miniatura|O trusă de prim ajutor care conține echipamente pentru tratarea rănilor și bolilor comune. Abilitățile de supraviețui sunt acele tehnici pe care o persoană le poate folosi pentru a se ajuta pe sine sau a ajuta alte persoane aflate într-o situație primejdioasă. În general, aceste tehnici au scopul de a asigura necesitățile de bază pentru a susține viața omului: apă, hrană, adăpost, habitat, și nevoia de a gândi clar, de a semnala pentru ajutor, de a călători în siguranță, pentru a ocoli interacțiuni neplăcute cu animale și plante, și de a oferi prim-ajutor. În plus, skill-ul de a supraviețui este un mod prin care omul se poate simți bine perioade lungi de timp în locuri nepopulate. Unii oameni folosesc această aptitudine pentru a aprecia mai bine natura și pentru recreație, nu doar supraviețuire.
Asemenea aptitudini sunt folositoare în situații ca furtuni, cutremure sau în locații periculoase ca deșertul, muntele și junglă. Fiecare mediu sau locație diferită prezintă o serie de pericole unice.
Un concept pentru a stabili prioritățile este ": Omul nu poate supraviețui mai mult de 3 ore expus la temperaturi scăzute extreme. Omul nu poate supraviețui mai mult de 3 zile fără apă. Omul nu poate supraviețui mai mult de 3 săptămâni fără hrană.
Adăpostul Adăpostul este orice obiect care protejează omul de natură, inclusiv căldură sau frig excesiv și care permite un somn liniștit. Un adăpost poate varia de la un adăpost "eco", ca o peștera sau un copac căzut, până la un adăpost artificial creat din rămășițe. Focul Este foarte important să aprinzi un foc. Cu el poți încălzi mâncarea și băutura. Usuci hainele. Te încălzești. Semnalizezi. Îți dă curaj. Mintea funcționează mai bine. Pentru aprinderea focului ai nevoie de combustibil + oxigen (aer) + temperatura de aprindere; adică: o scânteie sau o flacără + amorse + vreascuri. Plus gândire - și răbdare. Dar e bine să știi din capul locului că s-ar putea să nu reușești să aprinzi focul! La primele încercări - sau vreodată. Mai ales în condiții foarte grele. Sau, chiar dacă îl aprinzi și vremea este foarte rece, focul poate fi inutil: uneori dă atât de puțină căldură încât ca să te încălzești va trebui să stai deasupra lui, să te bagi în el - și-ți pârlești hainele. Nu încerca să aprinzi focul pe vreme rea, decât atunci când ești silit de situație. Iată și alte sfaturi utile: - Totdeauna aprinde focul înainte de lăsarea întunericului; - Nu aprinde focul dacă nu ai nevoie de el; - Mult mai bine te încălzești cu 2-4 focuri mici, între care să stai ghemuit, decât de la un singur foc; - Pregătește și adună mereu, chiar de la început, vreascuri, așchii, rămurele, alt combustibil. Chiar dacă sunt ude, se vor usca la focul pe care-l vei face; - Păstrează și economisește vreascurile, așchiile, crenguțele, combustibilul și chibriturile; ele pot fi încălzite sau uscate cu căldura corpului; - Alege cu grijă locul unde faci primul foc. Să nu fie sub un copac plin de zăpadă. Nici sub o stâncă care abia se ține la locul ei. Nu foarte aproape de automobil. - Totdeauna amenajează, pregătește locul în care faci focul. Pune lemnele și aprinde-le pe o vatră din pietre, bușteni, sau într-o gaură în pământ - NU direct pe sol, la întâmplare. De exemplu, câteva bucăți de tablă, resturi de avion, capace de la roți auto, bolovani pot constitui o vatră minunată pentru foc, plus că re-flectă căldură; - în jurul focului folosit la prepararea hranei amenajează niște pereți care să reflecte și să concentreze căldura. Sau fă focul lângă un perete, o stâncă. Ori gătește deasupra găurii sau vetrei din sol în care ai făcut focul. Oala poate să se rezeme pe pietroaie puse în picioare, pe crengi verzi, sau bucăți de metal. Flăcările și căldura pot fi dirijate spre adăpostul semideschis în care stai, cu ajutorul unui reflector amenajat din pietre, lemne, crengi. NU aprinde focul în cort; - Nu face un foc prea mare: va consuma inutil prea mult combustibil. Deși uneori ar putea fi bun: la semnalizare, la uscarea hainelor. Oricum, e mai avantajoasă cantitatea unor focuri succesive mai mici, decât calitatea unuia singur mai mare; - Nu consuma inutil chibriturile încercând să aprinzi un foc rău pregătit sau ca să aprinzi țigări, când ai la dispoziție alte metode; - Chiar dacă ai un foc sau chibrituri, învață și antrenează-te să aprinzi focul fără chibrituri (vezi mai jos). S-ar putea să ai nevoie de această îndemânare mult mai repede decât te aștepți. Cu ce faci focul: - Amorsele pentru aprinderea focului/ac jumătate din treaba chibritului. Cealaltă jumătate o face scânteia, căldura sau flacăra. Completează-ți și sporește-ți mereu rezerva de amorse pentru aprinderea focului: iască, praf de la carii de lemn, scame, fire din bumbac, rumeguș uscat, așchii de lemn, sfoară despletită, scame de la fese sau bandaje, pânză, fire de lână, pene, scame din buzunar, bucăți din cuiburi de pasăre, orice fel de praf, așchii uscate ciocănite între două pietre, plută fărâmițată, ace de pin. La care adaugi 1-2 picături de gaz (petrol lampant) - dacă ai. Păzește-le cu grijă. Păstrează-le uscate. Poartă acest combustibil fragil și valoros într-o cutie, o sticluță sau în portofel. Ori de câte ori poți, pune-le la soare să se usuce. Sau, expune-le la altă sursă de căldură. Scopul e să fie foarte uscate (ca tutunul). - Vreascurile: adună-le de peste tot și păstrează-le la căldură, uscate. Folosește orice material: hârtie (bani), fotografii, acte de identitate, crenguțe, tufe rășinoase, resturi de hrană, resturi de hârtie (ambalaje), cârpe, așchii de lemn, plută, pene, iarbă uscată, coajă de copac, bucăți de crenguțe cojite (astfel ca fâșiile de coajă să se onduleze în afară, ca la o minge de badminton), rădăcini, cetină, ulei de la motor (dacă nu ai vreun vas - îl scurgi direct pe sol, înainte de a se congela în motor), cuiburi de pasăre, frunze de palmier, ferigă. Atenție: NU folosi toate vreascurile pentru focul acesta. Mai lasă câteva și pentru următorul foc, cel de mâine. - Combustibilul: adună o rezervă imensă (de două ori mai mult decât apreciezi la început) din orice material care poate arde: crengi, bușteni, copăcei, tufișuri, bălegar, găinaț, căzături de copaci, lemne sau cărbuni aduși de apă pe țărm, oase, lemn putred, componente din vehicul, plante. Lemnul uscat, necăzut pe pământ care poate fi doborât, rupt, despicat (cu o pană din piatră ascuțită), cioplit - este mai bun decât cel căzut pe sol (umed, înghețat, putred). Lemnele verzi ard când sunt băgate în foc puternic. Orice fel de combustibil trebuie mai întâi mărunțit la dimensiunile necesare, convenabile. Încearcă să folosești drept combustibil orice material găsești. Dar mai întâi încearcă o cantitate mică, să vezi dacă arde. În cazul în care e e bun, folosește-1 mereu. Înainte de aprinderea focului: stropește combustibilul cu gaz (petrol lampant), benzină sau spirt. Stropește vreascurile. Pune 2 picături pe amorse. După ce torni o cană peste o grămadă de lemne, poți aprinde imediat un foc zdravăn. De asemenea, uleiul, parafină și spirtul solid pot să pornească bine focul. Dar niciodată NU turna sau arunca gaz, benzină etc. într-un foc sau pe flăcări. Cu ce aprinzi focul: Când călătorești departe de civilizație, e obligatoriu să ai la tine cel puțin do«4 metode de a aprinde focul: una asupra ta, iar cealaltă în rucsac. Nu folosi chibriturile sau bricheta dacă ai la dispoziție alte mijloace. - Cu chibrituri: pentru a valorifica mai bine fiecare chibrit, nu încerca să aprinzi cu el direct focul, ci aprinde mai întâi o torță - fabricată din hârtie, iarbă, vreascuri uscate; sau cel mai bine o lumânare. Poți să spinteci un chibrit în lungime ca să faci mai multe. Când aprinzi un astfel de chibrit subțire, apasă-i măciulia pe cutie cu degetul. Ferește-le de vânt, aprinzându-le în spațiul dintre palme, cu măciulia în jos -astfel ca eventualul curent care pătrunde printre degete să împingă flacăra în sus spre băț Dacă s-au umezit, usucă-le prin ștergere cu părul, sau frecându-le puternic între palme (cu măciulia în afară). Un chibrit umed trebuie lovit oblic pe cutie -nu frecat în lungul ei. Chibriturile trebuie păstrate într-o învelitoare impermeabilă, dar astfel încât să nu se frece, să se sfărâme, ciocnească sau să se autoaprindă. - Cu bricheta (de buzunar, de la automobil): folosește-o numai pentru aprinderea focului. Țigările se vor aprinde altfel: de exemplu de la soare, cu o lentilă. - Cu o lentilă convexă - poți aprinde amorsa și vreascurile de la razele soarelui. Anumite lentile (convergente) dau rezultate mai bune, altele mai slabe, iar unele (cele divergente) nu aprind deloc. Sunt bune lentilele de la ochelarii persoanelor presbite (cu dioptrii „plus"). Geamul de la ceas este prea puțin convex, nu concentrează suficient razele soarelui. Cel mai bine e să suprapui două lentile - fie de la aceeași pereche de ochelari, fie de la două perechi (de la două persoane); și mai bună e o combinație de 4 lentile suprapuse. Lentilele binoclului sau lunetei de la pușcă sunt foarte bune (pentru aprinderea focului ele trebuie demontate). Încearcă și cu obiectivul fotografic demontat, sau cu dosul aparatului fotografic deschis. În poziția „B" obturatorul rămâne deschis cât timp se apasă pe butonul declanșator. Deschide diafragma la maxim. Cum aprinzi și aperi chibritul contra vântului Aprinderea focului cu lentila aparatului foto - Cu cremenea și amnarul: orice rocă dură (cremene, cuarț) care nu se sparge sau zgârie ușor, poate produce scântei - când e ciocănită cu o bucată de oțel: pix, cuțit, șurubelniță etc. Dificultatea constă în găsirea pietrei potrivite apoi în prinderea și utilizarea scânteii. E nevoie de antrenament! Încearcă să faci la fel cum aprinzi chibritul: între palme, contra vântului. Ține piatra între degetul mare și arătătorul mâinii stângi, iar amorsa de foc în palma stângă. Lovește cu bucata de oțel ținută în mâna dreaptă. Dacă scânteia prinde, suflă până apare flacăra. Pentru aceasta, cea mai bună amorsa este o bucată de pânză (ruptă din cămașă) și împăturită astfel încât scânteile să ajungă în centrul ei. - Prin frecarea a două lemne: o metodă foarte dificilă. Majoritatea oamenilor n-o pot folosi deoarece: nu au experiență; nu au lemne cu calitatea necesară; condițiile de lucru sunt proaste. Sălbaticii, vânătorii sau exploratorii care folosesc această metodă au o trusă specială, pe care o poartă la ei ca pe o cutie de chibrituri Prin manevrarea arcului încoace și încolo, țărușul (din lemn tare) se rotește cât mai repede în lemnul de bază (moale, uscat, nerășinos). Din frecarea lemnelor apare un rumeguș fin, care începe să ardă deasupra amorsei. Prin suflare, grămăjoara devine jăratic. Vârful țărușului trebuie rotit la marginea crestăturii din scândurica de bază, astfel încât praful de lemn aprins să cadă pe grămăjoara de amorse, pusă mai jos. - Cu acumulatorul - chiar dacă autovehiculul, motocicleta sau șalupa nu are un aprinzător electric pentru țigări. Dar atenție - nimeni nu dorește: mâini arse, baterie descărcată și scântei pe motor. Acoperă preventiv motorul cu orice fel de învelitoare - de la un covor de cauciuc până la o haină. Și acoperă-1 bine, căci vaporii de benzină sunt alături. Pentru obținerea unor scântei se pot folosi două metode: - Se ating două chei fixe (sau alte obiecte metalice asemănătoare) care fac contact cu bornele bateriei; Sau: - La bornele bateriei se leagă două cabluri sau sârme (de exemplu sârmă ghimpată) care se duc în afara caroseriei mașinii, pentru a obține scânteile cât mai departe de motor. Aprinderea focului prin frecarea lemnelor Aprinderea unei cârpe îmbibate cu benzină, de la scânteia acumulatorului Nu exagera cu descărcarea acumulatorului. Nu se știe când vei mai avea nevoie de el. Scânteile pot fi prinse cu o cârpă pe care s-a picurat puțină benzină. Cârpa este ținută legată cu o sârmă răsucită în spirală, suficient de rigidă pentru a nu se îndoi cu cârpa aprinsă și a-ți aprinde mâna