Mâna stângă a întunericului

Mâna stângă a întunericului () este un roman științifico-fantastic din 1969 scris de Ursula K. Le Guin și care a câștigat Premiul Nebula"1969 Award Winners & Nominees". Worlds Without End. http://www.worldswithoutend.com/books_year_index.asp?year=1969. Retrieved 2009-07-29. (1969) și Premiul Hugo"1970 Award Winners & Nominees". Worlds Without End. http://www.worldswithoutend.com/books_year_index.asp?year=1970. Retrieved 2009-07-29. (1970). Face parte din Ciclul Hainish.

Introducere Principiul de bază al romanului Mâna stângă a întunericului este unul pe care Ursula K. Le Guin l-a început cu primul său roman din 1966 și care se regăsește în mai multe dintre primele sale operele, și anume că expansiunea interplanetară a început cu prima rasă umană de pe planeta Hain și s-a extins în întreg universul, formând Liga Tuturor Lumilor (League of All World), care în cele din urmă s-a extins și la a optzeci și treia lume colectivă numit Ecumen.

Povestea

Capitolele 1-5: În Karhide Ai Genly, un tânăr negru oarecum naiv de pe planeta Terra este un emisar al Ecumenului, o organizație care numără mai mult de optzeci de lumi și care reprezintă trei mii de țări. Ecumenul se întinde pe o sută de ani lumină de la o frontieră la cealaltă, iar scopul său este de a dezvolta comerțul, comunicațiile și, eventual, o unitate mistică a lumilor. Misiunea lui Ai Genly este de a convinge țara din Karhide de pe planeta îndepărtată numită Gethen să se alăture Ecumenului. Povestea misiunii sale este formată în principal din propriile sale observații cu capitole interpolate de povești și mituri din Karhide, date despre Ecumen, zicale din Orgoreyn (țara vecină Karhide-lui) și fragmente din jurnalul lui Therem Harth ir Estraven rem, prim-ministru din Karhide sau ale nebunului rege Argaven XV.

Planeta Gethen este numită Iarnă de către Ecumen deoarece se află în mijlocul unei ere glaciare. Ai se află într-o luptă continuă cu frigul, cu obiceiul shifgrethorului din Karhide și cu natura androgină a tuturor locuitorilor Iernii. În negocierile lui cu Estraven, Ai eșuează în înțelegerea shifgrethorului, o metodă de a salva aparențele evitând conflictul. Când Estraven este exilat, datorită rivalului săi, Tibe, care i-l prezintă regelui ca pe un trădător, Ai nu înțelege motivele acestor acuzații. În timpul audienței pe care i-o acordă regele, Ai află că Estraven a fost favorabil Ecumenului, deși el credea contrariul. Prin intermediul problemelor ulterioare de comunicare și a explicațiilor lămuritoare în ceea ce îl privește pe Estraven, Ai reușește să înțeleagă shifgrethorul.

Natura androgină a lui Estraven îl face în continuare greu de descifrat pentru Ai. Deși toți androginii Iernii sunt apelați ca "ei", realitatea este că nu sunt nici "ei", nici "ele" până la intrarea în kemmer, o stare care durează câteva zile pe lună, fiind similară ciclului femeilor și rutului animalelor (cu aceeași necesitate irațională de împerechere). În funcție de chimia partenerilor, unul va dezvolta caracteristici masculine, iar celălalt feminine. Aceeași persoană poate fi o mamă care poartă un copil sau tatăl altuia. Așa cum Ai se chinuie să înțeleagă lipsa sexului gethenilor, aceștia privesc genul fix al lui Ai și pretenția sa că întreaga civilizație este divizată în bărbați și femei ca fiind o anomalie tulburătoare. Ai este considerat un pervers, o creatură aflată în kemmer continuu. Biologia androgină, care elimină atât problema dominației masculine, cât și pe cea a supunerii feminine, precum și tensiunile constante apărute între ființele care sunt mereu active sexual, este piatra de fundament a culturii și politicii Iernii, o planetă care nu are un cuvânt pentru război și nici nu l-a experimentat. Totuși, în ciuda acestui lucru, cele două țări, Karhide și Orgoreyn, par a fi în pragul unui război din cauza unui teritoriu. Din acest motiv, scopurile pașnice ale lui Ai și abordarea lui răbdătoare se confruntă cu tensiuni și criză de timp.

Capitolele 6-14: În Orgoreyn Estraven este exilat ca trădător, deoarece a pus binele planetei deasupra binelui țării sale, încercând să ofere teritoriul disputat țării vecine, Orgoreyn. El este obligat să părăsească Karhide într-un anumit interval de timp, sub sancțiunea cu moartea. În mare grabă, el ajunge la granița cu Orgoreyn, unde își pierde actele și ajunge să lucreze într-o fabrică. Descoperit de nilte comensuali, politicieni cu un statut înalt, asemănător senatorilor, este scos de acolo și adus în miezul politicii socialiste a Orgoreynului. Tot în Orgoreyn călătorește și Ai, deoarece regele din Karhide i-a respins propunerea de alăturare la Ecumen și speră că țara vecină va fi mai interesată. Orgoreyn este foarte diferită de Karhide, fiind vorba de o comparație între un stat birocratic și o monarhie; religia Yomesh din Orgoreyn neagă întunericul, dar e un vlăstar al Haddarei din Karhide, care acceptă atât lumina, cât și întunericul, căci "lumina este mâna stângă a întunericului". Poporul din Orgoreyn pare a fi progresist, dar sistemul lor politic corupt este condus din umbră de poliția secretă, constituind campusuri pentru prizonieri și, per total, dând oamenilor o valoare mai mică decât în Karhide. Deși Estraven încearcă să îl avertizeze pe Ai despre politica alunecoasă de aici, Ai nu îl înțelege nici de data aceasta. El sfârșește trădat de un politician care are legături cu poliția secretă și este dus, alături de alți neonorociți, într-o închisoare, numită cinic fermă de voluntari. Toți sunt goi, înghețați și flămânzi și, pentru a face lucrurile și mai rele, tehnologia de aici nu se apropie nici măcar de standardele actuale ale cititorului, căci locuitorii de pe Iarnă respectă ecologia. Odată închis, Ai nu prea mai are speranțe de viitor, până când Estraven îl salvează, printr-o acțiune curajoasă. Din păcate, drumul înapoi spre Karhide trece peste calota glaciară Gobrin.

Capitolele 15-20: Calota glaciară Gobrin. Înapoi în Orgoreyn

Ai și Estraven se luptă cu zăpada și gheața, ghețarii și crevasele, vântul și noaptea. Cooperarea dintre ei - Ai este mult mai puternic din punct de vedere fizic, în timp ce Estraven se pricepe mai bine să supraviețuiască în acel mediu - îi apropie. Ai înțelege că, în timp ce Estraven se află într-un exil forțat, el a ales singur să se exileze de familie, prieteni și de multe generații, alegând să devină călător spațial. Ai are 127 de ani pământeni, dar, din cauza relativității temporale, nu a ajuns nici măcar la 30.

Ai îl învață pe Estraven telepatia, Estraven auzind vocea lui Ai ca și cum ar fi a fratelui său mort, Arek, căruia i-a jurat kemmering. Deși incestul nu este interzis, frații nu au voie să se lege pe viață. Ai începe să îl înțeleagă mai bine pe Estraven. Când acesta intră în kemmer, deși amândoi evită relațiile sexuale, Ai reușește să vadă întreaga latură feminină a lui Estraven, înțelegându-l pe acesta în totalitate și, prin extensie, înțelegând ființele androgine de pe Gethen.

Când cei doi revin în Karhide, exilatul Estraven este descoperit și, în încercarea de a trece granița în Orgoreyn, el se repede direct spre gardienii care îl împușcă, într-o acțiune care pare a fi sinucidere. Sinuciderea este interzisă în Karhide. Estraven moare în brațele lui Ai, vorbind în mintea sa cu fratele mort. Ai îl convinge pe rege să se alăture Ecumenului, dar, când nava spațială aterizează, Ai este dezgustat de sexualitatea clară a membrilor echipajului. În ultimul capitol, el vizitează familia lui Estraven, de pe al cărui nume încă nu a reușit să îndepărteze stigmatul de trădător, în ciuda promisiunii făcute, deoarece asta ar fi periclitat misiunea pentru reușita căreia Estraven își dăduse viața, anume intrarea Gethenului în Ecumen. Dar fiul lui Estraven, Sorve, arată aceeași curiozitate ca tatăl său, întrebându-l pe Ai despre celelalte lumi și celelalte popoare pe care le-a văzut.

Analiza personajelor Genly Ai

Ai este personajul principal al poveștii, fiind numit "Genry" de către karhideni, cărora le este dificil să pronunțe litera "L". Când începe narațiunea, el se află pe Gethen de un an, încercând să se acomodeze cu felul de a fi al locuitorilor planetei și permițându-le lor să se obișnuiască u prezența lui. El a sosit acolo având la dispoziție informații elementare despre limbă și cultură, culese de o echipă de investigatori ai Ecumenului care sosise anterior și locuise printre gethenieni fără a-și revela adevărata identitate și misiunea. Cu toate acestea, Ai întâmpină numeroase obstacole. În primul rând, știe că nu va fi ușor să explice unor oameni care nu s-au gândit la zbor că un om poate sosi din spațiu. În Karhide, regele este reticent în a face cunoștință cu el sau a discuta despre misiunea lui diplomatică, deoarece a admite că există ființe care au asemenea abilități de a călători și a comunica ar micșora importanța regelui. Noul Prim Ministru este menit să i se opună lui Ai, deoarece precedentul, care a fost obligat să abdice, îl susținea. Plecând în altă țară, Orgoreyn, Ai este acceptat mult mai ușor de către liderii politici și crede că aceștia îl vor ajuta să își îndeplinească misiunea. Totuși, se dovedește că sistemul lor politic este mult mai complex și mai subtil decât cel din KArhide și, în timp ce încearcă să își dea seama care facțiune vrea cu adevărat să îl ajute și care are gânduri ascunse, Ai este arestat, drogat și trimis într-o fermă să lucra până va muri de epuizare. Este salvat de Estraven, fostul Primi Ministru karhidean, și înțelege că diferențele culturale nu i-au permis anterior să înțeleagă relația dintre ei: nu a înțeles sfaturile primite, deoarece Estraven nu i le-a dat direct, considerând că, dacă ar face astfel, l-ar ofensa. În timpul călătoriei de optzeci și unu de zile prin ținuturile înghețate pe drumul de întoarcere în Karhide, unde poporul avea să coopereze cu el acum, pentru a face Orgoreynul de rușine, Ai ajunge să îl cunoască și să îl iubească pe Estraven și să accepte modul în care îi văzuse până atunci pe locuitorii planetei. Într-una din zilele în care Estraven se află în perioada ciclului sexual, ținându-se deoparte pentru ca a evita atracția kemmeringului, Ai își dă seama că apreciase greșit situația: "Atunci am văzut iarăși, și pentru totdeauna, ceea ce mă temusem să accept și mă prefăcusem că nu văd la el: era în aceeași măsură femeie și bărbat." El își dă seama că acestă personalitate duală era motivul pentru care nu se putuse încrede în el și îi refuzase prietenia, făcând o mare greșeală.

Estraven