Ioan Teodor Callimachi (Ioniță Călmașul sau Ienachi Callimachi; ) a fost domn al Moldovei în perioada 7 august 1758 - 11 iunie 1761.
Domnie Pe numele lui adevărat, Calmăș, era un boier de origine moldoveană, din Orhei.Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. 2, Editura Universitas, Chișinău, 2002, p. 183 A fost al doilea fiu al vornicului de Câmpulung, Teodor Calmășul și al Nastasiei.Octav George Lecca, Familiile Boerești Române – Istoric și genealogie, Institutul de Arte Grafice și Editura „Minerva”, București 1899. pag. 118.
Mama, cel mai probabil din familia Erhan pare a fi veriga prin care Calmășeștii se înrudeau cu Bănuleștii.
La început a fost trimis de tatăl lui la școala de popi ca să învețe a citi și și scrie moldovenește, după care a urmat școala grecească a lui Nicolae Mavrocordat unde învață limba greacă. Următoarea etapă a fost la Liov unde a învățat limbile polonă și latină.Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. 2, Editura Universitas, Chișinău, 2002, p. 185
În 1712, este trimis de Nicolae Mavrocordat, împreună cu fratele său, Gavril, la Constantinopol unde a lucrat în calitate de locțiitor de dragoman al lui Ioan Mavrocordat, care era atunci dragoman al Porții, și din 1716, al lui Grigore Ghica. Învață limbile turcă, franceză și italiană și capătă cunoștințele adecvate funcției de dragoman. Între timp, își schimbă numele din Calmăș în Callimachi și din Ioniță în Ienachi.
În 1726, când Grigore Ghica devine domnitor al Moldovei, tânărul Ienachi Callimachi îl însoțește la revenirea în țară și ocupă funcția de tretilogofăt, logofăt al treilea. Duce cu succes tratativele de împăcare între hanul Crimeei, Mengli II Giray, și tătarii din Bugeac, motiv pentru care, în 1728, Grigore Ghica îl înaintează la rangul de mare medelnicer. Doi ani mai târziu, în 1730, este trimis la Constantinopol în calitate de capuchehaie a domnitorului. Cu puțin timp înainte de plecare se logodește cu Ralu (Ralița), fiica lui Dumitru Hrisoscoleu. După 3 ani a urmat și nunta.Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. 2, Editura Universitas, Chișinău, 2002, p. 186
A avut 4 copii: Grigore, născut în 1735, căsătorit cu Ileana Mavrocordat; Alexandru, născut în 1737; Sevastița, născută în 1738, căsătorită cu Grigore Vlasto, văduvă la 18 ani, și ulterior, căsătorită cu Mihai Suțu; Maria, născută în 1739 sau 1740, căsătorită cu Alexandru I Mavrocordat.Octav George Lecca, Familiile Boerești Române – Istoric și genealogie, Institutul de Arte Grafice și Editura „Minerva”, București 1899. pag. 119.
În martie 1741, după decapitarea fostului dragoman, Alexandru Ghica, sultanul poruncește ca Ienachi Callimachi să fie numit terziman mare, adică dragoman. Va deține această funcție timp de 17 ani.Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. 2, Editura Universitas, Chișinău, 2002, p. 187
În 1752 este pe punctul de a pierde totul datorită intrigilor țesute de Matei Ghica care dorea să devină dragoman și socrul său, bașa-Mihalopol. Este ridicat noaptea din casă și trimis la închisoarea bostangiilor. Condamnat la moarte, iertat, amenințat cu surghiunul în Alger, este trimis într-un final în insula Tenedos. După câteva luni este rechemat și instalat de sultan în vechea funcție.Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. 2, Editura Universitas, Chișinău, 2002, p. 190
În septembrie 1758, la aproape 70 ani, devine domnitor al Moldovei până în iunie 1761 când cedează locul lui Grigore, fiul cel mare.Constantin Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. 2, Editura Universitas, Chișinău, 2002, p. 204 Ca domn, nu s-a distins de ceilalți domni fanarioți. După ce a fost înlocuit cu fiul său, Grigore, s-a retras la Constantinopol, unde a mai trăit 19 ani.
Note
Bibliografie
Nicolae Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, vol. I–II, București, Institutul de Arte Grafce și Editură Minerva, 1902–1903 A. D. Xenopol, Istoria și genealogia casei Callimachi, București, Tipografia Curții Regale, 1897
Lectură suplimentară (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904 Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943 (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966 Rezachevici, Constantin: Cronologia domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010
Categorie:Nașteri în 1690 Categorie:Decese în 1780 Categorie:Domni și domnitori ai Moldovei Categorie:Nobili români Categorie:Dragomani Ioan Teodor