Paul Cretzoiu (n. 25 decembrie 1909, București – d. 16 ianuarie 1946, București) a fost un botanist, briolog, micolog, lichenolog și pteridolog român cu specializarea pentru briofite, lichenofite, pteridofite și spermatofite. Abrevierea numelui său în cărțile științifice este Cretz..Harvard University
Biografie thumb|220px|Colegiul Național „Gheorghe Șincai” thumb|220px|Colegiul național „Sfântul Sava” thumb|220px|Cretz.: Epipactis helleborine thumb||220px|Cretz.: Goodyera repens Paul a fost al șaselea copil al inginerului Alexandru Cretzoiu. A făcut studiile primare în București. Tot aici a urmat și cursul gimnazial la liceele Gheorghe Șincai și apoi la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București. Lipsa de mijloace i-a pus stavilă continuării oficiale, dar nu l-au împiedicat să devină un bun specialist în botanică.
În 1926, a intrat practicant la reprezentanța uzinelor de produse chimice și farmaceutice „Chinoin“ din Viena, unde a avut și rolul de a observa care sunt efectele practice ale aplicării produselor firmei în combaterea bolilor la plante. După ce a părăsit acest post în 1930, a fost angajat drept conservator-preparator la Herbarul Laboratorului de Botanică al Facultății de Silvicultură din București, funcție pe care a deținut-o până în 1941. În acest an și-a întrerupt activitatea profesională, pentru a cerceta Orientul, Persia, China și Tibetul, punând la cale împreună cu câțiva prieteni o expediție. Prima țintă ar fi fost oprirea la Bagdad.
Dar expediția nu s-a putut face, din cauză că nu i s-a acordat viza, neavând situația militară clarificată sau, probabil, pentru că a vrut să meargă spre Orient. Scopul ar fi fost să se adună material de animale marine, mai ales din cele ușor conservabile și să erborizeze plante, toate etichetate spre a putea fi apoi valorificate ca material științific documentar. Neputând pleca în grup, nu a renunțat la idee, ci a plecat singur, fără pașaport, până la Istanbul. Aici, fiind descoperit, a fost constrâns să se întoarcă în Bulgaria pe unde trecuse în Turcia. În Bulgaria, ca să scape probabil de urmările trecerii frauduloase a frontierei, a intrat frate la mănăstirea Rila pentru scurt timp. În timpul șederii în Bulgaria a fost angajat apoi la „Institutul Botanic al Facultății Agronomice din Sofia”, la profesorul Nicolai Andreev Stoianov (1883-1968), unde a lucrat la aranjarea herbarului criptogamic (1934-1935). Cu această ocazie a strâns material și însemnări pentru unele note și articole asupra florei Peninsulei Balcanice, publicate mai târziu la reîntoarcerea în țară. Tot în acest timp a mai făcut o escapadă, trecând în Crimeea la Simferopol, de unde, de asemenea a fost constrâns să se reîntoarcă, neîndeplinind formele necesare.
Revenit în România și-a reluat postul la Politehnica din București, activând de asemenea ca preparator la I.C.E.F. (Institutul de Cercetări și Experimentație Forestieră). În calitate de conservator al herbarului politehnicii, i-au trecut prin mână, determinând, revizuind sau introducând vreo 10.000 de coli de herbar. O parte din acest material a fost recoltat de el în diferite excursii. La plecarea lui, herbarul de plante angiosperme ajunseseră la peste 30.500 de coli de herbar. Alături de aceasta, a mai organizat un herbar de licheni care a cuprins câteva mii de coli. După cât se știe, acesta a fost cel mai complet din țară în categoria aceasta, alături de cel din Cluj.
La 1 noiembrie 1941, a demisionat din ambele funcții în institutele științifice și a trecut la o fabrică de conserve alimentare la Arad în calitate de director tehnic, un serviciu ce l-a deținut până la 29 februarie 1943. În acest timp n-a părăsit preocupările botanice, ci din contră, a adunat material de plante din jurul Aradului, iar câtva timp detașat, fiind la Cernăuți, a făcut și aici același lucru. Se pare că și trecerea în acest post l-a întreprins mai ales spre a-și putea desăvârși studiile botanice. Când a intrat la fabrica de conserve de la Arad, a urmărit să se detașeze cu postul la Viena, la o filială existentă acolo. Aici a vrut să-și adâncească studiile botanice și să-și ia diploma de doctor în specialitatea pe care o îndrăgișe. A început corespondența de înscriere la doctorat la secția liberă a Universității din Viena. După mărturisirea lui, a fost primit. Plecarea din țară însă nu i s-a admis din cauza stării de război (1941). Dezamăgit, a reziliat contractul cu fabrica din Arad și a lucrat apoi câtva timp la „Chiroptica”, în București, pentru a reintra la I.C.E.F. în februarie 1945, angajat cu contract pe timp de 5 ani cu titlul de conservator al herbarului, în rang de șef de lucrări cu o gradație.
Din nenorocire, debilității organice i s-a suprapus o congestie pulmonară. Starea sănătății lui neameliorându-se, a fost internat în spital. În urma șederii îndelungate și a unor operații suferite, a încetat din viață mult prea devreme, la vârsta de doar 36 de ani.
Poate modestia sau un sentiment de jenă l-ar fi împiedecat pe talentatul Paul Cretzoiu la început să-și arate meritele. Mai târziu, când începuse a fi cunoscut între specialiști și apreciat, n-a făcut-o probabil dintr-un sentiment de mândrie de cercetător și om de știință. În tot cazul avea încrederea în propria sa muncă și conștiința valorii ei.I(uliu) Morariu: „† Paul Cretzoiu”, în: „Buletinul grădinii botanice și al muzeului botanic de la Universitatea din Cluj”, vol. XXVI, nr. 1-2, Editura Cartea Românească”, Cluj 1946, p. 18-23
Activitatea publicistică Activitatea publicistică a început-o Paul Cretzoiu deja în 1919, la vârsta de 20 de ani. S-a ocupat mai întâi cu probleme de popularizare din domeniul vegetal. Mare parte din aceste articole au apărut în „Ziarul Științei și al Călătoriilor“, devenit apoi „Ziarul Științelor“, la care a continuat să colaboreze până la sfârșitul vieții. Trecând la problemele de cercetare științifică, a publicat în „Revista Pădurilor“ și „Anuarul I.C.E.F.“ numeroase note și articole cu caracter floristic, sistematic sau geobotanic. A studiat mai ales aria geografică generală și repartiția în România a speciilor lemnoase, sau a semnalat prezența unor stațiuni noi. Astfel s-a ocupat de Pinus cembra (zâmbru), Daphne blagayana, Fraxinus holotricha, Fagus orientalis, Pinus elaea-grifolia, Quercus pedunculiflora, Quercus grupa sesililor, hibrizi etc. Diferite contribuțiuni floristice sau note critice privind flora pădurilor din Câmpia Română, Valea Cernei, Munții Bucegi, Piatra Craiului, Dobrogea, le-a publicat în revistele din țară sau din străinătate, mai ales în Fedde: Repertorium din Berlin. Genului de plante Cystopus de orhidee din Asia de Sud și Arhipelagul malaez i-a schimbat, împreună cu olandezul bur Johannes Jacobus Smith (1883-1949), numele în Pristiglottis, pe baza cercetării materialului din herbarele Muzeelor din Leiden (Olanda) și Buitenzorg (Iava). A prelucrat materialul din familia Burseraceae din regiunea malaeză, care i-a fost trimisă din partea Muzeului Botanic din Viena și a Grădinii Botanice din Calcutta, cel de Papaver sect. Scapiflora din Muzeul de Istorie Naturală de la Budapesta, Viena și Leningrad, precum și o colecție de licheni din herbarul Departamentului Agriculturii din Pretoria și o altă colecție de licheni din Caucaz. Problema răspândirii geografice l-a preocupat în mare măsură determinându-l să se ocupe mai amănunțit de aria generală a unor specii de licheni și de angiosperme. Îndeosebi s-a ocupat de Dianthus caryophyllum (garoafă), Rhododendron ponticum și de Papaver pyrenaicum, publicând rezultatele însoțite de hărți în jurnalul botanic „Die Pflanzenareale“ de la Jena, apărut sub direcția lui Ludwig Die1s (1874-1945) și Gunnar Samuelsson (1885-1944).
Începând din 1932, împreună cu M. Badea și J. Neuwirth a publicat revista Acta pro Fauna et Flora Universali, din care au apărut până în 1940, trei volume, al treilea neterminat, însemnând toate un număr de aproximativ 220 pagini, însoțite de planșe, hărți și fotografii. La această revistă au colaborat și lichenologi din diverse țări: Vilmos Kőfaragó-Gyelnik (Budapesta), Oscar Klement (Komotau), Hsen-Hsu Hu (Peking), Eriksen (Hamburg), Jirži Nádvornik Cehoslovacia), Veli Räsänen (Finlanda), Smith (Oegstgeest, Olanda) și alții. In această revistă a publicat și schelele exsicației lichenologice Lichenes Romaniae Exsiccati, din care au apărut 13 decade.
Mai departe a preparat exsicații pentru ierbarele mai multor institute prestigioase, astfel pentru Senckenberg Museum für Naturkunde,Senckenberg Institut Universitatea din UppsalaUppsala University Exsiccati sau Universitatea din Wisconsin.University of Wisconsin - Madison La București a existat Herbarium Paul Cretzoiu, unele exemplare fiind păstrate la Harvard University Herbaria în prezent (2020).Harvard University Herbaria & Libraries
Ca lichenolog a căutat să strângă tot ce s-a publicat despre lichenii din România, revizuind și materialele ierbarelor din țară, într-o lucrare monografică completă. Din această operă au apărut trei părți: 1. „Flora lichenilor folioși și fruticuloși, epidendri și epixili din România” (1941), cuprinzând aproximativ 140 specii; 2. „Conspectul lichenilor pirenocarpi din România“, cuprinzând 190 specii; 3. „Conspectul lichenilor gimnocarpi din România“ cuprinzând 419 specii.
În total, în aceste lucrări monografice sunt adunate peste 700 specii de licheni. Din păcate această lucrare de temelie a rămas neterminată din cauza morții sale timpurii. Ca recenzent a fost singurul român pentru revistele bibliografice Botanisches Centralblatt din Jena și Biological Abstracts din Philadelphia (SUA), atât pentru literatura botanică română cât și pentru a unora din țările vecine.
Specii descrise de Cretzoiu (selecție) A denumit, împreună cu Johannes Jacobus Smith genul de plante Pristiglottis din familia Orchidaceae, cunoscut și sub denumirea Odontochilus.P. Cretzoiu & J. J. Smith: „Pristiglottis”, în: „Acta Fauna Florae Universali”, în: „Botanica”, vol. 1, seria 2, nr. 4, 1934, p. 4 Adactylus ellipticus (J.J.Sm.) Cretz.J. J. Smith & P. Cretzoiu: „Adactylus ellipticus”, în: „Journal of Japanese Botany”, vol. 17, nr. 7, 1941, p. 407 Avenastrum tentoense (Honda) CretzP. Cretzoiu: „Avenastrum tentoense” (ca „tenoteoensis”), în: „Journal of Japanese Botany”, vol. 17, nr. 7, 1941, p. 408 Ligularia pavlovii (Lipsch.) Cretz. (1941)Mindat.org.
Selecție de plante conservate în „Herbarium Paul Cretzoiu” din București între 1928 și 1940 cu imagini Cephalanthera damasonium (Miller) Druce (colectat: 1940) Cephalanthera rubra (L.) Richard, 1817 (colectat: 1940) Epipactis atropurpurea Rafinesque (colectat: 1930) Epipactis helleborine – 1, (L.) Crantz (colectat: 1936) Epipactis helleborine – 2, (L.) Crantz (colectat: 1937) Epipactis palustris (L.) Crantz (colectat: 1940) Epipactis sp. Zinn 1757 (colectat: 1937) Goodyera repens – 2, (L.) R.Brown (colectat: 1937) Goodyera repens – 3, (L.) R.Brown (colectat: 1938) Goodyera repens – 1, (L.) R.Brown (colectat: 1933) Gymnadenia sp. R.Brown 1773 (colectat: 1937) Listera cordata (L.) R.Brown (colectat: 1931) Listera ovata (L.) R.Brown (colectat: 1929) Neottia nidus-avis (L.) Richard (colectat: 1928) Nigritella nigra (L.) Rchb.F. (colectat: 1932) Orchis mascula (L.) L. (colectat: 1930) Orchis morio L. (colectat: 1940) Orchis purpurea Hudson (colectat: 1940) Orchis ustulata L., 1753 (colectat: 1928) Platanthera bifolia (L.) Richard, 1817 (colectat: 1928) Xylographa abietina (Pers.) Zahlbruckner (colectat: 1935) Xylographa parallela (Acharius) (Fr.) Fr. (colectat: 1935)
Denumiri în onoarea lui Paul Cretzoiu În 1937, botanistul ceh Jirži Nádvornik a călătorit împreună cu Paul Cretzoiu și a publicat mai târziu două studii despre familia Caliciceae, unde l-a onorat cu denumirea speciei Calicium cretzoii după el.J. Nádvomik: „Calicium cretzoii”, în: „Bryonora”, vol. 9, Praga 1948, p. 5-6