Subvenție

O subvenție sau un stimulent guvernamental este o formă de ajutor sau de sprijin financiar ce reprezintă o ramură a sectorului economic (persoane juridice sau fizice) și care are, în general, scopul de a promova politica economică și socială. Cu toate că, de obicei, se află în strânsă legătură cu guvernul, termenul de subvenție se poate referi, de fapt, la orice tip de sprijin - spre exemplu cele oferite către ONG-uri sau subvențiile aferente. Subvențiile se împart în mai multe categorii, printre care: directe (subvenții în numerar, împrumuturi fără dobândă) și indirecte (scutiri fiscale, asigurări, împrumuturi cu dobândă scăzută, amortizare accelerată, rabaturi la chirii). Is That a Good State/Local Economic Development Deal? A Checklist (2014-06-03), Naked Capitalism

De asemenea, mai există și subvenții cu valoare ridicată sau scăzută, legitime sau nelegitime, etice sau non-etice. Cele mai frecvente tipuri de subvenții sunt cele destinate producătorului sau consumatorului. Subvențiile pentru producător/producție asigură o îmbunătățire a calității serviciilor oferite de producători fie prin acordarea de asistență cu privire la prețul pieței, fie prin sprijin direct sau plăți către factori de producție. Subvențiile pentru consumator/consum reduc, în general, prețul bunurilor și serviciilor pentru consumator. De exemplu, în SUA, a existat o perioadă în care benzina era mai ieftină decât apa îmbuteliată.

Tipuri

Subvenție pentru producție Subvențiile pentru producție încurajează furnizorii să crească producția unui anumit bun prin compensarea parțială a costurilor sau pierderilor de producție. Au drept obiectiv principal extinderea producției unui anumit bun, astfel încât piața să îl promoveze, dar fără a ridica prețul final pentru consumatori. Acest tip de subvenție predomină pe piețele dezvoltate. Alte exemple de acest tip sunt: asistență la crearea unei noi firme (Schema de investiții în întreprinderi), industrie (politica industrială) dar și dezvoltarea anumitor zone (politica regională). Subiectul subvențiilor pentru producție este dezbătut în mod critic în literatura de specialitate, deoarece acestea pot cauza multe probleme, inclusiv costul adițional de stocare al produselor suplimentare, reducerea prețurilor de pe piața mondială și stimularea producătorilor pentru supraproducție - spre exemplu, un fermier care produce excesiv în raport cu capacitatea de transport a terenului său.

Subvenție pentru consumator/consum Subvențiile pentru consum sunt cele care subvenționează comportamentul consumatorilor. Acest tip de subvenții sunt frecvente în țările în curs de dezvoltare unde guvernele subvenționează alimente, apă, electricitate și educație, pe motivul că, oricât de sărace ar fi aceste state, cerințele lor de bază trebuie îndeplinite. De exemplu, unele guverne oferă rate de economisire a energiei electrice, ceea ce înseamnă că prima creștere a energiei electrice din fiecare lună este subvenționată. Studiile recente arată că, în multe țări, cheltuielile guvernamentale pentru subvenții rămân ridicate, însumând adesea câteva puncte procentuale din PIB. Subvenționarea la o asemenea scară implică costuri de oportunitate substanțiale. Există cel puțin trei motive întemeiate pentru studierea comportamentului subvenției guvernamentale. În primul rând, subvențiile reprezintă un instrument major al politicii cheltuielilor guvernamentale. În al doilea rând, la nivel intern, subvențiile afectează deciziile de alocare a resurselor interne, distribuirea veniturilor și productivitatea cheltuielilor.

Subvenție pentru export O subvenție pentru export reprezintă un sprijin de la guvern pentru produsele care sunt exportate, ca modalitate de a susține balanța de plăți a țării. Usha Haley și George Haley au identificat subvențiile pentru industria prelucrătoare oferite de guvernul chinez și modul în care acestea au modificat structura comerțului. În mod tradițional, economiștii au susținut că subvențiile aduc beneficii consumatorilor, dar afectează țările subvenționate. Datele furnizate de Haley și Haley au demonstrat că, pe parcursul deceniul de după aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului, subvențiile industriale au avut un rol esențial, oferindu-i Chinei un avantaj de care nu beneficia anterior în industria oțelului, a sticlei, a hârtiei, a pieselor auto și a energiei solare.

Este bine cunoscut faptul că acest tip de subvenție generează abuzuri. De exemplu, unii exportatori au supraevaluat în mod substanțial valoarea bunurilor lor, astfel încât să beneficieze cât mai mult de subvenția pentru export. O altă metodă este aceea de a exporta un lot de mărfuri către o țară străină, dar aceleași mărfuri vor fi reimportate de același comerciant folosind o rută ocolitoare și schimbând descrierea produsului, astfel încât să le ascundă originea. În acest mod, comerciantul beneficiază de subvenția pentru export fără a crea valoare comercială reală pentru economie. O astfel de subvenție poate deveni o politică perturbatoare și predispusă eșecului.

Subvenție pentru import O subvenție pentru import este o formă de sprijin financiar oferit de guvern pentru produsele importate. În comparație cu subvenția pentru export, o subvenție pentru import reduce și mai mult prețul suportat de către consumatori pentru mărfurile importate. În funcție de subiect, acest tip de subvenție are diverse efecte. De exemplu, consumatorii din țara importatoare au un nivel de trai mai ridicat și au parte de o creștere a bunăstării acestora datorită scăderii prețului mărfurilor importate, precum și a scăderii prețului bunurilor substitutive interne. În schimb, consumatorii din țara exportatoare înregistrează o scădere a bunăstării consumatorilor din cauza creșterii prețului bunurilor lor interne. Mai mult, producătorii țării importatoare înregistrează o scădere a bunăstării din cauza scăderii prețului bunului de pe piața lor. Pe de altă parte, exportatorii țării producătoare înregistrează o creștere a bunăstării datorită creșterii cererii. În cele din urmă, subvenția pentru import este folosită rar din cauza unei pierderi generale a bunăstării țării care se produce din cauza scăderii producției interne și a reducerii producției în întreaga lume. Totuși, aceasta poate duce la o redistribuire a veniturilor.

Subvenție pentru angajare O subvenție pentru angajare servește ca stimulent acordat întreprinderilor pentru a oferi mai multe oportunități de muncă, pentru a reduce nivelul șomajului din țară (subvenții pentru venituri) sau pentru a încuraja cercetarea și dezvoltarea. Prin intermediul acestor subvenții, guvernul oferă asistență pentru salarii. Prestațiile de securitate socială constituie o altă formă de subvenție pentru angajare. Acest tip de subvenție asigură oricărei persoane un nivel minim de trai.

Subvenție fiscală Guvernul poate crea același rezultat fie prin scutiri fiscale selective, fie prin plata în numerar. De exemplu, să presupunem că un guvern transmite unui grup care plătește 15% impozit pe venit, asistență monetară care rambursează 15% din totalul cheltuielilor pentru sănătate. Exact același tip de subvenție se poate obține acordând o deducere fiscală pentru sănătate. Subvențiile fiscale sunt cunoscute și sub denumirea de cheltuieli fiscale .

Scutirile fiscale sunt adesea considerate a fi un tip de subvenție. Ca și alte subvenții, ele denaturează economia; dar scutirile fiscale sunt, de asemenea, mai puțin transparente și greu de anulat.

Subvenții pentru transport Unele guverne oferă subvenții pentru transport, în special pentru transportul cu autobuzul și transportul feroviar. În comparație cu mașinile, acestea reduc aglomerarea și poluarea. În UE, subvențiile feroviare au o valoare în jur de 73 de miliarde de euro, iar în China ajung la 130 de miliarde de dolari.

Aeroporturile aflate în proprietatea statului pot reprezenta o subvenție indirectă dacă se pierd bani. De exemplu, Uniunea Europeană critică Germania pentru numărul mare de aeroporturi care nu aduc profit. Aceste aeroporturi sunt utilizate în principal de companiile aeriene „low cost”, acordul reprezentând o subvenție ilegală.

În multe țări, șoselele și autostrăzile sunt plătite mai degrabă prin venituri generale decât prin taxe de trecere sau alte fonduri exclusive. Acestea din urmă sunt plătite numai de participanții la trafic, creându-se astfel o subvenție indirectă pentru transportul rutier. Criticii consideră subvenție indirectă și faptul că în Germania autocarele nu plătesc taxe de trecere, ceea ce atrage atenția asupra taxelor de acces la căile ferate.

Subvenții pentru petrol O subvenție pentru petrol vizează scăderea prețului general al petrolului. Acest tip de subvenție a jucat întotdeauna un rol important în istoria Statelor Unite ale Americii, fiind introdusă încă din Primul Război Mondial și crescând în următoarele decenii. Totuși, din cauza schimbărilor de percepție asupra mediului, în 2012, președintele Barack Obama a pus capăt subvențiilor din industria petrolieră, care însumau la acea vreme 4 miliarde de dolari. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, a solicitat încetarea subvențiilor pentru combustibilii fosili.

Subvenții pentru locuințe Subvențiile pentru locuințe sunt concepute pentru a promova industria construcțiilor și deținerea de locuințe. Începând cu 2018, în Statele Unite ale Americii, subvențiile pentru locuințe au însumat aproximativ 15 miliarde de dolari pe an. Subvențiile pentru locuințe sunt de două tipuri: sprijin pentru plata în avans și subvenționarea ratei dobânzii. Scăderea dobânzii ipotecare din impozitul pe veniturile federale reprezintă cea mai mare subvenție la rata dobânzii. În plus, guvernul federal va ajuta familiile cu venituri mici în ceea ce privește plata în avans, ajungându-se la 10,9 milioane de dolari în 2008. Eliminarea subvențiilor pentru energie este privită ca o măsură necesară pentru combaterea emisiilor de gaze cu efect de seră, întrucât contribuie la scăderea consumului de energie. Indra Overland (2010) ‘Subsidies for Fossil Fuels and Climate Change: A Comparative Perspective’, International Journal of Environmental Studies, Vol. 67, No. 3, pp. 203-217. https://www.researchgate.net/publication/240515305

Externalități de mediu Asemenea subvențiilor convenționale și formale subliniate mai sus, există o mulțime de subvenții implicite, în principal sub formă de externalități de mediu. Aceste subvenții includ tot ceea ce este omis, dar nu și contabilizat. Prin urmare, reprezintă o externalitate. Includ acțiuni precum poluarea aerului de către conducătorii auto, folosirea pesticidelor de către fermieri, acestea putând polua ecosistemele, fără a despăgubi pe nimeni sau producția britanică de electricitate, care are ca rezultat precipitații acide suplimentare în Scandinavia. În aceste exemple, cel care poluează câștigă efectiv un beneficiu net, fără a-i despăgubi pe cei afectați. Deși ele nu constituie subvenții sub formă de sprijin economic direct din partea Guvernului, nu sunt mai puțin dăunătoare din punct de vedere economic, social și ecologic.

Un raport din 2015 a studiat subvențiile implicite care revin unui număr de 20 de companii de combustibili fosili și a constatat că, deși este extrem de profitabil, costul economic ascuns pentru societate era de asemenea ridicat. Raportul cuprinde perioada 2008–2012 și constată că: „pentru toate companiile și pentru toți anii, costul economic pentru societate al emisiilor de au fost mai mari decât profitul lor după impozitare, cu excepția unică a ExxonMobil în 2008. Situația companiilor de cărbune pur s-a înrăutățit: „costul economic pentru societate depășește veniturile totale (ocuparea forței de muncă, impozitele, achizițiile de aprovizionare și ocuparea forței de muncă în mod indirect) în toți anii, acest cost variind între aproape 2$ și aproape 9$ pe 1$ din venituri.

Clasificarea subvențiilor

Cu valoare ridicată și scăzută