thumb|right|«De ce Dumnezeu s-a făcut om?», chestiunea soteriologică creștină. Soteriologia (din greacă sotêria, „mântuire”/„salvare”, și logos, „cuvânt”, „discurs”) este un domeniu al teologiei, parte a dogmaticii. Soteriologia se ocupă cu studiul mântuirii (salvării) omului. În Micul dicționar enciclopedicMic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972 soteriologia este definită ca fiind un capitol al dogmaticii creștine privitor la învățătura despre „mântuire” a lui Iisus Hristos. Teoria mântuirii ocupă un loc cu semnificație specială în multe religii.Stetler, Emily, Soteriology. In: Leeming, David, A. (ed.), Encyclopedia of Psychology and Religion. Boston, MA. Springer US. pp. 1688-1689, 2014.
Istoric Episcopul Atanasie cel Mare (295-373), în perioada în care extinderea arianismului a cerut un răspuns sistematic al adevărului de credință, a tratat subiectul Întrupării lui Dumnezeu, axându-se pe îndumnezeirea omului ca rezultat al întrupării lui Dumnezeu.
Ulterior s-a conturat învățătura conform căreia mântuirea omului nu este posibilă în afara Bisericii. Unul din reprezentanții acestei învățături a fost episcopul Ciprian de Cartagina.
În evul mediu latin unul din teoreticienii soteriologiei a fost Anselm de Canterbury. Soteriologia a mai fost dezvoltată de Toma de Aquino, apoi de Martin Luther.
Note
Bibliografie Mysterium Salutis, monografie omagială pentru Hans Urs von Balthasar la împlinirea vârstei de 60 de ani, 5 volume, Köln 1965.
Categorie:Dogmatică