Făgăraș (în , în ) este un municipiu în județul Brașov, Transilvania, România. Are o populație de locuitori.
Localitatea este situată pe cursul râului Olt. La ieșirea din Făgăraș spre Brașov se află centrul geografic al României. Coordonatele exacte ale punctului respectiv sunt 45º50’ latitudine nordică și 24º59’ longitudine estică.
Atestat din 1291, orașul și zona adiacentă (Țara Făgărașului) au fost în secolele următoare sub controlul voievozilor din Țara Românească. Înainte de Unirea Transilvaniei cu România orașul a fost centrul administrativ al comitatului Făgăraș, iar între 1920 și 1950 a fost reședința județului interbelic Făgăraș. Din 1968 orașul este situat în județul Brașov.
Orașul este administrat din de primarul ajutat de un consiliu local alcătuit din 19 consilieri.
Etimologie Există mai multe ipoteze privitoare la etimologia numelui:
maghiară: 1.) de la numele propriu Fogor, 2.) din cuvântul maghiar fogor, variantă a fogoly „potârniche”, fogros, fogoros însemnând „loc cu multe potârnichi”,Kiss Lajos: Földrajzi nevek etimológiai szótára, Budapest, Akadémiai Kiadó, 1997. 3) De la cuvintele fa = de lemn și garas = (bani) groși, sugerând că cei care au construit cetatea au fost plătiți cu monede de lemn.Ionel Boamfă, Alexandru Ungureanu: Consideration regarding the meaning of toponym Făgăraș, Iași, Lucrările Seminarului Geografic „Dimitrie Cantemir”, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Vol. 49 (1), pp. 1-30, 2021. peceneagă, de la combinația Fagar šu, „pârâul cu cenușă”. română, derivat al substantivului românesc fag, moștenit din , „fag”. Această evoluție s-a realizat printr-un derivat al acestui substantiv, *făgar, cu sensul de „pădure de fagi”, „făget”. Acesta, prin diminutivare a devenit făgăraș, atestat, atât ca toponim, cât și ca antroponim, în numeroase alte locuri, situate preponderent pe actualul teritoriu al României.
Geografie Făgăraș este un municipiu din partea centrală a României, situat în județul Brașov, în regiunea istorică Transilvania. Localitatea se află în Depresiunea Făgăraș, pe malurile râului Olt și la poalele Munților Făgăraș, parte a Carpaților Meridionali.
Municipiul este situat în zona geografică tradițională numită Țara Făgărașului (sau Țara Oltului), pe DN1, la aproximativ 66 km vest de Brașov și 76 km est de Sibiu. Teritoriul ocupat de municipiu este pe o terasă joasă, de pe malul stâng al Oltului.
Relieful este marcat de contrastul între depresiunea în care se află orașul și masivul montan de la sud. Altitudinea medie este de 424–441 m deasupra nivelului mării.
Hidrografie Municipiul este străbătut de râul Olt, care curge dinspre est spre vest prin partea de nord a localității și constituie principalul curs de apă al zonei. În vestul municipiului, pârâul Berivoi, care se varsă în Olt, era folosit pentru a furniza apă zonei industriale a orașului. Pe teritoriul orașului mai curg și râurile Făgărășel, Racovița, Poenița și Galați.
Plasarea orașului în apropierea Oltului îl expunea la inundații în cazul topirii zăpezi sau al ploilor abundente. În secolul al XX-lea au fost înregistrate 6 inundații majore, în 1912, 1932, 1948, 1970 și 1975. În anii 1980, pentru prevenirea efectelor distructive ale inundațiilor, au avut loc lucrări hidrotehnice pe râul Olt, care au generat o salbă de lacuri de acumulare în aval de Făgăraș și au schimbat cursul unor râuri.
Vegetație și climă Făgăraș are un climat continental umed (Dfb în clasificarea climatică Köppen). Temperatura maximă absolută este de 37,5 °C, înregistrată pe 24 iulie 2007, iar cea minimă este de -31,4 °C, pe 14 ianuarie 1985. Precipitațiile însumează aproximativ 550 mm anual.
Istorie right|thumb|250px|Districtul Făgăraș în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Deși există dovezi arheologice ale locuirilor anterioare, așezarea este atestată documentar din 11 martie 1291 sub numele Fogros, o moșie aflată în stăpânirea magistrului Ugrinus.Lukacs, p. 66
Așezarea s-a dezvoltat in dreptul vadului de pe Olt care deschidea comunicarea cu regiunile nordice și cu vechiul drum roman construit de-a lungul Oltului. Înainte de atestarea documentară a localității actuale exista un sat în aceeași zonă, lucru dovedit de un tezaur de monede bizantine ascuns cu ocazia invaziei mongole din 1241.
Cercetările arheologice din cetate din anii 1960-1970 au sugerat existența unei cetăți de pământ și lemn, presupunere ce nu a putut fi confirmată până la sfârșitul secolului XX. Cele mai vechi artefacte identificate au fost datate la mijlocul veacului al Xlll-lea.Lukacs, p. 67
Tradiția locală și unele documente din secolul al XVII-lea menționează o cetate situată la vest de oraș, pe malul Oltului, lângă vechea fabrică de cărămidă, dar nu există urme vizibile ale vreunei fortificații. Mutarea amplasamentului s-a produs la o dată incertă, în jurul anului 1300.
Evoluția așezării a fost legată de cetate și de prezența diverșilor pârcălabi. În 1397 orașul apare într-un document emis de regele Sigismund de Luxemburg care îl numea Villa Fogaras. În 1413, Făgrașul apare ca oppidum, statut păstrat și ulterior. Castelanii și fortificația din Făgăraș apar în două scrisori ale lui lancu de Hunedoara din 1455-1456 în urma unui asediu organizat de români după confiscarea ducatului Țării Făgărașului.Lukacs, p. 70
Țara Făgărașului, împreună cu Amlașul, au fost acordate în secolele XIV-XV de regii Ungariei ca feude domnilor munteni care se puneau sub protecția lor. Între aceștia s-au numărat Vladislav Vlaicu (1364-1377), intitulat «Vajvoda Transalpinus et banus Zeverino necnon dux de Fogaras», și Mircea cel Bătrân, voievod al Țării Românești, (1386-1394 și 1397-1418), care a purtat și titulatura de «Amlașului și Făgărașului herțeg».Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și pînă azi, Editura Albatros, București, 1971, (p. 281). Voievozii de la sud de Carpați au pierdut definitiv zona la sfârșitul secolului al XV-lea, odată cu căderea lui Vlad Țepeș.Lukacs, p. 184
Primul privilegiu cunoscut al orașului datează din 1539, dat de Ștefan Mailat, care întărește privilegii mai vechi ale târgului, precum autonomia judecătorească, dar și o serie de obligații. În 1567, Ioan Sigismund reînnoiește privilegiile deoarece cele vechi dispăruseră într-un incendiu. Privilegiul Mariei Cristiema din 1596 menționa că târgul era înconjurat de un gard întreținut de orășeni și de nobilii din oraș. Pe un plan austriac din secolul al XVIII-lea, întăritura apărea coborând spre Olt, tăind drumul spre Sibiu, iar spre vest trecea in spatele bisericii Sf. Nicolae și se termina lângă cotul din dreptul satului Galați (în prezent cartier al municipiului).thumb|right|200px|„Amurg în Cetatea Făgărașului”, peisaj de Valeriu Pantazi
În timp orașul a devenit un important centru politic. Din a doua jumătate a sec. XVI, Cetatea Făgăraș devine o reședință nobiliară semnificativă în Transilvania, conducătorii utilizând-o ca obiectiv strategic de luptă pentru tron. Între 1670 și 1691, Cetatea Făgăraș a cunoscut o activitate politică intensă, fiind locul de desfășurare a 11 Diete ale Transilvaniei, 18 reuniuni politice mai reduse și peste 50 de solii. În secolele al XV-lea - al XVII-lea, localitatea a fost scaun superior de judecată.Lukacs, p. 181
Începând cu 1783, Iosif al II-lea a împărțit Marele Principat al Transilvaniei în mai multe districte.Băjenaru, p. 25 Deși numele, numărul și delimitarea lor a variat până în 1918, Făgăraș a rămas unul dintre ele. Orașul Făgăraș era singura localitate urbană a districtului (și ulterior a comitatului), ceea ce i-a permis o dezvoltare mai rapidă decât a zonei din jur. Sporul demografic în perioada 1869-1910 a fost de aproximativ 40%.Băjenaru, p. 103 Orașul concentra producția industrială a comitatului, însă numărul de ateliere a rămas aproximativ constant datorită competiției cu industria mare din restul Imperiului.Băjenaru, p. 151
Prin oraș trecea "drumul național" ce unea Sibiu de Brașov și care era pavat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Calea ferată Avrig-Făgăraș (care mai departe mergea la Turnu Roșu și Sibiu) a fost inaugurată pe 22 noiembrie 1892, iar pe 22 noiembrie 1908 s-a deschis și legătura feroviară Făgăraș-Brașov.Băjenaru, pp. 163-165 Telecomunicațiile au apărut în Făgăraș după anul 1850, mai întâi prin serviciul de telegrafie, apoi PoștaÎn iunie 1856 la Făgăraș funcționa un oficiu poștal / birou poștal, cu ștampilă cu dată, pentru obliterarea mărcilor poștale lipite pe scrisori. și în cele din urmă, în 1909, telefonia.Băjenaru, pp. 167-168
Administrația română a preluat orașul în 12 decembrie 1918, Armata Română intrând în oraș pe 18 decembrie, organizarea orașului fiind apoi schimbată gradual conform legilor României.Băjenaru, p. 279
După Unirea Transilvaniei cu România din anul 1918, pe baza Constituției din 1923 și a legii de unificare administrativă din 1925, a fost înființat județul Făgăraș, cu reședința în orașul omonim, fiind divizat în trei plăși, care a fost desființat la reforma administrativă din 1950. În 17 februarie 1968 s-a revenit la împărțirea administrativ-teritorială pe județe, însă teritoriul Țării Făgărașului a fost împărțit între județele Brașov și Sibiu, iar orașul a rămas în județul Brașov.
Viața religioasă Cel mai vechi lăcaș de cult păstrat din oraș este Biserica Sf. Nicolae, ridicată în 1697-1698 de domnitorul Constantin Brâncoveanu pentru credincioșii români din oraș. Nu este cunoscută locația unor biserici mai vechi, indiferent de rit, deși documentele menționează atât biserici ortodoxe, cât și catolice și protestante.Lukacs, p. 138
În 1721 Făgărașul a devenit noul sediu al Episcopiei Române Unite cu Roma (greco-catolică), mutată de la Alba Iulia, odată cu reînvierea episcopiei latine din vechea capitală a Ardealului, prin venirea unui nou episcop romano-catolic în 1716. Biserica Sf. Nicolae construită de Constantin Brâncoveanu devine astfel, cu instalarea episcopului unit Ioan Giurgiu Patachi, catedrală episcopală. De atunci, titulatura episcopiei române unite a fost schimbată în „Episcopia de Făgăraș”. Astfel, biserica Sf. Nicolae a servit drept catedrală episcopală unită din 1723, până în 1737. Aici a slujit și următorul episcop unit, Ioan Inocențiu Micu-Klein, cel care a hotărât ulterior, mutarea sediului episcopal de la Făgăraș la Blaj. Între timp, Făgărașul a devenit sediului vicariatului cu același nume, până în 1948 când, Biserica Română Unită a fost scoasă în afara legii de regimul comunist, vechea biserică brâncovenească fiind preluată de Biserica Ortodoxă Română.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Făgăraș se ridică la 26.284 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 30.714 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (73,29%), cu minorități de romi (8,58%) și maghiari (2,24%), iar pentru 15,31% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,65%), cu minorități de reformați (1,37%) și romano-catolici (1,25%), iar pentru 16,35% nu se cunoaște apartenența confesională.
Evoluție istorică În anul 1733, când episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a decis organizarea în Ardeal a unei conscripțiuni (recensământ), la Făgăraș au fost recenzați doi preoți: Toma (ortodox) și Petru (greco-catolic). Funcționa o biserică românească, greco-catolică, cu hramul Sf. Nicolae, pe post de catedrală, populația românească a localității fiind formată din 183 de familii, adică un număr de circa 915 persoane.Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Blaj, 1900, (pp. 303, 409).
Conform datelor recensământului din 1930 populația orașului era de 7.841 locuitori, dintre care 4.246 români (54,2%), 2.094 maghiari (26,7%), 969 germani (12,4%), 388 evrei (4,9%) ș.a.