Irochezi sau haudenosaunee (;Iroquois or Haudenosaunee? "oamenii casei lungi") sunt o confederație indigenă din nord-estul Americii de Nord. Francezii îi cunoșteau în perioada colonialiă ca Liga Irocheză, iar mai târziu cu numele de Confederația Irocheză. Englezii i-au numit Cele Cinci Națiuni, cuprinzând mohawk, oneida, onondaga, cayuga și seneca (enumerate geografic de la est la vest). După 1722 tribul tuscarora din sud-est, vorbitor de limbă tuscarora, a fost acceptat în confederație, care a devenit cunoscută cu numele de Cele Șase Națiuni.
Prin tradiție fondatori ai Ligii Irocheze sunt considerați Deganawidah, Marele Pacificator, Hiawatha și Jigonsaseh, Mama Popoarelor. Timp de aproape 200 de ani irochezii au fost un factor important al politicii coloniale nord-americane. La apogeul său în jurul anului 1700 puterea irochezilor s-a extins de la ceea ce este astăzi statul New York spre nord, în Canada actuală, spre vest de-a lungul Marilor Lacuri și spre sud de ambele părți ale munților Apalași, până în Virginia și Kentucky și în valea râului Ohio.
Irochezii de pe fluviul Sf. Laurențiu, wyandot (huronii), erie, susquehannock, toate popoare independente cunoscute coloniștilor europeni, de asemenea vorbeau limbi irocheze. Ei sunt considerați irochezi într-un sens cultural mai larg, toți fiind descendenți din poporul și limba proto-irocheze. Din punct de vedere istoric, totuși, au fost concurenți și dușmani ai națiunilor Ligii Irocheze. Cherokee este, de asemenea, o limbă irocheză.
În 2010 peste 45.000 de persoane înscrise în Cele Șase Națiuni locuiau în Canada și peste 81.000 în Statele Unite.
Numele Irochezi, numele cel mai răspândit al confederației, are o origine oarecum obscură. Prima sa apariție scrisă ca „Irocois” este în relatarea lui Samuel de Champlain despre călătoria sa la Tadoussac în 1603. Alte ortografieri franceze timpurii includ „Erocoise”, „Hiroquois”, „Hyroquoise”, „Irecoies”, „Iriquois” ","Iroquaes", "Irroquois" și "Yroquois", pronunțate la acel moment ca [irokwe] sau [irokwɛ]. Teorii concurente au fost propuse privind originea acestui termen, dar niciuna nu este larg acceptată. Prin 1978 Ives Goddard scria: „Nici o astfel de formă nu este atestată în nicio limbă indiană ca nume pentru un grup irochez, iar originea și semnificația inițială ale acestui nume sunt necunoscute”.
Preotul și misionarul iezuit Pierre François Xavier de Charlevoix a scris în 1744:Numele irochez este pur francez și este format din termenul [din limba irocheză] Hiro sau Hero, ceea ce înseamnă am spus - cu care acești indieni își încheie toate alocuțiunile, așa cum făceau latinii din vechime cu dixi - și Koué, care este un strigăt uneori de tristețe, când este prelungit, și alteori de bucurie, când este pronunțat mai scurt.În 1883 Horatio Hale scria că etimologia lui Charlevoix era îndoielnică și că „nicio altă națiune sau trib despre care avem cunoștințe nu a purtat vreodată un nume compus în acest mod bizar”. Hale a sugerat în schimb că termenul provine de la huroni și era înrudit cu cuvântul mohawk ierokwa - „cei care fumează” sau cu cel cayuga iakwai - „urs”. În 1888 J.N.B. Hewitt și-a exprimat îndoiala că oricare dintre aceste cuvinte există în limbile respective. El prefera etimologia din montagneză irin „adevărat, real” și ako „șarpe”, plus sufixul francez -ois. Mai târziu el și-a schimbat părerea, favorizând algonchianul Iriⁿakhoiw ca origine.H[ewitt], J.N. (1907).
O etimologie mai modernă a fost susținută de Gordon M. Day în 1968, continuând ipoteza lui Charles Arnaud din 1880. Arnaud susținea că cuvântul provine din montagneză irnokué, adică „om teribil”, prin forma redusă irokue. Day a propus o ipotetică frază montagneză irno kwédač, care înseamnă „un om, un irochez”, ca origine a acestui termen. Pentru primul element irno, Day citează cuvinte înrudite din alte dialecte montagneze atestate: irinou, iriniȣ și ilnu; iar pentru al doilea element kwédač, el sugerează înrudirea cu kouetakiou, kȣetat-chiȣin și goéṭètjg - denumiri folosite de triburile algonchiene vecine pentru popoarele irochez, huron și laurențian.
Gale Encyclopedia of Multicultural America indică originea lui irochez din „Iroqu”, algonchian pentru „șarpe cu clopoței”. Francezii au întâlnit mai întâi triburile vorbitoare de limbi algonchiene și ar fi învățat numele algonchienilor pentru concurenții lor irochezi.
Mai recent, Peter Bakker a propus o origine bască pentru „irochez”. Se știe că pescarii și balenierii basci au frecventat atât de des apele nord-estice în anii 1500, încât s-a dezvoltat un pidgin cu bază bască pentru comunicarea cu triburile algonquiene din regiune. El propune o etimologie din hilokoa (via irokoa ), din rădăcinile basce hil "a ucide", ko (sufixul locativ genitiv) și a (sufixul articolului definit), tradus ca "poporul ucigaș" sau "ucigași", asemănătoare ca semnificație cu numele date de triburile algonchiene de est inamicilor lor irochezi. În favoarea unei forme originale care începe cu /h/, Bakker citează ortografii alternative precum „hyroquois” uneori găsite în documente din perioada respectivă și faptul că în dialectul sudic al bascei, cuvântul hil se pronunță il. El susține, de asemenea, că /l/ a fost redat ca /r/ deoarece primul nu este atestat în inventarul fonemic al niciunei limbi din regiune (inclusiv maliseet, care a dezvoltat un /l/ ulterior).
Haudenosaunee („oamenii casei lungi”) este autonimul prin care cele șase națiuni se referă la ele însele. Acest nume este preferat uneori de către cercetătorii istoriei indigenilor americani, care consideră „irochezi” de origine colonială și un nume disprețuitor adoptat de la dușmanii lor.c.f.
Haudenosaunee provine din două cuvinte similare fonetic, dar etimologic distincte din limba seneca: Hodínöhšö: ni: h, care înseamnă „cei ai casei extinse” și Hodínöhsö: ni: h, adică „constructori de case”.Chafe, Wallace (n.d. Numele „haudenosaunee” apare pentru prima dată în engleză în lucrarea lui Lewis Henry Morgan (1851), unde îl scrie ca Ho-dé-no-sau-nee. Ortografierea „Hotinnonsionni” este atestată tot de la sfârșitul secolului al XIX-lea.Morgan, Lewis H. (1851). Un nume alternativ, ganonsyoni, este întâlnită ocazional,E.g. in ; Rausch, David A. and Blair Schlepp, (1994). din cuvântul mohawk kanǫhsyǫ́ · ni („casa extinsă”), sau dintr-o expresie apropiaită dintr-o limbă irocheză înrudită; în sursele anterioare este scris în mod variat „Kanosoni”, „akwanoschioni”, „Aquanuschioni”, „Cannassoone”, „Canossoone”, „Ke-nunctioni” sau „Konossioni”. Mai transparent confederația irocheză este adesea denumită Cele Șase Națiuni (sau, pentru perioada de dinaintea intrării tuscarora în 1722, Cele Cinci Națiuni). Cuvântul este „Rotinonsionni” în limbm Mohak.
Confederația Irocheză stanga|miniatura| Harta Celor Cinci Națiuni (din Colecția Darlington) Se crede că Confederația Irocheză sau Haudenosaunee a fost fondată de Marele Pacificator la o dată necunoscută estimată între 1450 și 1660, reunind cinci națiuni distincte din zona sudică a Marilor Lacuri în „Marea Ligă a Păcii”. Cu toate acestea, alte cercetări sugerează că fondarea a avut loc în 1142. Fiecare națiune din această confederație irocheză avea o limbă, un teritoriu și o funcție distinctă în Ligă. Puterea irochezilor, la apogeu, se întindea spre nord până în Canada actuală, spre vest de-a lungul Marilor Lacuri și spre sud, de ambele părți ale munților Apalași, până în Virginia și Kentucky de astăzi și în valea râului Ohio.
Liga este guvernată de un Mare Consiliu, o adunare formată din cincizeci de căpetenii sau sahemi, fiecare reprezentând un gintă a unui trib.
Când europenii au sosit pentru prima dată în America de Nord, haudenosaunee (Liga Irocheză pentru francezi, Cele Cinci Națiuni pentru britanici) se aflau în ceea ce este acum centrul și vestul statului New York, inclusiv în regiunea Finger Lakes, ocupând zone întinse la nord până la fluviul Sf. Laurențiu, la est până la Montreal și râul Hudson, și la sud în nord-vestul Pennsylvaniei. De la est la vest, Liga era compusă din triburile mohawk, oneida, onondaga, cayuga și seneca. În jurul anului 1722 tribul tuscarora s-a alăturat LigiiWallace, Anthony F.C. Tuscarora: A History. migrând din Carolina după ce a fost expulzat de colonizarea anglo-europeană. Fiind de asemenea un trib de limbă irocheză au fost acceptați în Ligă, care a devenit Cele Șase Națiuni.
Alte popoare independente de limbă irocheză, cum ar fi erie, susquehannock, huronii (wendat) și wyandot, au trăit în diferite perioade de-a lungul râului Sf. Laurențiu și în jurul Marilor Lacuri. În sud-estul american, cherokee erau un popor de limbă irocheză care a migrat în acea zonă cu secole înainte de contactul european. Niciunul dintre aceștia nu a făcut parte din Liga Haudenosaunee. Cei de la granițele teritoriului haudenosaunee din regiunea Marilor Lacuri au concurat și s-au războit cu triburile Ligii.
Coloniștii francezi, olandezi și englezi, atât în Noua Franță (Canada), cât și în ceea ce a devenit Cele Treisprezece Colonii, au înțeles necesitatea de a intra în grațiile irochezilor, care ocupau o parte însemnată a pământurilor de la vest de așezările coloniale. Primele lor relații au fost privind comerțul cu blănuri, care a devenit extrem de profitabil pentru ambele părți. De asemenea, coloniștii căutau să stabilească relații de prietenie pentru a-și securiza granițele.
Timp de aproape 200 de ani irochezii au fost un factor important în politica colonială nord-americană. Alianța cu irochezii a oferit avantaje politice și strategice puterilor europene, dar irochezii au păstrat o independență considerabilă. Unii dintre ei s-au așezat în satele de misiune de-a lungul râului St. Laurențiu, devenind mai strâns legați de francezi. Cu toate că participau la raidurile franceze asupra așezărilor olandeze și mai târziu englezești, unde s-au așezat unii mohawk și alți irochezi, în general irochezii au refuzat să-și atace semenii.
Irochezii au rămas o mare putere amerindiană unită din punct de vedere politic până la Revoluția Americană, când Liga și-a ținut promisiunile din tratatele cu Coroana Britanică. După înfrângerea lor, britanicii au cedat teritoriile irocheze fără consultări, iar mulți irochezi au fost nevoiți să-și abandoneze pământurile din Mohawk Valley și din alte părți și să se mute în regiunile din nord păstrate de britanici. Coroana le-a acordat pământuri ca despăgubire pentru cele cinci milioane de acri pe care îi pierduseră în sud, dar acestea nu se puteau compara cu teritoriile lor din trecut.
Oamenii de știință de astăzi fac distincție între Ligă și Confederație.Richter, "Ordeals of the Longhouse", in Richter and Merrill, eds., Beyond the Covenant Chain, 11–12. Conform acestei interpretări, Liga Irocheză se referă la instituția ceremonială și culturală reprezentată de Marele Consiliu, care încă există. Confederația Irocheză a fost entitatea politică și diplomatică descentralizată care a apărut ca răspuns la colonizarea europeană și a fost dizolvată după înfrângerea britanică în Războiul Revoluționar American. Irochezii de astăzi nu fac o astfel de distincție și folosesc termenii în mod interschimbabil, preferând totuși numele Confederația Haudenosaunee.