Johnny Cash, născut John R. Cash, () a fost un solist vocal, chitarist și compozitor american de muzică country, considerat a fi unul dintre cei mai influenți muzicieni americani ai secolului al XX-lea. Cash a fost cunoscut datorită vocii sale grave, joase de bariton, sunetul și senzația unui „tren de marfă” pe care o crea trupa sa Tennessee Three, precum și pentru atitudinea și stilul său de îmbrăcăminte întunecat, ce i-a câștigat renumele de „Man in Black” („Omul în negru”). El își începea concertele cu tradiționala introducere: „Hello, I'm Johnny Cash!” („Bună, sunt Johnny Cash!”).
Majoritatea muzicii lui Cash, în special cea de la sfârșitul carierei sale, evoca teme triste, de suferință morală și de salvare. Printre piesele sale de referință se numără: „I Walk the Line”, „Folsom Prison Blues”, „Ring of Fire”, „Get Rhythm”, „That Old Wheel” (un duet cu Hank Williams Jr.), „Cocaine Blues” și „Man in Black”. El a înregistrat de asemenea și câteva piese cu conținut comic precum: „One Piece at a Time”, „The One on the Right Is on the Left”, „Dirty Old Egg-Sucking Dog”, „A Boy Named Sue”, un duet cu June Carter intitulat „Jackson”, precum și diferite piese „de tren” cum ar fi „Rock Island Line” și „Orange Blossom Special”.
De-a lungul carierei sale de aproape 50 de ani, Cash a vândut peste 90 de milioane de albume și a ajuns să ocupe „o poziție de vârf în istoria muzicii”.
Anii de început și viața personală
La origini, Johnny Cash provenea dintr-o familie regală scoțiană, descoperind acest lucru destul de târziu. În tinerețe își bănuia originile irlandeze, cunoscând a fi doar parțial american nativ. Cash a admirat întotdeauna americanii nativi, exprimând acest sentiment chiar și în cântecele sale. Johnny Cash, născut sub numele J.R. Cash în Kingsland, Arkansas, fiul lui Ray și Carrie Cash a fost crescut în Dyess, Arkansas, și s-a numărat printre cei 7 copii ai familiei Cash. Fratele său Tommy Cash, a devenit de asemenea un cântăreț country de succes. Începând de la vârsta de 5 ani, J.R. a lucrat pe plantațiile de bumbac, cântând împreună cu familia sa în timp ce munceau. Ferma familiei a fost inundată cel puțin o dată, ceea ce l-a inspirat mai târziu pe Cash să compună piesa “Five Feet High and Rising”. Lupta economică și personală din familia lui Cash din perioada Marii Recesiuni, l-au inspirat de asemenea în multe piese, în special compunea versuri despre oamenii ce făceau față unor dificultăți similare.
Copilăria i-a fost umbrită de un teribil accident al fratelui său mai mare cu 2 ani, Jack. În 1944, Jack a fost împins într-un fierăstrău circular unde lucra, fiind tăiat aproape în două. A murit după o săptămână de chinuri. Cash a simțit mereu o vinovăție a evenimentului respectiv, și deseori visa că o să-l întâlnească pe fratele său în Rai, iar în vise îi apărea mereu cu 2 ani mai mare, indiferent de vârsta lui Johnny Cash. Amintirile timpurii ale lui Cash sunt dominate de muzica gospel și de ceea ce se difuza la radio în acele vremuri. Învățat de mama sa și un prieten, Johnny, a început să cânte la chitară și să compună cântece de când era mic copil. În liceu el a cântat la un post de radio local, iar câteva decenii mai târziu a lansat un album cu piese gospel tradiționale, intitulat “My Mother's Hymn Book”. A fost de asemenea puternic influențat de muzica irlandeză tradițională, muzică auzită săptămânal la programul radio Jack Benny și interpretată de Dennis Day.
thumb|250px|Johnny Cash și soția sa June Carter Cash, 1969 Cash povestea mai târziu că numele lui mic era format doar din inițialele “J.R.”, deoarece părinții lui nu au căzut de acord asupra unor nume, ci doar asupra inițialelor. Datorită înrolării în Aviația Americană, numele lui a fost schimbat în John R. Cash. În 1955, când a semnat contractul cu Casa de discuri Sun, numele de scenă avea să devină Johnny Cash.
Cash s-a înrolat în Aviația Statelor Unite (United States Air Force). După antrenamentul de bază de la Baza Aeriană Lackland și antrenamentul tehnic de la Baza Aeriană Brooks, ambele în San Antonio, Texas, Cash a fost repartizat la unitatea U.S. Air Force Security Service, ca și decodor al codului morse asupra transmisiilor armatei ruse în Landsberg, Germania. Pe 3 iulie 1954, a fost eliberat onorabil ca sergent. Apoi s-a reîntors în Texas.
În timp ce era în antrenament la Air Force, pe 18 iulie 1951, Cash a întâlnit-o pe Vivian Liberto în vârstă de 17 ani, la un patinoar cu patine pe roțile din San Antonio, Texas. S-au întâlnit timp de 3 săptămâni, însă Cash a fost trimis să își desfășoare activitatea militară în Germania. Timp de 3 ani, cei doi îndrăgostiți și-au scris peste 10.000 de pagini de scrisori de dragoste. O lună după eliberarea sa, pe 7 august 1954, s-au căsătorit la biserica catolică St. Anne din San Antonio. Au avut împreună patru fiice: Rosanne, Kathy, Cindy, și Tara. Dependența lui Johnny Cash de droguri și alcool, turneele constante, precum și numeroasele aventuri cu alte femei (inclusiv cu viitoarea soție, June Carter) au determinat-o pe Vivian să-i înainteze divorț în 1966.
În 1968, după 12 ani de la prima lor întâlnire în backstage la Grand Ole Opry, Cash i-a propus lui June Carter în timpul unei performanțe live din Ontario să se căsătorească. Pe 1 martie 1968, cei doi s-au căsătorit în Franklin, Kentucky. Johnny Cash i-a propus de multe ori căsătoria cu el, dar aceasta l-a refuzat de fiecare dată. Cei doi au avut doar un copil, John Carter Cash, născut pe 3 martie 1970. Au continuat să concerteze împreună, timp de 35 ani, până în 2003, când June Carter a murit. Johnnny Cash a murit și el 4 luni mai târziu. June a fost co-autoarea marelui hit “Ring of Fire”, iar împreună au câștigat 2 premii Grammy pentru duet.
Cariera muzicală În 1954, cuplul Johnny și Vivian s-a mutat în Memphis, Tennessee, unde Cash a vândut aparate electrocasnice, în timp ce studia să devină crainic de radio. Noaptea cânta împreună cu chitaristul Luther Perkins și basistul Marshall Grant. Perkins, Grant și Cash erau cunoscuți sub numele de The Tennessee Three. Cash și-a făcut curaj și a vizitat studioul de înregistrare Sun, sperând să obțină un contract de înregistrare. După audiția dată pentru Sam Phillips, cântând în majoritate piese gospel, Phillips i-a spus: “du-te acasă și păcătuiește, apoi întoarce-te cu o piesă pe care să o pot vinde”. Într-un sfârșit, Cash a reușit să îl impresioneze pe Phillips, interpretând câteva piese din freneticul său stil de viață timpuriu. Primele sale înregistrări la Sun au fost “Hey Porter” și “Cry Cry Cry”, ce au fost lansate în 1955 și care au avut un succes rezonabil la parada hit-urilor country. La îndemnul lui Sam Phillips, numele de scenă The Tennessee Three urma să se transforme în The Tennessee Two adică Luther Perkins și Marshall Grant și Johnny Cash ca nume separat.
Următorul disc Cash, “Folsom Prison Blues”, a ajuns pe locul 5 în topul country, și piesa “I Walk the Line” a devenit numărul 1 în topurile country și a intrat apoi în topurile pop 20. A urmat “Home of the Blues”, înregistrată în iulie 1957. În același an, Cash a devenit artistul Sun care a lansat primul album long playing (LP). Cu toate că a fost cel mai bine vândut și cel mai prolific artist de la Sun din această perioadă, Cash s-a simțit constrâns de contractul său cu o casă de înregistrare mică. Elvis Presley părăsise deja Casa de discuri Sun, iar Phillips își concentra atenția și puterea de promovare asupra lui Jerry Lee Lewis. Anul următor, Cash a părăsit Sun pentru a semna o ofertă cu Casa de discuri Columbia, unde single-ul său “Don’t Take Your Guns to Town” a devenit unul din cele mai mari hit-uri ale sale.
La începutul anilor ’60 Cash a plecat în turneu cu Carter Family, care la vremea respectivă era compusă din fiicele mamei Maybelle, Anita, June și Helen. June, cu care Cash se va căsători la un moment dat, își amintește că-l admira pe Cash de la distanță în tot timpul acestor turnee.
Johnny Cash, un adevărat haiduc
Cariera sa a început să se dezvolte la începutul anului 1960, iar odată cu asta, Cash a început să bea și a devenit dependent de amfetamine și barbiturice. Pentru o scurtă perioadă de timp, a împărțit în Nashville un apartament împreună cu Waylon Jennings, care la rândul lui era și el dependent de amfetamine. Cash folosea droguri de tip stimulente ca să se mențină treaz în timpul turneelor. Prietenii glumeau pe tema “nervozității” și a comportamentului său instabil, mulți dintre ei ignorând semnele ce avertizau înrăutățirea dependenței sale față de droguri. Înainte să intre pe scena de la “The Johnny Cash Tv Show”, Cash ar fi declarat că “ar fi încercat orice drog ar fi fost de încercat”.
Cu toate că de multe ori nu mai putea avea control asupra propriilor dependențe, creativitatea frenetică a lui Cash încă producea hit-uri. Interpretarea piesei “Ring of Fire” a fost un hit care a atins mai multe stiluri muzicale, ajungând pe locul 1 în topurile country intrând în top 20 în topurile pop. Cântecul a fost scris de June Carter și Merle Kilgore. Inițial piesa a fost interpretată de sora lui June Carter, însă Cash a venit cu un stil pur mariachi, afirmând că i-a apărut totul într-un vis.
Cash a cultivat în ochii publicului o imagine romantică de haiduc, și în ciuda tuturor faptelor care le-a săvârșit, nu a fost niciodată condamnat la închisoare. Cu toate că a stat în închisoare de șapte ori pentru comportament indecent, nu a rămas niciodată acolo mai mult de o noapte. Cea mai faimoasă încălcare a legii a fost în timpul turneului din 1965, când a fost arestat de echipa de la narcotice în El Paso, Texas. Ofițerii l-au suspectat că făcea contrabandă cu heroină din Mexic, dar Cash deținea o rețetă pentru aceste narcotice și amfetamnie pe care artistul le-a ascuns înăuntrul cutiei de chitară. Pentru că au fost droguri prescrise și nu narcotice ilegale, a primit o sentință cu suspendare.
De asemenea, Cash a fost arestat în data de 11 mai 1965, în Starkville, Mississippi, pentru că a încălcat o proprietate privată să culeagă niște flori. Incidentul a fost sursa de inspirație pentru piesa “Starkville City Jail”, de pe albumul său live “At San Quentin” (San Quentin fiind numele închisorii în care Cash a cântat).
La mijlocul anilor ‘60, Cash lansează o serie de albume conceptuale, printre care “Ballads of the True West” (1965) ce era scos pe piață ca un disc dublu experiemental, ce mixa stilul cântecelor autentice de “frontieră” cu stilul narativ specific lui Cash, cât și albumul “Bitter Tears” (1964) ce conținea piese care scoteau în evidență condiția americanilor nativi. Dependența sa de droguri a atins apogeul în această perioadă, iar comportamentul său destructiv a dus la divorțul de prima sa soție Vivian, iar spectacole începeau să fie anulate.
În 1967, duetul lui Johnny Cash cu June Carter al piesei “Jackson” a câștigat premiul Grammy.
Cash a renunțat la droguri în 1968, după o experiență spirituală în peștera Nickajack, unde a încercat să se sinucidă după niște experiențe foarte periculoase cu drogurile. El înainta cât mai mult în peșteră, încercând să se piardă și să moară pur și simplu, însă când a simțit prezența lui Dumnezeu în inima lui, sentimentul de moarte a fost înlocuit cu cel de supraviețuire, încercând să lupte să găsească o fantă de lumină sau o adiere de vânt. Această experiență a reprezentat pentru Cash o renaștere.
June, Maybelle și Ezra Carter s-au mutat la conacul lui Cash timp de o lună, pentru a-l ajuta să-ți înfrângă dependența față de droguri. Pe 22 februarie 1968, Cash a cerut-o de soție pe June Carter pe scena unui concert la London Gardens, London, Ontario. Cuplul s-a căsătorit o lună mai târziu (pe 1 Martie) în Franklin, Kentucky. June a fost de acord să se căsătorească cu Cash după ce acesta a renunțat definitiv la droguri.