Pedro Álvares Cabral ( în portugheza europeană sau în portugheza braziliană; c. 1467 sau 1468 – c. 1520) a fost un nobil, comandant militar, navigator și explorator portughez. Cabral a efectuat prima explorare substanțială a coastei nord-estice a Americii de Sud și a revendicat-o în numele Portugaliei. Deși detaliile tinereții lui Cabral sunt neclare, se știe că provine dintr-o familie de mici nobili și că a avut parte de o educație aleasă. În urma noii rute deschise de Vasco da Gama, a fost numit în fruntea unei expediții în 1500, în jurul Africii. Scopul acestei întreprinderi a fost revenirea cu mirodenii de valoare și stabilirea de relații comerciale în India—ocolind monopolul asupra comerțului de mirodenii deținut la acea vreme de negustorii arabi, turci și italieni.
Flota lui de 13 vase a navigat, poate intenționat, departe înspre vestul Atlanticului, unde a debarcat pe ceea ce credea inițial că este o insulă mare. Întrucât noul pământ se afla în sfera de influență portugheză conform tratatului de la Tordesillas, Cabral l-a revendicat în numele coroanei Portugaliei. El a explorat coasta, și și-a dat seama că această mare bucată de pământ era cel mai probabil un continent, și a trimis un vas înapoi pentru a-l anunța pe regele Manuel I despre noul teritoriu. Continentul era America de Sud, iar pământul revendicat de el în numele Portugaliei a căpătat apoi numele de Brazilia. Flota s-a reaprovizionat, după care s-a îndreptat spre est pentru a relua călătoria înspre India.
O furtună în Atlanticul de Sud a dus la pierderea mai multor vase, iar cele șase rămase s-au întâlnit în strâmtoarea Mozambic înainte de a se îndrepta spre Calicut în India. Cabral a avut la început succes în negocierea drepturilor comerciale, dar negustorii arabi au considerat că demersul Portugaliei este o amenințare la adresa monopolului lor și au instigat un atac al musulmanilor și hindușilor asupra antrepozitelor portugheze. Portughezii au suferit mari pierderi și clădirile lor au fost distruse. Cabral s-a răzbunat jefuind și incendiind flota arabă, după care, deoarece conducătorul local nu i-a prezentat explicații pentru aceste fapte, a bombardat orașul. De la Calicut, expediția s-a deplasat la Kochi, un alt oraș-stat indian, unde Cabral s-a împrietenit cu conducătorul și și-a încărcat vasele cu mirodenii rare înainte de a se întoarce în Europa. În pofida pierderilor de vieți omenești și de vase, călătoria lui Cabral a fost considerată un succes la întoarcerea în Portugalia. Extraordinarele profituri obținute din vânzarea mirodeniilor au îmbogățit Coroana Portugheză și au ajutat la întemeierea unui Imperiu Portughez care avea să se întindă din Americi până în Orientul Îndepărtat.
Când s-a format apoi o nouă flotă pentru a stabili o prezență puternică în India, Cabral a fost trecut cu vederea, posibil din cauza unui conflict cu Manuel I. Ieșit din grațiile regelui, el a dus o viață retrasă, din care s-au păstrat puține informații. Realizările lui au intrat într-un con de umbră timp de peste 300 de ani. La mai multe decenii după ce Brazilia a obținut independența față de Portugalia în secolul al XIX-lea, reputația lui Cabral a început să fie reabilitată de împăratul Pedro al II-lea al Braziliei. Istoricii au polemizat multă vreme privind statutul lui Cabral ca descoperitor al Braziliei, și s-au întrebat dacă descoperirea a fost întâmplătoare sau intenționată. Primei întrebări i s-a răspuns observând că puținele întâlniri cu exploratorii dinaintea sa nici nu au fost observate la acea vreme și nu au adus nicio contribuție la viitoarea dezvoltare și istorie a țării ce avea să se numească Brazilia, singura țară lusofonă din Americi. La a doua întrebare, nu s-a format un consens final, iar ipoteza descoperirii intenționate nu are dovezi solide. Totuși, deși a fost umbrit de alți exploratori contemporani, Cabral a ajuns să fie privit ca o figură majoră a Epocii Marilor Descoperiri Geografice.
Tinerețea thumb|left|Miniatură ce-l ilustrează pe Cabral, peste care se află stema familiei Puține lucruri se știu cu siguranță despre viață lui Pedro Álvares Cabral dinainte sau de după călătoria care a dus la descoperirea Braziliei. S-a născut în 1467 sau, mai probabil, în 1468Greenlee (1995), p. xxxix.McClymont (1914), p. 13. la Belmonte, la circa de orașul actual Covilhã din nordul Portugaliei.Abramo (1969), p. 34.Calmon (1981), p. 42. Tatăl său se numea Fernão Álvares Cabral, iar mama Isabel Gouveia—care aveau cinci băieți și șase fete.Espínola (2001), p. 232. Cabral a fost botezat Pedro Álvares de Gouveia și doar mai târziu, probabil după moartea fratelui său mai mare în 1503,Vieira (2000), p. 28.Vainfas (2001), p. 475. a început să folosească numele de familie al tatălui.Fernandes (1969), p. 53. Stema familiei sale a fost desenată cu două capre purpurii pe fond argintiu. Purpuriul reprezintă fidelitatea, iar caprele provin de la numele familiei (cabral înseamnă capre). Doar fratele său a avut însă dreptul de a folosi stema familiei.McClymont (1914), p. 2.
Legendele familiei spuneau că Cabrais se trag de la Caranus, legendarul rege fondator al Macedoniei. Caranus ar fi fost, la rândul său, urmaș la a șaptea generație al semizeului Hercule. Lăsând legendele la o parte, istoricul James McClymont crede că o altă legendă de familie ar putea aduce indicii despre adevărata origine a familiei lui Cabral. Conform acestei tradiții, Cabraes provin dintr-un clan castilian pe nume Cabreiras care avea o stemă similară. Familia Cabral a ieșit în evidență în secolul al XIV-lea. Álvaro Gil Cabral (stră-străbunicul lui Cabral și comandant militar de frontieră) a fost unul dintre puținii nobili portughezi care au rămas loiali lui Dom João I, regele Portugaliei în timpul războiului contra regelui Castiliei. Ca răsplată, João I i-a dat lui Álvaro Gil ereditar de Belmonte.McClymont (1914), p. 3.
Crescut în rândul micii nobilimi,Subrahmanyam (1997), p. 177.Newitt (2005), p. 64. Cabral a fost trimis la curtea regelui Dom Afonso al V-lea în 1479 pe la vârsta de 12 ani. A fost învățat științe umaniste și a învățat să poarte arme și să lupte. Ar fi avut cam 17 ani la , când a fost numit (nobil paj; titlu minor acordat pe atunci tinerilor nobili) de regele João al II-lea. Informațiile despre faptele sale dinainte de 1500 sunt extrem de fragmentare, dar Cabral ar fi fost în campanie în Africa de Nord, ca și strămoșii săi și cum se practica de către tinerii nobili din vremea aceea.Peres (1949), p. 94. Regele Dom Manuel I, care urcase pe tron cu doi ani în urmă, i-a dat o rentă anuală de reais la 12 aprilie 1497.Greenlee (1995), p. xl. A primit în același timp titlul de (nobil) în sfatul regelui și a fost făcut cavaler al Ordinului lui Hristos. Nu există niciun portret contemporan, nici măcar o descriere fizică detaliată a lui Cabral. Se știa că este bine făcutPeres (1949), p. 114. și că era înalt, ca tatăl său care avea .Bueno (1998), p. 36.Espínola (2001), p. 231. Caracterul lui Cabral a fost descris ca fiind învățat, politicos, prudent, generos, tolerant cu dușmanii, modest, dar și vanitos și prea îngrijorat de ceea ce el considera că impun onoarea și poziția sa.Fernandes (1969), p. 52.
Descoperirea Braziliei Comandant al flotei thumb|right|400px|Ruta lui Cabral din Portugalia în India în 1500 (roșu), și cea de întoarcere (albastru) La , Cabral a fost numit (tradus prin căpitan-major, sau comandant) al unei flote ce trebuia să ajungă în India.Diffie (1977), p. 187.Peres (1949), p. 92. Pe atunci Coroana Portugheză obișnuia să numească nobili în funcții de comandă militare sau navale, indiferent de experiența sau competența lor profesionale.Boxer (2002), p. 128. Era cazul și căpitanilor vaselor de sub comanda lui Cabral—majoritatea erau nobili ca și el.Bueno (1998), p. 18. Practica prezenta dezavantaje evidente, întrucât oameni incompetenți sau nepotriviți puteau ușor ajunge comandanți, cum s-a întâmplat cu Afonso de Albuquerque sau cu Dom .Boxer (2002), p. 312.
Au supraviețuit doar vagi detalii despre criteriile după care guvernul portughez l-a selectat pe Cabral drept lider al expediției în India. În decretul regal prin care a fost numit comandant, singurele motive date sunt „meritele și serviciile”. Nu se știe mai mult despre aceste calificări.Bueno (1998), p. 34. Istoricul William Greenlee a afirmat că regele Manuel I „îl știa bine, fără îndoială, de la curte”. Aceasta, pe lângă „poziția familiei Cabral, loialitatea incontestabilă față de Coroană, aspectul personal al lui Cabral, și abilitatea pe care a dovedit-o la curte și în consiliu erau factori importanți”.Greenlee (1995), p. xli. În favoarea sa a acționat și influența a doi dintre frații săi care erau în sfatul regelui. Dată fiind intriga politică prezentă la curte, Cabral ar fi putut face parte dintr-o facțiune care i-a promovat numirea. Istoricul Malyn Newitt subscrie la posibilitatea unor manevre de culise și a afirmat că alegerea lui Cabral „a fost o tentativă deliberată de a echilibra interesele facțiunilor rivale de familii nobiliare, căci nu pare a avea altă calitate care să-l recomande și nicio experiență cunoscută de conducere a unor expediții majore.”Newitt (2005), p. 65.
Cabral a devenit liderul militar al expediției din care făceau parte și navigatori mult mai experimentați care să-l ajute în problemele de specialitate.Bueno (1998), p. 37. Cei mai importanți dintre aceștia erau Bartolomeu Dias, Diogo Dias și Nicolau Coelho.Greenlee (1995), p. xlii.Diffie (1977), p. 188. Împreună cu ceilalți căpitani, ei comandau 13 navePereira (1979), pp. 63–64. și 1.500 de oameni.Pereira (1979), p. 60.McClymont (1914), p. 18.Subrahmanyam (1997), p. 175. Din acest contingent, 700 erau soldați, deși majoritatea erau doar oameni de rând fără pregătire sau experiență de luptă.Bueno (1998), p. 38.
Flota era împărțită în două. Prima parte era formată din nouă naus (carăci) și două caravele, și se îndrepta spre Calicut (oraș astăzi denumit Kozhikode) în India cu scopul de a stabili relații comerciale și o fabrică. A doua parte, formată dintr-o nau și o caravelă, au ridicat pânzele către portul din Mozambicul de astăzi.Bueno (1998), p. 22. În schimbul conducerii flotei, lui Cabral i s-au dat 10.000 de cruzados (o veche monedă portugheză echivalentă cu circa 35 kg de aur) și dreptul de a achiziționa de piper pe cheltuiala lui pentru a o transporta înapoi în Europa. Piperul ar fi putut fi revândut, fără taxe, Coroanei Portugheze.Bueno (1998), p. 26. I s-a permis și să importe 10 lăzi de orice fel de mirodenie, fără taxe. Deși călătoria era extrem de periculoasă, Cabral avea perspectiva de a se îmbogăți dacă se întorcea în Portugalia cu marfa. Mirodeniile erau pe atunci rare în Europa și mult căutate. thumb|left|Cabral (centru-stânga, arătând cu degetul) vede Brazilia pentru prima oară la 22 aprilie 1500.
O flotă anterioară ajunsese în India ocolind Africa. Acea expediție fusese condusă de Vasco da Gama și revenise în Portugalia în 1499.Bueno (1998), p. 88. Timp de mai multe decenii, Portugalia căutase o rută alternativă către Orient, pentru a ocoli Marea Mediterană aflată sub controlul republicilor maritime italiene și al Imperiului Otoman. Expansionismul Portugaliei avea să ducă mai întâi la o rută către India, iar mai târziu la o colonizare la nivel mondial. Dorința de a răspândi creștinismul catolic în țările păgâne era un alt factor care a stimulat explorarea. A existat și o lungă tradiție de lupte împotriva musulmanilor, tradiție provenită din lupta națională a portughezilor împotriva maurilor. Luptele s-au răspândit ulterior în Africa de Nord și apoi pe subcontinentul indian. O altă ambiție care a galvanizat eforturile exploratorilor a fost căutarea legendarului Părintele Ioan—un presupus puternic rege creștin cu care s-ar fi putut face o alianță împotriva musulmanilor. În cele din urmă, Coroana Portugaliei căuta să ia parte la comerțul vest-african cu sclavi și aur și la comerțul cu mirodenii din India.Boxer (2002), pp. 34–41.