Slobozia este municipiul de reședință și cel mai populat oraș al județului Ialomița, Muntenia, România, format din localitățile componente Bora, Slobozia (reședința) și Slobozia Nouă. Orașul a fost construit pe rămășițele vechii cetăți romane Netindava. Slobozia este cel mai mare municipiu al județului Ialomița, România. Potrivit recensământului din 2021, municipiul Slobozia avea o populație de 41.550 de locuitori. Conform ultimelor estimări oficiale ale Institutului Național de Statistică, populația municipiului este în continuă scădere. Stațiunea balneoclimaterică Amara se află la doar 7 km distanță de centrul municipiului, dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru tratament. Patroni ai orașului sunt considerați Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ocrotitorii primului lăcaș de cult construit în această zonă, încă existent, mănăstirea Slobozia, dar ziua orașului este sărbătorită (încă de la instituire) de sărbătoarea Înălțării Domnului, hramul actualei catedrale episcopale.
Slobozia este cunoscută și datorită Festivalului de muzică „Trofeul Tinereții Amara”, ce se ține în fiecare an în stațiunea Amara, având spectacolul de gală în centrul civic al orașului, Piața Revoluției.
Municipiul Slobozia a reprezentat, de-a lungul veacurilor, un important și înfloritor nod de comunicații și târgovie din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate, la intersecția drumurilor ce leagă Occidentul și Nordul de Orient, el a permis, în decursul vremurilor, dezvoltarea multor activități economice și culturale.
Etimologie Numele actual al municipiului vine de la cuvântul românesc, de origine slavonă, „slobozie” (sloboda, în )"Sloboda", Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary (1890-1906) care desemna o localitate nou înființată care era scutită de anumite dări. Orașul, așezat în mijlocul Câmpiei Bărăganului, era foarte vulnerabil la atacurile turcilor și tătarilor; pentru a încuraja oamenii să se așeze aici, ei erau scutiți de aceste dări, de aici și numele.
La început, numele cu care localitatea se regăsea în hârtiile domnitorilor români din Țara Românească a fost „Vaideei”. După anul 1614, o măsură fiscală luată de domnitorul Radu Mihnea a dus la schimbarea numelui localității în Slobozia. În 1614 domnitorul Radu Mihnea a emis un hrisov prin care a acordat eliberarea de la plata taxelor și impozitelor pentru toți locuitorii din „Vaideei”. Termenul folosit de domnitor a fost acela de „slobozire de la biruri”, adică de eliberare de la plata taxelor locale. Inițial locul s-a numit „Slobozia lui Ianache”, iar din secolul XVIII se este denumită oficial „Slobozia”. Cum s-a tranformat satul „Vaideei“ în orașul Slobozia.
Geografie Localizare Municipiul Slobozia este poziționat în centrul Câmpiei Române, la aproape 130 km est de București și 150 km vest de Constanța. Orașul este traversat de râul Ialomița, unul dintre cele mai importante râuri din România. Suprafața totală a localității este de 132,87 km patrati, din care 11.987 ha extravilan și 1.300 ha intravilan.
Relief Municipiul se înscrie într-un areal ce face parte din Platforma Valahă, care reprezintă partea coborâtă a Platformei Moesice. Fundamentul solului este foarte vechi și constituit din strat sedimentar de löess. Arealul este afectat de falii, cea mai importantă dintre acestea fiind cea care trece prin Nordul orașului, venind din Dobrogea. Relieful localității, inclusiv cele 11.987 ha din extravilan, a căror altitudine maximă este de 35 m, este constituit pe nisipuri și prezintă ondulări, dune și văiugi, ori depresiuni interdunare orientate N-S sau NE-SV. Se disting în zonă câmpuri, văi, terase și lunci: Câmpul Ciulniței, Terasa Ialomiței, Lunca Ialomiței, Valea Ialomiței. Întinderea aceasta a fost acoperită de ape care, spre sfârșitul Paleoliticului, s-au scurs în Marea Neagră, de aceea solul zonei se constituie din formațiuni aluvionare, cu strat freatic umed și avansat spre suprafață.
Bogățiile subsolului Este posibil ca în vatra orașului să nu se fi făcut prospecțiuni mai serioase ale subsolului, în care se afla cernoziomurile soluri propice agriculturii.
Solurile Solurile au o fertilitate foarte ridicată, aproximativ 95% din suprafața fondului funciar, avantajată și de relieful de câmpie, permițând condiții foarte bune pentru agricultură.
Climă și precipitații Climatul zonei orașului este temperat-continental cu manifestări de excese, adică secetos și cu contraste puternice de temperatură între iarnă și vară. Media anuală a izotermelor este +10 °C și -11 °C, luna cea mai rece a anului fiind ianuarie (temperatură medie -3 °C), iar cea mai caldă iulie (temperatură medie +32,6 °C). Rezultanta este o amplitudine medie a temperaturii de 25,6 °C, care este una dintre cele mai ridicate din țară. În ceea ce privește precipitațiile, zona are caracter de ariditate. Cea mai uscată lună este februarie (19,0 mm), cea mai umedă este iunie (70,2 mm), media anuală a precipitațiilor fiind de 456 mm. Cantitatea maximă de precipitații la Slobozia în 24 de ore a fost de 69,8 mm și s-a înregistrat la 20 august 1949. Vânturile predominante sunt crivățul iarna și vara băltărețul.
Data Temperatura minimă Data Temperatura maximăian. 1942 -30,0 °C (absolută) aug. 1951 44,0 °C (absolută)feb. 1985 -22,5 °C iul. 2007 42,7 °C An/LunăIanuarieFebruarieMartieAprilieMaiIunieIulieAugustSeptembrieOctombrieNoiembrieDecembrieTMA20160,5 °C11 °C12,3 °C20,3 °C21,7 °C28,7 °C31,1 °C29,7 °C26,2 °C14,8 °C11 °C4,7 °C17,66 °C20171,6 °C4,6 °C14,1 °C16,4 °C22,6 °C29,1 °C29,4 °C30 °C26,6 °C18,9 °C10,4 °C7,5 °C17,60 °C20184,2 °C4 °C7,3 °C22,3 °C27 °C28,8 °C28,8 °C31,7 °CNecunoscutNecunoscutNecunoscutNecunoscutNec. TMA = Temperatură medie anuală
Temperaturile din mai 2018, reprezintă o estimare, urmând să fie actualizate.
Sursă de preluare a temperaturilor - Accuweather
Distanțele dintre Slobozia și alte reședințe de județ Oraș Distanța </tr>Alba Iulia 475 kmAlexandria 208 kmArad 658 kmBacău 272 kmBaia Mare 630 kmBotosani 428 kmBrașov 242 kmBrăila 90 kmBucurești 128 km Buzău 92 kmCălărași 42 km Cluj-Napoca 507 kmConstanța 142 km Craiova 347 kmDeva 484 kmFocșani 166 kmGalați 120 km Giurgiu 195 km Iași 368 km Miercurea Ciuc 309 km Oradea 655 km Piatra Neamț 331 km Pitești 247 km Ploiești 152 km Reșița 607 km Râmnicu Vâlcea 317 km Roman 313 km Satu Mare 677 km Sfântu Gheorghe 243 km Sibiu 385 km Slatina 321 km Suceava 418 km Timișoara 635 km Târgoviște 204 km Târgu Jiu 427 km Târgu Mureș 410 km Tulcea 268 km Vaslui 296 km Zalău 585 km
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Slobozia se ridică la 41.550 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 48.241 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,5%), cu o minoritate de romi (2,22%), iar pentru 12,96% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (84,16%), iar pentru 14,07% nu se cunoaște apartenența confesională.
Evoluție istorică Evoluția populației în ultimul secol: Anii Total Bărbați (B) Femei (F) Procent B Procent F B la 100 F 1912 4.858 2.536 2.322 52,2 47,8 109 1930 7.591 3.748 3.843 49,4 50,6 98 1948 7.714 3.781 3.933 49 51 96 1956 9.632 4.692 4.940 48,7 51,3 95 1966 12.441 6.055 6.386 48.7 51.3 95 1977 29.978 14.861 15.117 49.6 50.4 98 1992 56.048 28.184 27.864 50,3 49,7 101 2002 52.710 26.267 26.443 49,8 50,2 99
Densitatea populației în ultimii 30 de ani: Anii Populația Suprafața (Km²) Locuitori pe Km² 1970 14.988 108,94 138 1975 23.359 109.48 214 1980 37.043 109,48 339 1985 44.797 132,87 338 1990 52.189 135,71 385 1995 56.972 126,72 450 2000 55.308 126,72 437 2004 52.937 126,72 418
Istorie Descoperiri arheologice Cercetările arheologice au dus la descoperiri ce confirmă existența unor așezări umane în perimetrul actual al orașului încă din perioada neolitică (cca 3000 î.Hr.), ca și prezența neîntreruptă a comunităților locale în acest teritoriu până în epoca feudală, când localitatea începe să capete importanță.
Prima menționare
Așezarea Sloboziei în această parte a Bărăganului s-a datorat unor motive comerciale. Aici, pe malurile Ialomiței, se întâlneau două drumuri comerciale importante: primul venea din Europa centrală, ajungând la Brașov, București, apoi Orașul de Floci (vestit târg medieval distrus complet in jurul anului 1780) și, in fine, Constanța; al doilea lega Orientul Apropiat de Țara Românească prin Constantinopole, Silistra, Călărași, Orașul de Floci, Brăila, Galați. Primul document care amintește de existenta satului Vaideei (Slobozia de azi) este hrisovul emis de Radu Mihnea, în martie 1614, în care postelnicul Ianache Caradja menționa că Siliștea satului Vaideei din județul Ialomița tot și cu tot hotarul, oricât împrejmuiește vechiul hotar... suszisa siliște s-a aflat domnească, a fost pustie, fără oameni încă din zilele răposatului Mihai voevod din primii ani ai domniei lui până în zilele domniei mele, la cel de-al treilea an al domniei în Țara Românescă, fac împreună atâta vreme 20 de ani. Iar mai departe în hristov se precizează că am dat domnia mea și slobozie pentru trei ani, care va vrea să vină și să trăiască în această siliște...
Denumirile Sloboziei Documentul ne arată că în aceste locuri existase o așezare mai veche, cunoscută sub denumirea de Vaideei, ce fusese pustiită de război cu 20 de ani înainte, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, deci în 1594, acesta fiind anul primei atestări documentare a localității; iar „slobozie”, după cum a explicat și călătorul cărturar Paul de Alep, care a vizitat Slobozia în 1658, însemna un teritoriu liber, unde cine se așează e scutit de anumite obligații fiscale. Aceste privilegii au fost reconfirmate de alți voievozi: Leon Tomșa (în 1630), Matei Basarab (1635 și 1636), Grigore Ghica (1672), Șerban Cantacuzino (1679 și 1682), Constantin Brâncoveanu (în 1688). În toate aceste hrisoave de slobozire denumirea Vaideei a fost înlocuită, mai întâi cu apelativul Slobozia lui Ianache, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune, mai simplu Slobozia.
Evoluții pe vatra orașului După slobozirea de dări a satului Vaideei de către voievodul Radu Mihnea, urmată și de acțiuni similare ale altor domnitori, denumirea de Vaideei este înlocuită mai întâi, cu „Slobozia lui Ianache”, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune simplu Slobozia. În zonă și pe actuala vatră a orașului au mai existat și alte așezari: Cuiburile, Cetățele (distrus de tătari), Slăvica, Bora și Doicești. Cel mai vechi sat din vatra Sloboziei a fost Cetățelele, localizat în partea de Sud-Vest a actualului municipiu. Este menționat în documente la 16 iulie 1538, când era întărit de voievodul Radu Paisie, împreună cu mai multe sate, spătarului Drăghici, vistierului Udriște și comisului Vintilă, care primeau în această zona mai multe moșii și sate ce se întindeau de la cotul Ialomiței din jos de Orașul de Floci până în dreptul satului Tătariul, aflat pe moșia Lata, în dreptul văii Sărata (adică până în dreptul localității Motâlva de pe malul lacului Amara). Satul Bora (Buora, Boora- cum mai este consemnat în documente) este menționat din anul 1571 (deci, conform acestor documente, cu 23 de ani înaintea Sloboziei). Hrisovul de la 20 martie 1571 arăta că acest sat exista din timpul lui Pătrașcu cel Bun (1554-1558), el constituind subiect de dispută între boierul Badea și vătaful Zlate. În anul 1577, Bora va intra în posesia vornicului Ivașcu și a nepotului său, Albu postelnicul, care l-a primit moștenire de la Elena, soția vătafului Zlate pentru că le sunt vechi și drepte averi și ocine de moștenire. Ulterior, o parte din moșia Bora va intra în posesia Episcopiei din Buzău, care va se va îngriji să populeze satul, destrămat din cauza trecerii neîntrerupte a trupelor otomane și tătărești în perioada 1595-1600.
Catagrafie la 1837 thumb|right |200px|Hartă a Peninsulei Balcanice din 1829 în care Slobozia apare sub denumirea de „Szlobozzie”