thumb|300px|Extinderea granițelor Imperiului Bizantin de la ascensiunea pe tron a împăratului Iustinian I (roșu, 527) până la moartea sa (portocaliu, 565). thumb|300px|În mozaicul din Bazilica San Vitale, Ravenna, Belisarie se presupune a fi personajul cu barbă din dreapta împăratului Iustinian I. Mozaicul înfățișează cucerirea Italiei de armata bizantină sub comanda generalului Belisarie.
Procopius din Caesarea (în , în ; ) a fost un important istoric bizantin din Palestina. Procopius l-a însoțit pe generalul Belisarie în războaiele împăratului Iustinian I, a devenit principalul istoric din secolul al VI-lea, a scris Războaiele lui Iustinian, Realizările lui Iustinian și celebra Istoria secretă. El este considerat a fi ultimul mare istoric al lumii antice.
Biografie În afară de scrierile proprii, sursa principală pentru viața lui Procopius este menționarea sa în enciclopedia bizantină Suda,Suda pi.2479. See under 'Procopius' on Suda On Line. scrisă după 975, care relatează despre perioada tinereții sale. Procopius era originar din Cezareea în provincia Palaestina Prima.Procopius, Wars of Justinian I.1.1; Suda pi.2479. See under 'Procopius' on Suda On Line. El ar fi primit o educație obișnuită pentru clasele superioare ale societății privind literatura clasică greacă și retorică,Cameron, Averil: Procopius and the Sixth Century, London: Duckworth, 1985, p.7. probabil la celebra școală din Gaza.Evans, James A. S.: Procopius. , New York, Editura Twayne Publishers, 1972, p. 31. Este posibil să fi urmat facultatea de drept la Berytus (Beirutul de astăzi) sau Constantinopol (acum Istanbul),Cameron, Procopius and the Sixth Century, p. 6. și a devenit avocat (rhetor). Evident știa limba latină, așa cum era firesc pentru o persoană cu pregătire juridică.Procopius folosește și traduce o serie de cuvinte latine în lucrarea sa „Războaiele”. Börm sugerează o posibilă cunoștință cu Virgil și Sallust. Börm, Henning (2007) „Prokop și perșii”, p. 46, Editura Franz Steiner, Stuttgart, . În 527, primul an al domniei împăratului IustinianI, el a devenit consilier juridic () pentru Belisarie, un general pe care Iustinian l-a numit principalul comandant militar, încercând să recapete provinciile vestice pierdute ale imperiului.Procopius vorbește despre faptul că a devenit consilierul (symboulos) al lui Belisarius în acel an, Procopius, „Războaie”.
Procopius s-a aflat alături de Belisarie pe frontul de est până când acesta a fost învins în bătălia de la Callinicum în 531Procopius: Războaie, pp. 1-56. și rechemat la Constantinopol.Wars, I.21.2 Procopius a fost martor la revoltele Nika din ianuarie 532, pe care Belisarius și colegul său general Mundus le-au înăbușit cu un masacru pe Hipodrom.Procopius: Războaie, pp. 1-58. În 533 el l-a însoțit pe Belisarie în expediția sa victorioasă împotriva regatului vandal din Africa de Nord, a luat parte la capturarea Cartaginei și a rămas în Africa cu succesorul lui Belisarius, Solomon Eunucul, când Belisarius s-a întors în capitală. Procopius a înregistrat câteva dintre evenimentele meteorologice extreme din 535–536, deși acestea au fost prezentate ca fundal pentru activitățile militare bizantine, cum ar fi o revoltă la Cartagina. S-a alăturat lui Belisarie în campania sa împotriva regatului ostrogot din Italia și a trăit asediul Romei de către goți, care a durat un an și nouă zile, sfârșind la mijlocul lunii martie 538. El a fost prezent la intrarea lui Belisarie în capitala goților, Ravenna, în 540. Atât Războaiele,Războaie, VIII. cât și Istoria Secretă sugerează că relația lui cu Belisarie s-a răcit ulterior. Când Belisarie a fost trimis în 544 înapoi în Italia ca să ducă războiul reizbucnit cu goții, conduși acum de abilul rege Totila, Procopius pare să nu mai fi fost în suita lui Belisarie.
Ca magister militum, Belisarie a fost un „om ilustru” (în , în ); fiind al său, Procopius trebuie să fi avut deci cel puțin rangul de „om vizibil” (vir spectabilis). El aparținea astfel grupului de rang mediu al ordinului senatorial (). Cu toate acestea, enciclopedia Suda, de obicei bine informată în acest domeniu, îl descrie pe Procopius drept unul dintre . Dacă această informație este corectă, Procopius ar fi avut un loc în senatul Constantinopolului, care a fost limitat la sub Iustinian. El a mai scris că, sub domnia lui Iustinian, în 560, pe Muntele Templului a fost construită o biserică creștină importantă dedicată Fecioarei Maria.
Nu este sigur când a murit Procopius. Mulți istorici inclusiv Howard-Johnson, Cameron și Geoffrey Greatrex îi datează moartea cu 554, dar a existat un prefect urban al Constantinopolului () care l-a menționat pe Procopius în 562. În acel an, Belisarie a fost implicat într-o conspirație și a fost adus în fața acestui prefect urban.
De fapt, unii oameni de știință susțin că Procopius a murit la cel puțin câțiva ani după 565, deoarece el afirmă fără echivoc la începutul Istoriei Secrete că plănuia să o publice după moartea lui Iustinian de teamă să nu fie torturat și ucis de împărat (sau chiar de generalul Belisarie) dacă împăratul (sau generalul) ar fi aflat despre ceea ce a scris Procopius (critica sa usturătoare la adresa împăratului, a soției sale, a lui Belisarie, a soției generalului, Antonia: numindu-i pe cei dintâi „demoni în formă umană”, iar pe cel din urmă incompetent și perfid). Cu toate acestea, majoritatea savanților cred că Istoria Secretă a fost scrisă în 550 și a rămas nepublicată în timpul vieții lui Procopius.
Note
Bibliografie Börm, Henning: Prokop und die Perser., Stuttgart, Editura Franz Steiner, 2007. Cameron, Averil: Procopius and the Sixth Century. Berkeley: University of California Press, 1985. Evans, James A. S.: Procopius. New York, Twayne Publishers, 1972. Greatrex, Geoffrey: The dates of Procopius' works. BMGS 18 (1994), pp. 101-114. Greatrex, Geoffrey: Recent work on Procopius and the composition of Wars VIII, BMGS 27 (2003), pp. 45-67. Kaldellis, Anthony: Procopius of Caesarea: Tyranny, History and Philosophy at the End of Antiquity. Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 2004.
Categorie:Decese în 565 Categorie:Nașteri în 500 Categorie:Istorici bizantini Categorie:Bizantini din secolul al VI-lea