș, trage de mânerul acestuia. Ripu se înfurie și acum l-ar bate cu adevărat, dar sunt despărțiți.

Profesorul beat protestează din nou împotriva caracterului abuziv a ceea ce se întâmplă, și își întinde mâinile către procuror, parcă cerând să fie încătușat. Apoi i se face rău și este așezat în mașină.

Filmarea continuă cu scena în care băieții doboară un chioșc în timp ce se bat. Mai trebuie filmată o singură scenă. Se repetă de mai multe ori cum Ripu îl lovește pe Vuică și acesta pe rostogolește pe malul noroios în pantă. La primele repetiții, Ripu doar simulează loviturile, dar o dată îl lovește cu adevărat, și gura lui Vuică sângerează. Îl întreabă îndurerat pe Ripu de ce l-a lovit. Scena ar fi fost foarte bună pentru film, dar tocmai atunci operatorul nu a filmat, pentru că schimba filmul în aparat. Ripu, furios, îl lovește pe el.

Tocmai atunci sosește acolo mulțimea de la meciul terminat și se oprește să se uite la ce se întâmplă.

Se pregătește încă o dată filmarea scenei, dar acum Ripu nu mai vrea să lovească. Vrea să-și dea actul de identitate secretarului de partid, dar acesta nu-l ia. Vuică îl provoacă și, în sfârșit, Ripu îl lovește. Cu aceasta, reconstituirea este terminată. Procurorul pornește către mașină și îi spune lui Ripu că îi duce și pe ei în oraș, dar acesta refuză.

Între timp, mașina a rulat până la râu, ajungând cu roțile din față în apă, pentru că nu îi era trasă frâna de ajutor. Cu ajutorul unor suporteri, mașina este împinsă cu greu înapoi pe drum, cu profesorul așezat mai devreme în ea și cu procurorul care tocmai s-a urcat. Mașina trece prin mulțimea suporterilor, care îl salută pe procuror, acesta răspunzându-le prin semne cu mâna.

O vreme Vuică doar șade pe jos și își pipăie capul, apoi se ridică și pornește clătinându-se. Suporterii pe lângă care trece îl cred beat. Până la urmă se prăbușește. Ripu își cere iertare de la el plângând, dar el tot mai glumește, spunându-i lui Ripu să nu-i pară rău, căci el e sătul de toate și pleacă. Începe să-i curgă sânge dintr-o ureche și moare. Vine un suporter și îi face reproșuri lui Ripu, iar acesta îl lovește. Un alt suporter îl ia la bătaie pe Ripu, până când ceilalți îi despart. Filmul se termină cu fața tragică a lui Ripu în prim-plan.

Distribuție Vladimir Găitan — Ripu, unul dintre tineri George Mihăiță — Vuică, celălalt tânăr George Constantin — procurorul Emil Botta — Paveliu, profesorul Elena Bodeanu — Marta, fiica procurorului Ernest Maftei — Dumitrescu, plutonierul de miliție Ștefan Moisescu — Drăgan, secretarul de partid Nicky Wolcz — Vlad, operatorul Ileana Popovici — domnișoara Niță Anastase — tânăr milițian, șoferul procurorului Constantin Pivniceru, Amintiri din actualitate. 50 de ani de cinematografie în România, Ed. Tritonic, București, 2012, p. 175. Ion Rădulescu Vasile Alexandru Teodor Berca Elena Fronus

Producție și difuzare

Horia Pătrașcu, scenaristul filmului, a participat în jurul anului 1960 la o filmare de genul celei din film, în apropierea Caransebeșului, pe malul râului Timiș, după ce 10-15 muncitori și-au sărbătorit bacalaureatul și s-au încăierat. Din acest eveniment s-a inspirat pentru a scrie și a publica o nuvelă. Aceasta i-a plăcut lui Lucian Pintilie și l-a rugat pe Pătrașcu să scrie împreună un scenariu pe baza eiDarian 1968 ..

Turnarea filmului a avut loc în vara anului 1968, în apropiere de Sinaia, tocmai când trupele Pactului de la Varșovia au pătruns în Cehoslovacia pentru a reprima Primăvara de la Praga. Vladimir Găitan și George Mihăiță erau atunci studenți la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, acesta fiind primul lor film. Ileana Popovici apăruse până atunci la televiziune drept cântăreață de muzică ușoară. Era și ea debutantă în film. Au jucat și doi amatori: milițianul șofer a fost interpretat de șoferul echipei de filmare, iar bufetierul – de șeful de producție al filmului.

Deși 1968 era în mijlocul perioadei celei mai liberale a regimului comunist, viața filmului de după realizarea sa a fost plină de greutăți. Discuțiile în jurul difuzării sale au durat un an de zile. Organele abilitate l-au vizionat de mai multe ori, au cerut tăierea uneia sau alteia dintre părți, dar Pintilie nu a cedat. Se părea că filmul nu va fi prezentat, dar, spre surprinderea realizatorilor, s-a anunțat totuși premiera sa la București, la cinematograful „Luceafărul”, fără afiș, numai printr-o simplă foaie de hârtie expusă. A rulat la acest singur cinema timp de două luni, cu înghesuială la intrare, apoi numai câte o zi în câteva orașe mari din provincie, după care difuzarea a fost oprităAzap 2014 .. În ciuda acestui fapt, filmul a ajuns la Cannes.

În România, filmul a fost prezentat din nou abia după douăzeci de ani, în 1990, și a figurat și în programul televiziuniiStiopul 1990 .. În alte țări a fost din nou vizibil la unele festivaluri, în cadrul unor retrospective, de exemplu la Festivalul Internațional de Film de la Berlin (2002)Ichim 2002., Festivalul Internațional de Film de la Palm Springs (2008)Tehrani 2008., Festivalul de Film „Transatlantyk” de la Łódź (2018)Medalion Lucian Pintilie, la Festivalul de Film „Transatlantyk” de la Łódź , AaRC (accesat la 9 iulie 2021), sau la Festivalul de Artă EUROPALIA (2019)EUROPALIA ARTS FESTIVAL. ROMANIA. CONFÉRENCE DE PRESSE 06.06.2019 (Festivalul de Artă EUROPALIA. România. Conferință de presă 06.06.2019), p. 89 (accesat la 9 iulie 2021).

Interpretări și critici

După premiera sa, presa culturală română în general a lăudat filmul. 33 de scriitori l-au calificat ca cel mai bun film al anului 1969. De altfel, Zaharia Stancu, președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor, a avut un rol hotărâtor pentru difuzarea filmuluiVodă 1995 ..