thumb|290px|Coperta originală a ediției a III-a, 1879 Singur pe lume (titlul original în este un roman celebru al scriitorului francez Hector Malot. A fost publicat prima dată în 1878 la editura Eugène Dentu din Paris. Ilustrațiile ediției princeps erau gravuri executate de E. Bayard. Autorul cărții, Hector Malot (1830-1907), a scris peste 70 de volume, dar Singur pe lume este de departe opera lui cea mai cunoscută, fiind de mai multe ori ecranizată. Actualmente editura Hachette deține drepturile asupra acestei ediții.
Singur pe lume este povestea unui orfan, micul Rémi, care trăiește în casa unei femei, tușa Barberin. Soțul acesteia, zidarul Jerome, suferă un accident grav, fiind astfel nevoit să îl închirieze pe copil unui proprietar de circ, Vitalis, care dădea mici reprezentații alături de un cățel, Capi, care-i conduce pe Dolce și Zerbino, alți căței artiști și pe Suflețel, o maimuță dresată. Romanul se termină în momentul în care Rémi reușește să-și regăsească, cu ajutorul lui Mattia, familia.
Cartea are și o continuare care se numește În familie.
Romanul Singur pe lume a fost tradus în limba română de Anda Boldur și a cunoscut numeroase reeditări, printre care șase ediții consecutive numai la Editura Ion Creangă.
Rezumat
Volumul I Într-o zi, la Paris, Barberin găsește un băiețel îmbrăcat în haine foarte elegante, semn că părinții lui trebuie să fie bogați. Cu gândul la o recompensă, el se oferă să aibă grijă de copil, pe care îl încredințează soției sale și îl numește Rémi. La scurt timp, Barberin suferă un accident și își învinovățește angajatorul, sperând să obțină despăgubiri printr-un proces. Cum procesul este costisitor, îi cere soției să-și vândă vaca – principala ei avere – și să scape și de Rémi. Ea acceptă doar să vândă vaca.
Adevărata poveste începe când Rémi împlinește opt ani. Barberin, învins în instanță, se întoarce acasă pe neașteptate, plin de amărăciune și fără niciun ban. Găsindu-l pe Rémi încă în casă, hotărăște să se descotorosească de el. Ocazia apare într-un pub local, unde îl întâlnește pe Signor Vitalis, un artist ambulant de circ însoțit de trei câini – Capi, Zerbino și Dolce – și o maimuță, Joli-Coeur. Vitalis se oferă să-l ia pe Rémi ca ucenic, în schimbul unei sume de bani.
Rémi își părăsește casa copilăriei fără măcar să aibă ocazia de a-și lua rămas-bun de la mama sa adoptivă, care ar fi făcut orice pentru a împiedica această despărțire. Alături de Signor Vitalis, începe o lungă călătorie pe drumurile Franței. Spre deosebire de asprul Barberin, Vitalis se dovedește a fi un om blând și răbdător, care îl învață pe Rémi să cânte la harpă și să citească.
Drumul lor îi poartă mai întâi spre vest, trecând prin Murat, unde Vitalis îi povestește despre prințul de Napoli, cumnatul lui Napoleon, originar din acel loc. Apoi, la Ussel, Rémi este echipat pentru noua sa viață – inclusiv cu o pereche de pantofi, pe care nu mai avusese niciodată. Primul oraș mare în care ajung, îndreptându-se spre sud, este Bordeaux. De acolo, traversează întinsele mlaștini din Landes și pornesc spre Pau.
La Toulouse, viața lui Rémi ia o întorsătură neașteptată: Vitalis este arestat după ce ia apărarea băiatului, maltratat de un polițist brutal. Rămas singur, copilul de zece ani trebuie să aibă grijă nu doar de el însuși, ci și de cei trei câini și de maimuța Joli-Coeur. Zilele devin tot mai grele, iar foametea îi aduce pe toți aproape de pieire. Salvarea vine odată cu „Lebăda”, o mică navă fluvială condusă de doamna Milligan și fiul ei bolnav, Arthur. Rémi este primit cu bunătate și rămâne o vreme alături de ei, devenind aproape un membru al familiei. Pentru a-l distra și îngriji pe Arthur, doamna Milligan îi oferă un rol prețios, iar băiatul descoperă pentru prima oară afecțiunea și căldura unui cămin adevărat. Împreună călătoresc pe Canalul de Sud, până la Montpellier și apoi spre Marea Mediterană.
În acest timp, Rémi află povestea tristă a doamnei Milligan: soțul ei, decedat de curând, fusese fratele lui James Milligan. Conform legii engleze, dacă ar fi murit fără copii, întreaga avere ar fi revenit lui James. Un prim copil dispăruse în mod misterios pe vremea când era lăsat sub supravegherea lui, și nu fusese niciodată găsit. La scurt timp după această tragedie, însă, se născuse Arthur, acum bolnav și firav.
După două luni, Vitalis este eliberat din închisoare. Doamna Milligan îi plătește biletul de tren spre Cette, iar despărțirea devine inevitabilă. Rémi și familia Milligan și-ar fi dorit să rămână împreună, dar Vitalis, convins că libertatea este mai bună pentru băiat, hotărăște altfel. Înainte de rămas-bun, doamna Milligan îi mărturisește că îl consideră un om cinstit și nobil.
Drumul spre Paris îi poartă prin Tarascon, Montélimar, Valence, Tournon, Vienne, Lyon, Dijon și Chalon. Însă iarna îi ajunge din urmă la doar treizeci de mile de Troyes. Într-o noapte de viscol, Zerbino și Dolce sunt atacați de lupi în pădure, iar micuțul Joli-Cœur se îmbolnăvește grav de pneumonie.
Disperat să adune bani pentru un doctor, Rémi, alături de Vitalis, pune în scenă un spectacol. Pentru prima dată, băiatul îl aude pe Vitalis cântând, iar vocea sa puternică și emoționantă îi surprinde pe toți. Printre spectatori se află și o tânără doamnă elegantă, care, fermecată de cântul său, îi spune că este uimită de talentul lui. În loc să fie flatat, Vitalis reacționează cu furie și răceală. Îi mărturisește doamnei că nu este decât fostul servitor al unui mare cântăreț, minimalizându-și cu încăpățânare talentul. Fără să se lase descurajată, doamna îi dă o monedă de aur lui Capi. Vitalis primește banii fără să arate vreo recunoștință și se grăbește să se întoarcă la Joli-Cœur. Din păcate, ajutorul vine prea târziu: micul prieten al lui Rémi se stinge, lăsând în urmă un gol dureros.
Călătoria spre Paris continuă, dar iarna aspră îi forțează pe cei doi să caute soluții. Vitalis hotărăște să-l lase temporar pe Rémi în grija unui alt „padrone”, urmând ca el să dreseze noi animale cu banii câștigați. Omul ales este Garofoli, un stăpân nemilos care exploatează un grup de băieți sărmani, vânduți de părinții lor din cauza sărăciei. Când ajung la casa lui Garofoli, acesta lipsește, iar Vitalis îl lasă pe Rémi să aștepte. Două ore chinuitoare urmează: băiatul se află într-o atmosferă apăsătoare, sub privirile lui Mattia, un copil urâțel și prigonit, considerat „prea prost” pentru a lucra pe stradă. El rămâne să păzească și supa încuiată, ca să nu poată gusta din ea Mattia.
Seara, Garofoli se întoarce împreună cu ceilalți copii, iar Rémi este martor la cruzimea sa: băieții care nu aduc suma de bani cerută sunt bătuți și lăsați flămânzi. Când Vitalis revine și vede biciuirile, îl înfruntă pe Garofoli, amenințând că va merge la poliție. Dar Garofoli, cu un zâmbet perfid, îi amintește că un singur nume rostit ar fi suficient pentru a-l face pe Vitalis să se înroșească de rușine. Cu toate acestea, Vitalis îl ia pe Rémi și pleacă, gestul său de dragoste și protecție fiind răsplătit cu cel mai dureros preț. În acea noapte geroasă, rătăcind prin viscol și neputând găsi adăpost, cei doi se prăbușesc istoviți sub un gard, după ce încercaseră zadarnic să pătrundă într-o carieră de piatră. Aceasta avea să fie ultima noapte a lui Vitalis.
Când se trezește, Rémi se află într-un pat străin, înconjurat de chipuri necunoscute, dar prietenoase: grădinarul Pierre Acquin, fiii săi Alexis și Benjamin, precum și două fetițe – Étienette și micuța Lise, mută, dar cu ochi expresivi, care îl privesc pe băiat cu o tandrețe aparte. Curând, Rémi află adevărul dureros: Vitalis a murit în noaptea viscolului, lăsându-l singur pe lume. Polițiștii, încercând să descopere identitatea defunctului, îl duc pe Rémi la Garofoli. Acolo, se dezvăluie taina pe care Vitalis o ascunsese atâta vreme: el fusese cândva celebrul cântăreț italian Carlo Balzani. După ce îmbătrânise și își pierduse vocea, refuzase să accepte gloria apusă. Prea mândru pentru a cânta pe scene mărunte, alesese să dispară din viața publică, reinventându-se sub numele de Vitalis.
Familia Acquin îi primește cu bunătate pe Rémi și pe credinciosul Capi. Băiatul se atașează repede de toți, dar legătura cea mai strânsă o are cu micuța Lise, mută și fragilă, dar cu un suflet luminos. Rémi o învață să citească și cântă adesea la harpă pentru ea. Cântecul ei preferat este o melodie napolitană, pe care îl ascultă cu o bucurie tăcută, plină de emoție. Anii care urmează aduc liniște și muncă: Rémi devine grădinar, ajutându-l pe Pierre Acquin, iar zilele de duminică sunt mereu pline de voie bună și jocuri. Însă fericirea se destramă brusc atunci când o grindină puternică sparge geamurile serei. Afacerea lui Acquin se prăbușește, iar datoriile îl copleșesc. Neputând să-și plătească creditorul, este trimis la închisoarea datornicilor. Cei patru copii urmează să fie trimiși pe la rude, răspândiți prin diverse orașe din Franța. Deși insistă că și Rémi face parte din familie, niciun unchi sau mătușă nu este dispus să-l primească. Cu inima frântă, dar plin de hotărâre, Rémi își ia rămas-bun de la frații săi adoptivi, promițându-le că îi va vizita și că le va aduce vești despre tatăl lor. Apoi, împreună cu harpa și credinciosul Capi, pornește din nou pe drumurile Franței.
Volumul al II-lea Rémi pornește spre sud, spre Fontainebleau, dar nu merge mult când întâlnește un vechi cunoscut: Mattia, băiatul din casa lui Garofoli, care rătăcește flămând pe străzile Parisului, aproape de o biserică. Garofoli se află acum în închisoare pentru că a bătut până la moarte un alt copil. Mattia îl imploră pe Rémi să-l primească în trupa sa. Inițial, Rémi ezită: știe că doi băieți singuri ar putea să moară de foame, la fel ca Mattia, fusese și el aproape de moarte. Dar Mattia îl convinge că împreună nu vor fi niciodată singuri și vor putea să se ajute reciproc. Astfel se formează „trupa Rémi”: doi muzicieni de doisprezece ani și un câine loial.
Mattia se dovedește un tovarăș talentat: cântă la vioară și la alte instrumente și știe câteva trucuri dobândite în perioada când a lucrat la circ. Primăvara, cei doi băieți cântă la nunți și festivaluri, iar talentele lor sunt apreciate de public. Rémi reușește totodată să pună în aplicare un vechi plan: să o viziteze pe mama Barberin și să-i cumpere o vacă, înlocuind astfel pe cea pe care fusese obligată să o vândă la începutul aventurii sale.
Pentru a strânge bani suficienți pentru vacă, Rémi își planifică un traseu prin Corbeil, Montargis, Gien, Bourges, St. Amand și Montluçon. Destinația finală este orașul minier Varses, unde locuiește unchiul său Gaspard, fratele părintelui Acquin, împreună cu fiul său Alexis. Când Alexis se rănește și nu mai poate lucra temporar în mină, Rémi se oferă să-l înlocuiască, demonstrând curaj și responsabilitate. În mină, Rémi îl întâlnește pe Magister, un miner bătrân și înțelept, care devine prieten apropiat al său. Magister îi povestește istoria cărbunelui și îi dezvăluie greutățile și secretele muncii minerilor, ajutându-l pe Rémi să înțeleagă lumea dură în care a pășit.