Liov

Liov,Alexandru D. Xenopol, Istoria , vol. IV, Iași: Ed. Librăriei Școalelor Frații Șaraga, 1898, p. 96 numit și LvovAmbasada României în Ucraina sau LvivAmbasada Republicii Moldova în Ucraina, Turkmenistan, Republica Uzbekistan și Republica Armenia (în , în , în , în ), este cel mai mare și cel mai important oraș din vestul Ucrainei. Este reședința regiunii Liov și cel mai important oraș din regiunea istorică Galiția, situat pe râul Poltva, la circa 80 km de frontiera cu Polonia. Este cunoscut de români în Evul Mediu sub numele de Liov. A fost fondat în 1256 de cneazul de Halici, Daniil Romanovici, și a cunoscut o dezvoltare rapidă, datorită situării sale la încrucișarea căilor comerciale ce legau Marea Neagră cu Marea Baltică. Orașul a întreținut strânse legături comerciale și culturale cu Țările Române (cu Moldova, mai ales). Lvov s-a aflat în componența cnezatului Halici și Volînia până în 1349; apoi, a aparținut Poloniei (1349-1772). A fost cucerit de cazaci în 1648 și de suedezi în 1704. A fost cedat Austriei în 1772 și a devenit capitala provinciei austriece Galiția. A trecut sub autoritatea Poloniei reînființate în 1919, în urma unei încercări eșuate a ucrainenilor de a forma o republică (1918), motivul principal fiind că Lvov era un oraș locuit în mare parte de polonezi. A intrat în componența Uniunii Sovietice (1939-1941, 1944-1991). Între 1941 și 1944 a fost ocupat de trupele germane. În 1991 a intrat în componența Ucrainei independente.Dicționar Enciclopedic. Vol. IV (L-N). Editura Enciclopedică, București, 2001.Mic Dicționar Enciclopedic. Editura Enciclopedică Română, București, 1972.Enciclopedia Universală Britannica. Vol. 9 (K-M). Editura Litera, București, 2010.Lviv. Encyclopædia Britannica.Lviv. Encyclopédie Larousse.Львів. Енциклопедія Історії України.

În 2012 avea o populație de 729.900Resident Population Number of Ukraine (2012-01-01) , value reflects the Lviv city proper, suburban localities under Lviv City Council jurisdiction (Vynnyky, Bryukhovychi, Rudne) not included locuitori și suprafață de 182 km².

Liovul este considerat ca unul dintre centrele culturale ale Ucrainei. Acolo se află multe industrii și instituții din învățământul superior, între care Universitatea din Lvov și Institutul Politehnic din Lvov. Centrul istoric al orașului, cu numeroase clădiri medievale, precum și din perioada habsburgică, a fost inclus în anul 1998 pe lista UNESCO a locurilor de patrimoniu mondial. Aproximativ 55% din monumentele de patrimoniu ale Ucrainei sunt concentrate în Liov.

Repere istorice

1256: orașul este fondat de Daniil Romanovici, cneaz al Galiției (1201–1264), fiind numit în cinstea fiului său, Lev.Orest Subtelny. (1988) Ukraine: A History. Toronto: University of Toronto Press, p62 1349: Cazimir cel Mare alipește Liovul la Regatul Poloniei.

La 6 octombrie 1408, domn moldovean Alexandru cel Bun a acordat un privilegiu comercial negustorilor lioveni. La 3 iulie 1460, Ștefan cel Mare reconfirma privilegiul comercial acordat negustorilor lioveni.

Din veacul al XVI-lea, la Lvov există o suburbie moldovenească, biserică moldovenească, ctitoria lui Constantin Corniac, și bourul moldav zugrăvit pe zid. Arhivele din oraș găzduiesc un întreg capitol de viață românească dincolo de hotarele Țării MoldoveiN.Iorga, Istoria românilor prin călători, pag. 152. În mai 1564, la Lvov, a fost decapitat fostul domn al Moldovei Ștefan Tomșa, la ordinul regelui Sigismund al II-lea August al Poloniei. 1661: înființarea Universității din LvovSt. Balan (Redactor principal), Dicționar cronologic al științei si tehnicii Universale, București, 1979. 1772-1918: după Prima împărțire a Poloniei, Lvov a fost încorporat în Austria, iar din 1867 o parte a Austro-Ungariei. Organizațiile poloneze își desfășoară activitatea tot timpul în Lvov, iar apoi dezvoltarea polonezei și a educației poloneze. În timpul împărțirilor Poloniei, Lvov și Cracovia au fost cele mai importante centre pentru dezvoltarea polonezei (Varșovia și Vilna au fost supuse rusificării și era interzis să se vorbească poloneză acolo, deși organizațiile de independență poloneze au funcționat și acolo în secret). 1918: Lvov, capitala statului efemer „Republica Populară a Ucrainei Occidentale”. Polonezii constituie majoritatea locuitorilor din Lviv, s-au opus acestui fapt și au intrat în luptă (copiii și tinerii polonezi, cunoscuți sub numele de Eaglets din Lvov, au luat parte la bătălie). Armata poloneză a venit în ajutor. În cele din urmă, după ce a apărat orașul împotriva ucrainenilor, Liov a devenit din nou oraș polonez. 1920: apărarea Liovului de către polonezi împotriva bolșevicilor care se apropiau. El reușește să apere orașul și să conducă la retragerea bolșevică. 1924: Lângă Cimitirul Łyczakowski se construiește Cimitirul Apărătorilor din Lvov/Cimitirul Vulturilor din Lvov, unde sunt îngropați tinerii polonezi care luptă pentru polonezul Lviv. 1939: După agresiunea germanilor și a sovieticilor împotriva Poloniei, Liovul a fost apărat mai întâi împotriva germanilor, iar mai târziu și împotriva sovieticilor. În cele din urmă, după lupte, Lvov și Polonia au trebuit să capituleze din cauza atacului din ambele părți. În orașul Lviv au fost organizate pseudo-alegeri falsificate, iar orașul a fost încorporat ilegal în URSS. Polonezii au fost deportați în Siberia și, într-o măsură mai mică, și alte minorități. Universitatea poloneză din Lvov a fost închisă, iar locuitorii au fost terorizați. 1939-1941: ocuparea Liovului de către URSS. 1941: După invazia germană a Uniunii Sovietice, Lvivul s-a trezit în zona ocupată germană (deși, din punct de vedere al dreptului internațional, Lvov a fost un oraș polonez încorporat ilegal în URSS ca urmare a invaziei Poloniei). Germanii nu au cruțat crimele, după ce au intrat în oraș, au început să ucidă locuitorii polonezi din Lvov (în special intelectualitatea poloneză). În oraș a fost înființat și un ghetou pentru evreii din Lvov. Ucrainenii au început să coopereze cu germanii împotriva polonezilor, deși cu timpul germanii au încetat să o ia în serios (mai ales când ucrainenii ucideau drastic polonezi în Galiția și Volânia). 1941-1944: ocuparea Liovului de către germani. Uciderea evreilor din Lvov în Holocaust. 1944: Ocuparea Liovului de către polonezi din Armata Internă (polonez: Armia Krajowa) și Armata Roșie Sovietică. Arestarea și uciderea de către sovietici a activiștilor polonezi pentru independență, în principal partizani și Armata Internă. 1945-1946: La inițiativa lui Stalin, Liovul a fost încorporat în URSS. Populația sa poloneză indigenă este forțată să se mute la noile granițe poloneze (inclusiv orașele germane dinainte de război Gliwice, Bytom, Opole și Wrocław și altele, unele dintre ele stabilite în orașele poloneze de dinainte de război: Przemyśl, Cracovia sau Katowice). Și noi rezidenți au venit la Lvov, în principal ucraineni și ruși din adâncurile URSS. 1991: După prăbușirea URSS, Liovul a fost atașat Ucrainei. Multe biserici transformate în depozite în epoca sovietică au fost readuse la funcțiile lor sacre (unele chiar au încă liturghiile în poloneză, iar unele au fost convertite în biserici greco-catolice sau ortodoxe).

Orașe înfrățite LocalitateȚarăAn Winnipeg Canada 1973 Freiburg im Breisgau Germania 1989 Rzeszów Polonia 1992 Rochdale Regatul Unit 1992 Budapesta Ungaria 1993 Rișon Le-Țion Israel 1993 Przemyśl Polonia 1995 Cracovia Polonia 1995 Novi Sad Serbia 1999 Kutaisi Georgia 2002 Wrocław Polonia 2003 Łódź Polonia 2003 Banja Luka Bosnia și Herțegovina 2004 Lublin Polonia 2004

Demografie

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Liov era vorbitoare de ucraineană (%), existând și o minoritate de vorbitori de rusă (%), astăzi, polonezii constituie doar 1% din locuitorii din Lviv. .

Înainte de 1945 orașul Liov era locuit în mare parte de comunitatea poloneză, care constituia 65-70% din populația orașului. După încorporarea Liovului în URSS în 1945, peste 90% dintre locuitorii polonezi din Lviv au fost strămutați. Al doilea grup era format din evrei, care constituiau aproximativ 25%, dar au fost uciși de germani în timpul Holocaustului.

Personalități Ion Budai Deleanu (1760-1820), scriitor, filolog, lingvist, istoric, jurist român; la Liov a activat ca secretar juridic al tribunalului provincial, iar din 1796 consilier (judecător) la Curtea de Apel Agenor Gołuchowski (1849-1921), ministru de externe al Austro-Ungariei Grigori Lakota (1883-1950), episcop greco-catolic, deținut politic Ernő Fodor (1906-1977), traducător maghiar Leopold Infeld Stefan Banach Ruslana Stanisław Lem

Vezi și Biserica Sfânta Paraschiva din Liov Biserica Adormirea Maicii Domnului din Liov Regiunea Lvov Listă de orașe din Ucraina

Referințe

Legături externe Pagina oficială Rămășițele din Lvov - galeria de fotografii a Olenei Krușinska (în ucraineană, engleză, italiană) Biserica românilor din Lemberg (Lvov) , 22 martie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina Biserica valahă din L’vov, o inimă românească într-o lume slavă , 14 aprilie 2010, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina

Liov, Liov Liov, Liov Liov, Liov Liov, Liov