thumb|left|Portretul Luciei Demetrius pe coperta cărții sale de memorii Lucia Demetrius (n. 16 februarie 1910 – d. 29 iulie 1992) a fost o prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică română.Țarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalități. AGIR. p.249
A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius (coleg de clasă la liceul Sfântul Sava cu Gala Galaction, care l-a convins să-și schimbe numele din Dumitrescu în Demetrius), învățător suplinitor la școala Vintilă Vodă și a Antigonei (născută Rabinovici). A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A fost favorita criticului, de care a fost legată chiar printr-o relație amoroasă.
Studii A urmat școala centrală Maria Brâncoveanu între 1921 și 1928, apoi și-a luat licența în litere în 1931 și filosofie în 1932, urmând apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, la clasa lui Ion Manolescu.
Carieră Debutează pe scenă în trupa dramaturgului George Mihail Zamfirescu, 13 plus 1, pentru a reveni ulterior ca dramaturg. În 1933 a debutat cu articole și fragmente literare în revistele Rampa și Adevărul literar și artistic iar în 1936 a debutat editorial cu romanul Tinerețe. Studiază Estetica la Paris, din 1934. În perioada 1936-1938 devine funcționară la Uzinele Malaxa. Este profesoară de artă dramatică la Conservatorul de artă dramatică în perioada 1944-1949 și regizor de teatru la Teatrele din Sibiu, Brașov și Bacău, între anii 1950-1952. A colaborat cu Mărgărita Miller-Verghy. Ca dramaturg, în perioada stalinistă după 1949, Lucia Demetrius a îmbrățișat cu deschidere maximă teatrul realist socialist, pentru ca după 1965 să revină la teatrul de idei sau de analiză sufletească. thumb|București, str. Matei Millo nr.12
Premii Premiul de stat (1951) Femina (1936)
Distincții Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 191. Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 11.
Operă selectivă Tinerețe, roman, 1936 Marea fugă, roman, 1938 Destine, nuvele, 1939 Intermezzo, versuri, 1939 Album de familie, nuvele, Editura Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1945 Flori de hârtie, 1947 Oglinda, nuvele, 216 pagini, ESPLA, 1957 Nunta Ilonei, nuvele, 1960 Primăvara pe Târnave, roman, 1960-1963, vol I-II Întâmplare de la târg, 1962 Limpezire, 1962 Făgăduielile, nuvele, 1964 Colocviu sentimental, 1967 Ce aduc zorile, nuvele, 1968 După prăpăd, 1968 Lumea începe cu mine, roman, 1968 Anotimpuri, 1970 La ora ceaiului, nuvele, 1970 Acuarele, 1971 Scrisoare către fetele tinere, 1971 Tinerețe, 1971 O femeie ca multe altele, 1972 O poveste adevărată, 1973 Sunt un pământean, nuvele, 1973 Întoarcerea la un miracol, 1974 Răspântiile, nuvele, 1976 Întâlnire cu tinerețea, nuvele, 1977 Fericita călătorie, 1979 Triptic, (Oglinzi aburite, Portretele au coborât din rame, Ultimul vlăstar), 1981-1984 Te iubesc, viață!, 1984
Operă postumă Lucia Demetrius: Memorii, 554 p., Ediție îngrijită de Ion Nistor, Editura Albatros, București, 2005, ISBN 973-24-1043-4
Dramaturgie Turneu în provincie, piesă de teatru, 1946
Dramaturgie proletcultistă Cumpăna, piesă de teatru, 1949 Vadul nou, 1951 Premiera, piesă de teatru, 1952 Oameni de azi, 1952 O noapte grea, 1954 Cei de mâine, 1956 Oameni și jivine, 1956 Trei generații, 1956 Ultima Tauber, 1956 Arborele genealogic, 1957 Vlaicu și feciorii lui, 1959 Intâlnire peste ani ,1964
În alte limbi A boldog ember halála (Moartea fericitului), traducere în limba maghiară de Papp Ferenc, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1965.Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 419.
Traduceri Nikolai Gogol, Căsătoria - O întâmplare absolut incredibilă în două acte (teatru), traducere de Lucia Demetrius, București, 1957; Victor Hugo, Mizerabilii, (roman, 3 volume), traducere de Lucia Demetrius și Tudor Măinescu, note explicative de N. N. Condeescu, Editura Cartea Românească, București, 1981; Ivan Bunin, Nuvele, București, 1936; Louis Frederic Rouquette, Împărăția tăcerii albe, București, 1937; Al. Dumas, Acuzatul, București, 1938; Louis Bromfield, Vin ploile, I-II, București, 1941 (în colaborare cu Vasile Demetrius); Thomas Raucat, Aventură în Japonia, București, 1942; B. Giambattista, Povestea poveștilor, București, 1943; Charles Perrault, Povești, București, 1943; J.H. Louwyck, Insula de ceață, București, 1946; Marcel Achard, Corsarul, București; Lev Tolstoi, Învierea, București, 1948, Povestiri din campanie, București, 1949 (în colaborare cu Elena Culacov); Ivan Turgheniev, Nuvele, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov); Vera Bianki, Notărița, București, 1948 (în colaborare cu Elena Culacov); W. Shakespeare, Cum vă place, București, 1949; K.A. Treniov, Liubov Iarovaia, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip); A. Ulianinski, Piese într-un act, București, 1954 (în colaborare cu Sonia Filip); K.S. Stanislavski, Munca actorului cu sine însuși, București, 1955 (în colaborare cu Sonia Filip); Guy de Maupassant, Nuvele și schițe, București, 1956, Bulgăre de seu, București, 1960, Mont-Oriol, București, 1971; A.S. Makarenko, Povestiri și schițe. Articole despre literatură. Corespondența cu Maxim Gorki,București, 1959 (în colaborare cu Radu Donici); H. de Balzac, Crinul din vale, București, 1967, O fiică a Evei, București, 1969; Julien Green, Miezul nopții, București, 1970, Manuel, prefață de Laurentiu Ulici, București, 1972; Rene Barjavel, Tarendol, București, 1974; G. Flaubert, Educația sentimentală, prefață de Irina Mavrodin, București, 1976.
Biografie
Lucia Demetrius s-a născut la București. Părinții săi au fost scriitorul Vasile Demetrius și soția sa, Antigona (născută Rabinovici). Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, p. 472. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. Tatăl ei, de care era apropiată, fusese elev la Colegiul Național Sfântul Sava din București, unde unul dintre colegii săi de clasă era Ion G. Duca, care avea să devină nașul Luciei. Mama ei, Antigona, era de origine evreiască, avea numeroși frați și surori, iar familia sa era foarte săracă. Al. Săndulescu, "între bunăcredință și conformism (I)" , România Literară, nr. 6/2006 A urmat cursurile școlii centrale de elită Maria Brâncoveanu din 1921 până în 1928. Directoarea acesteia, care i-a devenit mentor, era văduva lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. A urmat cursurile Universității din București, unde a obținut licențe în literatură (1931) și filosofie (1932). Fiind elevă la Facultatea de Arte Dramatice din 1928 până în 1931, l-a avut ca profesor Ion Manolescu. A făcut parte din cercul literar Sburătorul . Cerându-i ajutorul scriitorului Ion Marin Sadoveanu în găsirea unui loc de muncă, acesta a trimis-o să joace la Cernăuți și avea să apară și la Brașov și București, dar întotdeauna în roluri minore. Biografie
Lucia Demetrius s-a născut la București. Părinții săi au fost scriitorul Vasile Demetrius și soția sa, Antigona (născută Rabinovici). Tatăl ei, de care era apropiată, fusese elev la Colegiul Național Sfântul Sava din București, unde unul dintre colegii săi de clasă era Ion G. Duca, care avea să devină nașul Luciei. Mama ei, Antigona, era de origine evreiască, avea numeroși frați și surori, iar familia sa era foarte săracă. A urmat cursurile școlii centrale de elită Maria Brâncoveanu din 1921 până în 1928. Directoarea acesteia, care i-a devenit mentor, era văduva lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. A urmat cursurile Universității din București, unde a obținut licențe în literatură (1931) și filosofie (1932). Fiind elevă la Facultatea de Arte Dramatice din 1928 până în 1931, l-a avut ca profesor Ion Manolescu. A făcut parte din cercul literar Sburătorul . Cerându-i ajutorul scriitorului Ion Marin Sadoveanu în găsirea unui loc de muncă, acesta a trimis-o să joace la Cernăuți și avea să apară și la Brașov și București, dar întotdeauna în roluri minore.
Și-a făcut debutul teatral prin compania 13+1, fondată de George Mihail Zamfirescu, pentru care a dezvoltat o dragoste neîmpărtășită. Considerată prea afectată în stilul ei pentru a-și realiza ambiția de a deveni o actriță de succes, a părăsit scena după ce a interpretat un ultim rol într-o piesă de Ferdinand Bruckner . În 1934, a început să studieze estetica la Paris, unde intenționa să obțină un doctorat sub îndrumarea Charles Lalo, dar s-a întors acasă la scurt timp după aceea. Bursa promisă nu sosise, iar ea nu avea mijloacele de a se întreține, fiind totodată dezamăgită și bolnavă. Din 1936 până în 1941 a fost funcționară la birourile lui Nicolae Malaxa, care i-a facilitat o călătorie în Italia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a legilor antievreiești care au urmat, ea se temea de persecuție din cauza trecutului său. Deși numele ei a fost eliminat de pe un afiș teatral unde era trecută ca traducătoare, i s-a permis să se alăture unui grup numeros de scriitori care participau la inaugurarea teatrului românesc din Odessa, capitala guvernoratului Transnistria . În timpul războiului, a lucrat ca asistentă medicală la un spital pentru soldați răniți, situat în clădirea fostului ei liceu. Activitatea aceasta avea să atragă ulterior critici din partea Partidului Comunist Român . Între 1944 și 1949, a predat la conservatorul muncitoresc, a fost prim-secretar de presă la Ministerul Informațiilor între 1946 și 1949 și a lucrat ca regizoare de teatru la Sibiu, Brașov și Bacău între 1950 și 1952. Note
Bibliografie suplimentară
Legături externe Colecții digitalizate BCU IAȘI Proza Luciei Demetrius, articol publicat de Henri Zalis în revista Limbă și literatură Alături de brigadieri, prostituatele participau la "reconstrucție", 13 august 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național
Categorie:Nașteri în 1910 Categorie:Nașteri pe 16 februarie Categorie:Decese în 1992 Categorie:Decese pe 29 iulie Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea Categorie:Prozatori români Categorie:Realism socialist Categorie:Traducători români Categorie:Traducători ai operelor lui William Shakespeare Categorie:Traducători din engleză în română Categorie:Scriitori din București