Eta Boeriu (n. Margarita Caranica, ) a fost o scriitoare, poetă și o traducătoare română.
Biografie Eta Boeriu s-a născut la 25 februarie 1923, la Turda. A fost fiica lui Ion Caranica, profesor de muzică, dirijor și compozitor, și a Sevei (n. Capidan). A fost nepoata pictorului Pericle Capidan și a etnografului Theodor Capidan, precum și sora poetului Nicu Caranica.
A urmat Liceul la Cluj (1933-1940) și Sibiu (1940-1941). Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj-Sibiu (1941-1945). A participat la ședințele Cercului Literar de la Sibiu, fiind o apropiată a lui Lucian Blaga.Pentru că a fost membră a acestui cerc literar, a fost marginalizată și obligată să facă munci neconforme cu nivelul ei intelectual. Viața ei personală a fost tragică și pentru că a fost silită să divorțeze de soțul ei, Umberto Cianciolo, fost profesor de italiană la Universitatea din Cluj. În 1957 debutează cu traducerea integrală a „Decameronului” lui Giovanni Boccaccio iar în anul 1963 debutează cu poezie în Tribuna.
A fost profesoară la Conservatorul „Gh. Dima” din Cluj.
Ca autoare a cele mai apreciate traduceri în limba română a „Divinei Comedii”, încheiate în anul 1965, Etei Boeriu i-au fost atribuite o serie de distincții internaționale, printre care: Medalia de aur a orașului Florența, în anul 1970, și titlul de „Cavaliere Ufficiale dell’Ordine Al Merito della Repubblica Italiana”, în anul 1979
Opera Poezii Ce vânăt crâng, 1971 Dezordine de umbre, 1973 Risipă de iubire, 1976 Miere de întuneric, 1980 La capătul meu de înserare, postume, 1985 Din pragul frigului statornic, antologie poetică, 1999
Traduceri Giovanni Boccaccio, Decameronul, 1957 Cesare Pavese, Tovarășul, 1960 Giovanni Verga, Mastro don Gesualdo, 1964 Alberto Moravia, Indiferenții, 1965 Dante Alighieri, Divina Comedie, 1965 Baldassare Castiglione, Curteanul, 1967 Elio Vittorini, Erica și frații săi, 1970 Francesco Petrarca, Rime, 1970 Francesco Petrarca, Canțonierul lui messer Francesco Petrarca, 1974 Michelangelo Buonarroti, Rime, 1975 Comedia Renașterii italiene. Teatru, antologie, prefață și note de Eta Boeriu, 1979 Antologia poeziei italiene. Secolele XIII-XIX, 1980 Giacomo Leopardi, Canti – Cînturi, 1981 Trinacria: Poeți sicilieni contemporani, 1984
Premii și distincții Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1966, 1974, 1980. Medalia de aur a orașului Florența și a Uniunii Florentine pentru traducerea lui Dante, 1970 Medalia Fundației Cini, Monselice, 1974 Premiul "Floarea Laurei" al Centrului Internațional de Studii asupra lui Petrarca, Fontaine-de-Vaucluse, Franța 1978 Titlul de Cavaliere Ufficiale dell’Ordine Al Merito della Repubblica Italiana, pentru întreaga sa carieră, 1979 Premiul Întîlnirii dintre Popoarele Mediteraneene, Mazara del Vallo, Sicilia, 1984 I s-a decernat, post mortem, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Turda, o dată cu decernarea aceluiași titlu, post mortem, tatălui său.
Referințe critice Laszlo Alexandru, Dante tradus de Eta Boeriu, în E-Leonardo, Nr.10/2006.
Note
Bibliografie
Categorie:Nașteri în 1923 Categorie:Decese în 1984 Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea Categorie:Premiile Uniunii Scriitorilor din România Categorie:Traducători români Categorie:Italieniști români Categorie:Turdeni Categorie:Clujeni Categorie:Poete române