Sagrada Família (în ) este o biserică aflată situată în cartierul Eixample din Barcelona, Catalonia, Spania. Pe parcursul secolului al XX-lea a fost cea mai mare biserică catolică neterminată din lume. Proiectată de arhitectul catalan Antoni Gaudí (1852–1926), în 2005 lucrarea sa la Sagrada Família a fost adăugată la un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO deja existent (1984), intitulat „Lucrările lui Antoni Gaudí”. Pe 7 noiembrie 2010 papa Benedict al XVI-lea a consacrat biserica și a proclamat-o bazilica minor.
Construcția Sagrada Família a început pe 19 martie 1882, sub conducerea arhitectului Francisco de Paula del Villar. În 1883, când Villar a demisionat, Gaudí a preluat conducerea proiectului, transformându-l cu stilul său arhitectural și inginerește, combinând forme gotice cu elemente curbilinii din stilul Art Nouveau. Gaudí și-a dedicat restul vieții acestui proiect și este îngropat în cripta bisericii. La momentul morții sale, în 1926, mai puțin de un sfert din proiect era finalizat.
Bazându-se exclusiv pe donații private, construcția Sagrada Família a progresat lent și a fost întreruptă de Războiul Civil Spaniol. În iulie 1936 anarhiștii din FAI au incendiat cripta și au intrat cu forța în atelier, distrugând parțial planurile originale ale lui Gaudí. În 1939 Francesc de Paula Quintana a preluat conducerea șantierului, care a putut continua cu materialul salvat din atelierul lui Gaudí și reconstruit din planurile publicate și fotografii. Construcția a reluat progresul intermitent în anii 1950. Progresele în tehnologii precum proiectarea asistată de calculator și controlul numeric computerizat (CNC) au permis o avansare mai rapidă, iar construcția a trecut de jumătatea drumului în 2010. În 2014 se anticipa că clădirea va fi finalizată până în 2026, la centenarul morții lui Gaudí, dar acest calendar a fost amenințat de încetinirile cauzate de pandemia de COVID-19 din 2020-2021. Finalizarea clădirii a avut loc în 2026. Lucrările la sculpturi, detalii decorative și o scară propusă, controversată, care va duce la ceea ce va deveni intrarea principală, vor continua până în 2034.
Descriind Sagrada Família, criticul de artă Rainer Zerbst a spus că „probabil este imposibil să găsești o clădire bisericească asemănătoare în întreaga istorie a artei”, iar Paul Goldberger o descrie ca fiind „cea mai extraordinară interpretare personală a arhitecturii gotice de la Evul Mediu încoace”. Bazilica nu este biserica catedrală a Arhidiecezei de Barcelona, deoarece acest titlu îi revine Catedralei Sfintei Cruci și a Sfintei Eulalia (Catedrala din Barcelona).Rainer Zerbst, Gaudí – a Life Devoted to Architecture., pp. 190–215
Istorie
Origini Sagrada Família a fost inspirată de un librar, José María Bocabella, fondatorul Asociației Spirituale a Devoților Sfântului Iosif. După o vizită la Vatican în 1872, Bocabella s-a întors din Italia cu intenția de a construi o biserică inspirată de bazilica din Loreto. Cripta absidei bisericii, finanțată prin donații, a fost începută pe 19 martie 1882, de sărbătoarea Sfântului Iosif, conform designului arhitectului Francisco de Paula del Villar, al cărui plan era pentru o biserică de tip neogotic, cu o formă standard. Cripta absidei a fost finalizată înainte de demisia lui Villar pe 18 martie 1883, când Antoni Gaudí a preluat responsabilitatea proiectului, pe care l-a schimbat radical. Gaudí a început lucrările la biserică în 1883, dar nu a fost numit Arhitect Director până în anul 1884.
Secolul al XX-lea
Referitor la perioada extrem de lungă de construcție, se spune că Gaudí ar fi remarcat: „Clientul meu nu se grăbește.” Când Gaudí a murit în 1926, bazilica era între 15 și 25 la sută finalizată. După moartea lui Gaudí, lucrările au continuat sub conducerea principalului său discipol, Domènec Sugrañes i Gras, până când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol în 1936. Părți din bazilica neterminată, precum și modelele și atelierul lui Gaudí au fost distruse în timpul războiului. Designul actual se bazează pe versiuni reconstruite ale planurilor care au fost arse într-un incendiu, precum și pe adaptări moderne. Din anul 1940, arhitecții Francesc Quintana, Isidre Puig Boada, Lluís Bonet i Garí și Francesc Cardoner au continuat lucrările. Iluminarea a fost proiectată de Carles Buïgas. Directorul lucrărilor până în 2012 a fost fiul lui Lluís Bonet, Jordi Bonet i Armengol. Armengol a început să introducă calculatoarele în procesul de proiectare și construcție în anii 1980.
Secolul al XXI-lea
Boltele navei centrale au fost finalizate în anul 2000, iar principalele sarcini de atunci au fost construcția bolților transeptului și a absidei. În 2002 clădirea Școlilor Sagrada Família a fost mutată din colțul estic al amplasamentului în colțul sudic și a început să găzduiască o expoziție. Școala a fost proiectată inițial de Gaudí în 1909 pentru copiii muncitorilor care lucrau la construcție.Burry, Mark; Gaudí, Antoni (2007). Gaudí Unseen. Berlin: Jovis Verlag. ISBN 978-3-939633-78-5.
Începând cu 2006 lucrările s-au concentrat pe intersecția și structura de susținere a turnului principal al lui Iisus Hristos, precum și pe închiderea sudică a navei centrale, care va deveni Fațada Gloriei. Tehnologia de proiectare asistată de calculator a permis prelucrarea pietrei în afara șantierului cu ajutorul unei mașini de frezat CNC, în timp ce în secolul XX piatra era sculptată manual. În 2008, unii arhitecți catalani renumiți au susținut oprirea construcției pentru a respecta design-urile originale ale lui Gaudí, care, deși nu erau exhaustive și au fost parțial distruse, au fost parțial reconstruite în ultimii ani.
Din 2013 trenurile de mare viteză AVE au trecut în apropierea Sagrada Família printr-un tunel care traversează centrul Barcelonei. Construcția tunelului, care a început pe 26 martie 2010, a fost controversată. Ministerul Lucrărilor Publice din Spania a susținut că proiectul nu prezintă niciun risc pentru biserică. Inginerii și arhitecții Sagrada Família au fost în dezacord, spunând că nu există garanții că tunelul nu va afecta stabilitatea clădirii. Patronatul Sagrada Família și asociația de cartier AVE pel Litoral au condus o campanie împotriva acestei rute pentru AVE, fără succes. În octombrie 2010, mașina de săpat a ajuns sub biserică, sub locația fațadei principale. Serviciul prin tunel a fost inaugurat pe 8 ianuarie 2013. Calea ferată din tunel utilizează un sistem Edilon Sedra în care șinele sunt încorporate într-un material elastic pentru a atenua vibrațiile.
Nava principală a fost acoperită și o orgă a fost instalată la mijlocul anului 2010, permițând ca clădirea, încă neterminată, să fie folosită pentru liturghii. Biserica a fost sfințită de Papa Benedict al XVI-lea pe 7 noiembrie 2010, în fața unei congregații de 6.500 de persoane. Alte 50.000 de persoane au urmărit slujba de sfințire din afara bazilicii, unde peste 100 de episcopi și 300 de preoți au fost prezenți pentru a distribui Sfânta Împărtășanie.
În 2012 Jordi Faulí i Oller, născut în Barcelona, a preluat funcția de arhitect al proiectului. Mark Burry din Noua Zeelandă servește drept Arhitect Executiv și Cercetător. Sculpturile realizate de J. Busquets, Etsuro Sotoo și controversatul Josep Maria Subirachs împodobesc fațadele fantastice.
Arhitectul-șef Jordi Faulí a anunțat în octombrie 2015 că un procent de 70% din construcție era finalizată și că a început faza finală a ridicării celor șase turnuri imense. Se preconiza ca turnurile și cea mai mare parte a structurii bisericii să fie finalizate până în 2026, centenarul morții lui Gaudí; conform unei estimări din anul 2017, elementele decorative ar trebui să fie finalizate până în 2030 sau 2032. Taxele de intrare ale vizitatorilor, între 15 și 20 de euro, finanțează bugetul anual de construcție de 25 de milioane de euro. Finalizarea structurii va utiliza piatră post-tensionată.
Începând cu 9 iulie 2017 este celebrată o liturghie în fiecare duminică și în zilele de praznic, la ora 9 dimineața. Ocazional sunt celebrate liturghii și la alte ore, pentru care este necesară o programare. De asemenea, vizitatorii pot să se roage în capela Sfântului Sacrament și a Penitenței.
Piatra folosită inițial în construcție provenea de pe Muntele Montserrat, dar a devenit evident că, pe măsură ce exploatarea carierei avansa, piatra era din ce în ce mai fragilă și a fost nevoie să se găsească o sursă alternativă. Din 2018, piatra necesară pentru finalizarea construcției este obținută din cariera Withnell din Brinscall, lângă Chorley, Anglia.
Fotografii istorice ale Sagrada Família
Incidente Pe 19 aprilie 2011 un piroman a provocat un mic incendiu în sacristie, ceea ce a forțat evacuarea turiștilor și a muncitorilor de pe șantier. Sacristia a fost avariată, iar incendiul a fost lichidat în 45 de minute.
Pe 11 martie 2020, în timpul pandemiei de COVID-19 în Spania, construcția a fost oprită temporar, iar bazilica a fost închisă. Aceasta a fost prima dată când construcția a fost suspendată de la Războiul Civil Spaniol. Muzeul Casei Gaudí din Parcul Güell a fost, de asemenea, închis. Bazilica s-a redeschis, inițial pentru lucrătorii esențiali, pe 4 iulie 2020.
Locuitorii din zonă și-au exprimat îngrijorarea cu privire la planurile de a construi o scară mare care să ducă la intrarea principală a bazilicii, încă nefinalizată la acel moment, ceea ce ar putea necesita demolarea a trei blocuri din oraș: locuințele a 1.000 de persoane și unele afaceri.
Proiect
Stilul Sagrada Família este comparat în diverse moduri cu Goticul târziu spaniol, Modernismul catalan sau Art Nouveau. Deși stilul se încadrează în perioada Art Nouveau, Nikolaus Pevsner subliniază că, alături de Charles Rennie Mackintosh din Glasgow, Scoția, Gaudí a dus stilul Art Nouveau mult dincolo de aplicarea sa obișnuită ca decorațiune de suprafață.
Plan Deși nu a fost niciodată o catedrală, Sagrada Família a fost planificată de la început să fie o clădire mare, comparabilă ca dimensiune cu o catedrală. Planul său de bază are legături evidente cu catedralele spaniole anterioare, cum ar fi Catedrala din Burgos, Catedrala din León și Catedrala din Sevilla. Asemenea catedralelor gotice catalane și multor alte catedrale europene, Sagrada Família este scurtă în comparație cu lățimea sa și prezintă o mare complexitate de elemente, care includ nave laterale duble, un ambulatoriu cu un chevet format din șapte capele absidale, o multitudine de turnuri și trei portaluri, fiecare diferit atât ca structură, cât și ca ornament.Gaudí, Antoni; Cuito, Aurora; Montes, Cristina (2002). Gaudí. A. Asppan S. L. p. 136. ISBN 978-84-89439-91-7. Retrieved 26 October 2018.
Dispunerea clădirii are o caracteristică neobișnuită: un pasaj acoperit care formează un dreptunghi în jurul bisericii și trece prin nartexul fiecăruia dintre cele trei portaluri.
Turnuri
Designul original al lui Gaudí prevede un total de optsprezece turle, reprezentând, în ordine crescătoare a înălțimii, cei Doisprezece Apostoli, cei patru Evangheliști, Fecioara Maria și, cea mai înaltă dintre toate, Iisus Hristos. Până în 2023 treisprezece turle fuseseră finalizate, corespunzând celor patru apostoli de la fațada Nașterii Domnului, celor patru apostoli de la fațada Patimilor, celor patru Evangheliști și Fecioarei Maria.
Turlele Evangheliștilor sunt încoronate de sculpturi cu simbolurile lor tradiționale: un taur înaripat (Sfântul Luca), un om înaripat (Sfântul Matei), un vultur (Sfântul Ioan) și un leu înaripat (Sfântul Marcu). Turla centrală a lui Iisus Hristos este încununată cu o cruce uriașă; înălțimea sa totală (172,5 metri) este cu ceva mai mică decât cea a Dealului Montjuïc din Barcelona (173 m), deoarece Gaudí credea că creația sa nu o poate depăși pe cea a lui Dumnezeu.