Alexandru C. (Constantin) Cuza, cunoscut ca și A. C. Cuza (n. 8 noiembrie 1857, Iași – d. 3 noiembrie 1947, Sibiu) a fost un profesor universitar de economie politică la Universitatea din Iași, politician de extremă dreaptă, militant antisemit și membru titular al Academiei Române din 1936, fiind, de asemenea, poet, epigramist și prozator.
Viața S-a născut la Iași, având origini armenești și grecești. Bunicul său, Gheorghe Cuza (1780–1835), a fost unchiul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Studiile primare le-a făcut în pensionul lui Anton Frey, distins pedagog german din Iași (1867–1871). Între 1871 și 1877 își face studiile secundare la Dresda, în Imperiul German, după care pleacă la Paris și, studiază la Sorbona, unde își ia bacalaureatul în litere (1878–1881). Între 1882–1886 studiază la Paris, Berlin și Bruxelles, obținând doctorate în științe politice și economice (1882) și, respectiv, în drept (1886).
thumb|A. C. Cuza (stânga), Ion Creangă și N. A. Bogdan
Întors în țară, intră în cercul socialist al revistei Contemporanul din Iași, alături de Constantin Mille și Vasile G. Morțun, apoi colaborează cu societatea Junimea și la revista ei, Convorbiri literare. În 1890–1891, ca junimist, este ales ajutor de primar al Iașiului. Colaborează la ziarul junimist Era nouă și în perioada 1892–1895 este ales deputat de Iași, susținând naționalizarea școlilor. Apoi, trece la conservatori și este ales iar deputat, dar se retrage pentru a începe o mișcare antisemită.
În 1897 se unește cu Alexandru D. Xenopol și înființează împreună Liga contra alcoolismului și publicația Biblioteca Ligii contra alcoolismului.
Constantin Argetoianu caracteriza astfel personalitatea lui A.C. Cuza: Naționalist înfocat, xenofob ireductibil, nu putea discuta decât pe franțuzește și cum te prindea: «Mais mon cher, c'est pas possible...» Româneasca era pentru tribună, în cabinetul său de lucru domnea franțuzeasca, pe care o ducea cu dânsul, oriunde mergea. În public mânca câte un jidan la fiecare sfert de ceas, în particular n-ar fi fost în stare să vorbească unui ovrei fără cea mai desăvârșită politețe.Constantin Argetoianu, Memorii, vol. V, Editura Machiavelli, București, 1995, p.113 Activitate politică La 27 ianuarie 1901 devine profesor universitar la catedra de economie politică la Universitatea din Iași, între anii 1901–1927. Ani mai târziu, militantul antifascist Emanoil Socor îl va acuza pe A. C. Cuza de plagiat. În 1906 se asociază cu Nicolae Iorga și începe să colaboreze la ziarul acestuia, Neamul românesc. Împreună cu Iorga înființează, în 1910, Partidul Naționalist-Democrat. În 1912 lansează la Iași ziarul Unirea, care aparținea noului partid.
În 1914 pledează în parlament pentru împroprietărirea țărănimii și pentru votul universal.
În 1895, împreună cu Nicolae Iorga, a inițiat organizația Alianța Antisemită Universală. Se desparte de Iorga și înființează, în 1922, împreună cu doctorul Nicolae Paulescu, Uniunea Național Creștină, publicând revista Apărarea Națională, cu svastica drept simbol.
La 4 martie 1923 înființează Liga Apărării Național Creștine, iar la 14 iulie 1935 fuzionează cu Partidul Național Agrar al lui Octavian Goga, formând Partidul Național Creștin.
Ca parlamentar, s-a remarcat prin certuri cu politicianul social-democrat Emanoil Socor sau cu țărănistul de origine evreiască Aureliu Weiss.
O dată cu creșterea în popularitate a Mișcării Legionare, similar cu majoritatea politicienilor de atunci, acesta a început treptat să-și modereze discursul, condamnând actele de violență, susținând că antisemitismul promovat de acesta este unul economic, defensiv și neviolent. Cu toate acestea, nu a renunțat la ideologia antisemită.
La 16 iunie 1939, la peste un an după instaurarea dictaturii regale, a fost numit membru al Consiliului de Coroană, funcție pe care a ocupat-o până la abdicarea regelui Carol al II-lea la 6 septembrie 1940.Ion Mamina, Consilii de Coroană, Editura Enciclopedică, București, 1997
A. C. Cuza și fiul său, Gheorghe A. Cuza, au susținut activ efortul de război al Germaniei Naziste.
La 23 februarie 1945 guvernul român a anulat titlul de profesor onorific al lui A. C. Cuza,Pagina Russia Repatriates 10,000 Jews of Rumanian Citizenship to Their Former Homes pe situl „JTA Jewish News Archive”. Pagină accesată la data de 29 decembrie 2012. iar la data de 6 aprilie 1945 acesta a fost arestat la Sibiu. Pagina Prof. Cuza, “father” of Anti-semitic Movement in Rumania, Arrested in Transylvania pe situl „JTA Jewish News Archive”. Pagină accesată la data de 29 decembrie 2012. Decorații Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)Decretul Regal nr. 2.854 din 13 octombrie 1941 pentru acordări de semn onorific „Răsplata Muncii”, pentru 25 ani în serviciul Statului, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 305 din 24 decembrie 1941, partea I-a, p. 8.020. Ordinul Meritul Cultural în gradul de ofițer, pentru litere (23 septembrie 1942)Decretul regal nr. 2.847 din 23 septembrie 1942 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural”, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 257, Partea I-a, marți 3 noiembrie 1942, pp. 9592–9593.
Scrieri Versuri, Iași, 1887; ed. V, Vălenii de Munte, 1909 Generația de la 1848 și era nouă, Iași, 1889 Meseriașul român, 1893 Monopolul alcoolului, 1894 Țăranii și clasele dirigente, 1895 Lupta contra alcoolismului în România, 1897 Despre poporație. Statistica, teoria, politica ei. Studiu economic-politic,1899. Lucrarea a fost premiată de Academia Română în 1900, raportor fiind Vicențiu Babeș. Țăranii și clasele dirigente, 1895 Obiectul economiei politice și însemnătatea ei (1901) Naționalitatea în artă (1908) Plagiatul poporației (1911) Învățătura lui Iisus, judaismul și teologia creștină (1925) Lupta pentru credință (1928) Doctrina naționalistă creștină (1924) Studii economice-politice (1930)
Funcții deținute
Decan al Facultății de Drept din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași (1919)
Ministru de stat (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938)
Membru al Consiliului de Coroană (16 iunie 1939 – 6 septembrie 1940)
miniatura|Steagul Ligii Apărării Național Creștine
Note
Bibliografie Cristian Sandache, Doctrina național-creștină în România, Ed. Paideia, București, 1997. Horia Bozdoghină, Antisemitismul lui A.C. Cuza în politica românească, cuvânt-înainte de Radu Ioanid, Curtea Veche, București, 2012.
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C
Categorie:Nașteri în 1857 Categorie:Decese în 1947 Categorie:Juriști români Categorie:Economiști români Categorie:Epigramiști români Categorie:Pedagogi români Categorie:Poeți români din secolul al XIX-lea Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea Categorie:Prozatori români Categorie:Consiliul de Coroană Categorie:Politicieni români Categorie:Membri ai Partidului Național Creștin Categorie:Membri ai Partidului Conservator (antebelic) Categorie:Membri titulari ai Academiei Române Categorie:Oameni asociați cu Societatea Junimea Categorie:Ieșeni Categorie:Fasciști români