În fonetică, se numesc consoane velare consoanele pronunțate în partea posterioară a cavității bucale, prin atingerea sau apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare.
În limba română standard există următoarele două consoane velare:
: consoană oclusivă velară surdă; : consoană oclusivă velară sonoră;
În plus, consoana nazală alveolară se pronunță velarizat atunci cînd este urmată de una dintre cele două consoane velare amintite mai sus; această pronunție se numește nazală velară și se notează . În limba română este nu este un fonem separat ci doar un alofon al consoanei .
Aceeași situație se întîmplă cu consoana fricativă glotală surdă, , care în funcție de sunetul care urmează se pronunță în unele cazuri velar, ca o consoană fricativă velară surdă notată . Din nou, în limba română acesta nu este un fonem separat.
Velară, Consoană