Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 2

Obiectivul de dezvoltare durabilă 2 (ODD 2 sau Obiectivul Global 2) - „Zero foamete” urmărește să pună capăt foametei la nivel global . Este unul dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă adoptate de Națiunile Unite în 2015. Formularea oficială este: „Eliminarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea agriculturii durabile". ODD 2 evidențiază „legăturile complexe dintre securitatea alimentară, nutriție, dezvoltarea rurală și agricultura durabilă”. Potrivit Națiunilor Unite, există aproximativ 690 de milioane de oameni care suferă de foame, ceea ce reprezintă puțin mai puțin de 10% din populația lumii. Una din nouă persoane se culcă flămândă în fiecare noapte, inclusiv 20 de milioane de oameni expuși în prezent riscului de foamete în Sudanul de Sud, Somalia, Yemen și Nigeria.

ODD 2 are 8 ținte și 14 indicatori pentru a măsura progresul. Cele cinci ținte de rezultat sunt: eliminarea foametei și îmbunătățirea accesului la alimente; eradicarea tuturor formelor de malnutriție; productivitatea agricolă; sisteme de producție alimentară durabile și practici agricole reziliente; diversitatea genetică a semințelor, a plantelor cultivate și a animalelor de fermă și domesticite; investiții, cercetare și tehnologie. Cele trei ținte legate de mijloacele de implementare includ: abordarea restricțiilor comerciale și a distorsiunilor de pe piețele agricole mondiale, piețele de mărfuri alimentare și derivatele acestora.

Malnutriția este în creștere din 2015, după ce a înregistrat o scădere timp de câteva decenii. Aceasta rezultă în principal din diferitele probleme din sistemele alimentare care includ: șocurile climatice, criza produsă de lăcuste din 2019-2020 și pandemia COVID-19. Aceste amenințări reduc indirect puterea de cumpărare și capacitatea de a produce și distribui alimente, care afectează cele mai vulnerabile populații și, în plus, le limitează accesul la alimente.

În prezent, omenirea nu este pe cale să atingă obiectivul „Zero foamete” până în 2030. „Semnele foametei în creștere și ale insecurității alimentare sunt un avertisment că sunt multe de făcut pentru a ne asigura că țările „nu lasă pe nimeni în urmă” pe drumul către o lume cu zero foamete". Este puțin probabil să se pună capăt malnutriției în Africa până în 2030.

Datele din 2019 au arătat că „la nivel global, 1 din 9 persoane este subnutrită, iar dintre acestea marea majoritate trăiesc în țările în curs de dezvoltare. Subnutriția cauzează debilitate sau debilitate severă pentru 52 de milioane de copii din întreaga lume”.

Context

În septembrie 2015, Adunarea Generală a adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă care includea 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD). Bazându-se pe principiul „a nu lăsa pe nimeni în urmă”, noua Agendă subliniază o abordare holistică a realizării unei dezvoltări durabile pentru toți. În septembrie 2019, șefii de stat și de guvern s-au reunit în timpul Summitului ODD pentru a-și reînnoi angajamentul de implementare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. În timpul acestui eveniment, ei au recunoscut că s-au făcut unele progrese, dar că, în general, „lumea nu este pe cale să atingă obiectivele de dezvoltare durabilă”. Acesta este momentul în care a fost lansat „deceniul de acțiune” și „implementarea dezvoltării durabile”, cerându-se părților interesate să accelereze procesul și eforturile de implementare.

ODD 2 urmărește să pună capăt tuturor formelor de malnutriție și foamete până în 2030 și să se asigure că toată lumea are suficientă hrană pe tot parcursul anului, în special copiii. Malnutriția cronică, care afectează aproximativ 155 de milioane de copii din întreaga lume, împiedică, de asemenea, dezvoltarea intelectuală și fizică a copiilor și îi expune unor riscuri suplimentare de deces, boală și lipsă de succes la vârstă adultă. Oamenii flămânzi sunt mai puțin productivi și sunt ușor predispuși la boli. Ca atare, ei nu vor putea să-și îmbunătățească nivelul de trai.

Inovațiile în agricultură sunt menite să asigure creșterea producției de alimente și scăderea ulterioară a pierderilor de alimente și a risipei alimentare.

Un raport al Institutului Internațional de Cercetare a Politicii Alimentare (IFPRI) din 2013 a afirmat că Obiectivele de Dezvoltare Durabilă nu ar trebui să pună accentul pe eliminarea sărăciei până în 2030, ci pe eliminarea foametei și a subnutriției până în 2025Fan, Shenggen și Polman, Paul. 2014. An ambitious development goal: Ending hunger and undernutrition by 2025 [Un obiectiv de dezvoltare ambițios: Eradicarea foametei și subnutriției până în 2025] , în Raport 2013 privind politica alimentară globală. Eds. Marble, Andrew și Fritschel, Heidi. Capitolul 2. pp 15-28. Washington, D.C.: Institutul Internațional de Cercetare a Politicii Alimentare (IFPRI). Solicitarea se bazează pe o analiză a experiențelor din China, Vietnam, Brazilia și Thailanda. Au fost identificate trei căi pentru a realiza acest lucru: 1) prin agricultură; 2) prin intervenții de protecție socială și nutriție; sau 3) o combinație a ambelor abordări.

În 2017, 821 milioane de oameni erau subnutriți, în creștere față de 784 milioane în 2015. Două treimi dintre aceștia locuiesc în Africa Subsahariană (237 milioane) și Asia de sud (277 milioane).

La nivel global, în 2019, 149 de milioane dintre copii (22%) înregistrau deficit de creștere în înălțime, 49 de milioane (7,3%) înregistrau deficit de creștere în greutate, iar 40 de milioane (7,3%) erau supraponderali. De asemenea, în 2022, se estimează că 45 de milioane de copii sub vârsta de 5 ani sufereau de deficit de creștere în greutate, 148 de milioane înregistrau deficit de creștere în înălțime și 37 de milioane erau supraponderali. Prin urmare, este necesară o schimbare fundamentală a traiectoriei pentru a atinge obiectivele de nutriție pentru 2030.

În 2022, aproximativ 735 de milioane de oameni (9,2% din populația lumii) sufereau de foamete cronică, o creștere uluitoare față de 2019. Datele subliniază gravitatea situației, dezvăluind o criză în creștere. În plus, se estimează că 2,4 miliarde de oameni s-au confruntat cu o insecuritate alimentară moderată până la severă în 2022, ceea ce semnifică lipsa accesului la hrană suficientă. Acesată valoare reprezintă o creștere alarmantă de 391 de milioane de oameni comparativ cu 2019.

Ținte, indicatori și progres

ONU a definit 8 ținte și 13 indicatori pentru ODD 2. Patru dintre acestea au ca termen anul 2030, una anul 2020 și trei nu prevăd termene limită. Fiecare dintre ținte are, de asemenea, unul sau mai mulți indicatori pentru a măsura progresul. În total, există paisprezece indicatori pentru ODD 2. Țintele includ eliminarea foametei și creșterea accesului la alimente (2.1), eliminarea tuturor formelor de malnutriție (2.2), productivitatea agricolă (2.3), sisteme durabile de producție alimentară și practici agricole reziliente (2.4), diversitatea genetică a semințelor, plantelor cultivate și animalelor de fermă și domesticite (2.5), investiții, cercetare și tehnologie (2.a), restricții comerciale și distorsiuni de pe piețele agricole mondiale (2.b) și piețele de mărfuri alimentare și derivatele acestora (2.c).

Ținta 2.1: Acces universal la alimente sigure și hrănitoare

Prima țintă a ODD 2 este Ținta 2.1: „Până în 2030, eradicarea foametei și asigurarea accesului tuturor oamenilor, în special al celor săraci și al persoanelor aflate în situații vulnerabile, inclusiv sugari, la alimente sigure, hrănitoare și suficiente pe tot parcursul anului”.

Ținta 2.1 include doi indicatori: indicatorul 2.1.1: „Prevalența subnutriției”, indicatorul 2.1.2: „Prevalența insecurității alimentare moderate sau severe în rândul populației, pe baza Scalei insecurității alimentare (FIES)”.

Insecuritatea alimentară este definită de Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) ca „situația în care oamenii nu au acces cert la cantități suficiente de alimente sigure și nutritive pentru creștere și dezvoltare normale și pentru o viață activă și sănătoasă". FAO folosește prevalența subnutriției ca principal indicator al foametei.

Ținta 2.2: Eradicarea tuturor formelor de malnutriție

Textul integral al Țintei 2.2 este: „Până în 2030, eradicarea tuturor formelor de malnutriție, inclusiv atingerea până în 2025 a țintelor convenite internațional privind deficitul de creștere în înălțime și deficitul de creștere în greutate la copiii sub cinci ani și abordarea nevoilor nutriționale ale adolescentelor, femeilor însărcinate, ale celor care alăptează și persoanelor în vârstă".

Ținta 2.2 include trei indicatori: indicatorul 2.2.1: „Prevalența deficitului de creștere în înălțime (înălțime în funcție de vârstă - abatere <-2 de la mediana pentru standardele OMS de creștere a copiilor pentru copiii sub 5 ani)", indicatorul 2.2.2: „Prevalența malnutriției (greutate în funcție de înălțime - abatere >+2 sau <-2 față de mediana standardelor OMS de creștere a copiilor (Child Growth Standards)), după tip (deficit sau exces de creștere în greutate)”, indicatorul 2.2.3: „Prevalența anemiei la femeile cu vârsta cuprinsă între 15 și 49 de ani, în funcție de starea de sarcină (în procente)”.

Copiii cu deficit de creștere în înălțime sunt cei care au o înălțime sub înălțimea medie pentru vârsta lor din Standardele de creștere a copiilor ale Organizației Mondiale a Sănătății. Un copil este definit ca fiind „subnutrit” dacă greutatea corespunzătoare înălțimii sale este cu mai mult de două abateri standard sub mediana standardelor OMS de creștere a copiilor. Un copil este definit ca „supraponderal” dacă greutatea corespunzătoare înălțimii sale este cu mai mult de două abateri standard peste mediana standardelor OMS de creștere a copiilor.

Deficitul de creștere în greutate este un indicator al malnutriției severe. Efectele deficitului de creștere în greutate asupra dezvoltării copilului sunt considerate a fi ireversibile după primele 1.000 de zile de viață ale unui copil. Deficitul de creștere în greutate poate avea un impact grav asupra dezvoltării cognitive și fizice de-a lungul vieții unei persoane.

Examinarea tematică a ODD 2 din 2017 „Forumul politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă” (High-level Political Forum on Sustainable Development - HLPF) a analizat progresele înregistrate și a prezis că vor exista 130 de milioane de copii cu deficit de creștere în înălțime până în 2025. În prezent, există „59 de milioane de copii cu deficit de creștere în înălțime în Africa, 87 de milioane în Asia, 6 milioane în America Latină și restul de 3 milioane în Oceania și țările dezvoltate".

Mai multe persoane se confruntă cu probleme de exces de greutate și obezitate, în țările cu venituri mici și medii.

Ținta 2.3: Dublarea productivității și a veniturilor micilor producători de alimente

Textul integral al Țintei 2.3 este: „Până în 2030, dublarea productivității agricole și a veniturilor producătorilor de alimente la scară mică, în special femei, populație indigenă, mici fermieri (de familie), păstori și pescari, inclusiv prin acces sigur și egal la teren agricol, alte resurse productive și inputuri, cunoștințe, servicii financiare, piețe și oportunități de adăugare de valoare și de angajare în domenii non-agricole".

Ținta 2.3 include doi indicatori:

indicatorul 2.3.1: „Volumul producției pe unitatea de muncă, pe clase de mărime a întreprinderii agricole/pastorale/silvicole”, indicatorul 2.3.2: „Venitul mediu al micilor producători de alimente, după sex și statutul indigen”.