The Revolution a fost un ziar american fondat în ianuarie 1868 de Susan B. Anthony, Elizabeth Cady Stanton și Parker Pillsbury. A fost publicat în limba engleză în New York, dar și-a încetat apariția în februarie 1872. Publicația promova drepturile femeilor, având ca motto: „Bărbaților drepturile lor și nimic mai mult; femeilor drepturile lor și nimic mai puțin.”
The Revolution a fost un ziar fondat de activistele pentru drepturile femeilor Susan B. Anthony și Elizabeth Cady Stanton în New York. A fost publicat săptămânal între 8 ianuarie 1868 și 17 februarie 1872. Având un stil combativ, așa cum sugera și numele său, ziarul s-a concentrat în principal pe drepturile femeilor, în special pe interzicerea discriminării privind dreptul de vot al femeilor în Statele Unite. De asemenea, aborda și alte subiecte, precum politica, mișcarea muncitorească și finanțele. Susan B. Anthony a gestionat aspectele economice ale publicației, în timp ce Stanton a fost co-editor alături de Parker Pillsbury, un aboliționist și susținător al drepturilor femeilor.
Finanțarea inițială a fost asigurată de George Francis Train, un om de afaceri controversat care susținea drepturile femeilor, dar care a înstrăinat mulți activiști prin opiniile sale asupra politicii și rasei. Fondurile pe care le-a aranjat au fost suficiente pentru a lansa ziarul, dar nu și pentru a-l menține. După douăzeci și nouă de luni, datoriile în creștere au forțat-o pe Susan B. Anthony să transfere publicația către Laura Curtis Bullard, o activistă bogată pentru drepturile femeilor, care i-a imprimat un ton mai puțin radical. Ziarul și-a publicat ultima ediție după mai puțin de doi ani.
Semnificația sa a fost mai mare decât ar indica durata sa scurtă de viață. Înființat într-o perioadă în care mișcarea pentru drepturile femeilor era divizată, ziarul le-a oferit lui Stanton și Anthony un mijloc de a-și exprima opiniile cu privire la problemele disputate, într-un moment în care le-ar fi fost dificil să-și facă vocea auzită. A contribuit la consolidarea aripii lor din mișcare și la pregătirea terenului pentru o organizație care să o reprezinte.
Istorie
Context miniatura| Prima pagină a Revoluției, 15 ianuarie 1868 Creatoarele ziarului The Revolution, Susan B. Anthony și Elizabeth Cady Stanton, au fost activiste de frunte pentru drepturile femeilor. Stanton a organizat Convenția de la Seneca Falls din 1848, prima convenție dedicată drepturilor femeilor, și a fost autoarea principală a Declarației Sentimentelor.Dumenil, 2012, p. 56. La cererea lui Lucy Stone, o altă activistă importantă care organizase mai multe Convenții Naționale pentru Drepturile Femeilor în anii 1850, Anthony a desfășurat mare parte din activitatea organizatorică pentru convenția națională din 1859, iar Stanton a făcut același lucru în 1860. Împreună, Anthony și Stanton au înființat Women's Loyal National League în 1863, care a adunat un număr impresionant de petiții pentru adoptarea unui amendament constituțional ce urma să abolească sclavia în Statele Unite. Cele două activiste au rămas prietene apropiate și colaboratoare pentru tot restul vieții lor.
stanga|miniatura| Elizabeth Cady Stanton și Susan B. Anthony în jurul anului 1870 Ele au înființat The Revolution într-o perioadă în care mișcarea pentru drepturile femeilor era divizată. Un punct major de dezacord era legat de cincisprezecelea amendament la Constituția SUA, care urma să interzică refuzul dreptului de vot pe criterii rasiale. Cei mai mulți reformatori sociali radicali l-au susținut, însă Stanton și Anthony s-au opus, cu excepția cazului în care ar fi fost însoțit de un alt amendament care să interzică refuzul dreptului de vot pe criterii de sex. Altfel, spuneau ele, cel de-al cincisprezecelea amendament, care ar fi acordat efectiv dreptul de vot tuturor bărbaților, excluzând în același timp toate femeile, ar fi creat o„aristocrație a sexului”, oferind astfel o validare constituțională convingerii că bărbații sunt superiori femeilor.
Activistele pentru drepturile femeilor aveau, de asemenea, opinii diferite în privința Partidului Republican și a mișcării aboliționiste, care împreună au condus eforturile pentru abolirea sclaviei în SUA în 1865. Liderii mișcării pentru drepturile femeilor se opuneau ferm sclaviei (Anthony însăși a făcut parte din echipa Societății Americane Anti-Sclavie)Barry (1988), p. 110, iar multe activiste simțeau o loialitate față de liderii republicani și aboliționiști. Stanton și Anthony, însă, au fost foarte critice față de ambele grupuri, deoarece acestea nu au susținut dreptul femeilor la vot.DuBois (1978), pp. 163−164
Un eveniment crucial a fost campania din 1867 desfășurată în Kansas de Asociația Americană pentru Drepturi Egale (AERA) în sprijinul a două referendumuri statale: unul pentru acordarea dreptului de vot bărbaților afro-americani și unul pentru acordarea acestui drept femeilor. AERA fusese înființată cu un an înainte, avându-le pe Anthony și Stanton printre fondatori, pentru a susține drepturile atât ale femeilor, cât și ale persoanelor de culoare. Liderii mișcării aboliționiste au refuzat însă să sprijine campania AERA din Kansas, deși dreptul de vot pentru bărbații de culoare era o prioritate pentru aboliționiști, deoarece nu doreau ca cele două campanii pentru sufragiu să fie combinate.Dudden (2011), p. 105 AERA s-a confruntat cu obstacole similare în timpul unei campanii anterioare din statul New York. Militând în Kansas alături de AERA pentru ambele referendumuri, Anthony și Stanton au fost indignate nu doar din cauza lipsei de sprijin din partea liderilor naționali aboliționiști, ci și pentru că republicanii locali organizaseră un comitet pentru a se opune referendumului privind dreptul de vot al femeilor. Simțindu-se trădate, Stanton și Anthony au provocat un val de controverse acceptând ajutor, în ultimele zile ale campaniei, din partea lui George Francis Train, un susținător bogat al drepturilor femeilor, dar și un democrat și rasist declarat. Train a criticat aspru Partidul Republican, făcând publică intenția sa de a-i afecta imaginea progresistă și de a crea diviziuni în interiorul acestuia. Când campania din Kansas s-a încheiat în noiembrie 1867 cu înfrângerea ambelor referendumuri, diviziunile din interiorul mișcării pentru drepturile femeilor au început să se adâncească.DuBois (1978), pp. 79, 87−89, 93, 99-100
Mișcarea pentru drepturile femeilor și-a redus considerabil activitatea în timpul Războiului Civil (1861−1865), deoarece liderii săi doreau să își concentreze energia asupra luptei împotriva sclaviei.DuBois (1978), p. 52 După război, liderii mișcării aboliționiste le-au presat să continue să amâne campania pentru dreptul de vot al femeilor până când dreptul de vot pentru bărbații de culoare avea să fie asigurat.DuBois (1978), p. 59 Stanton și Anthony au simțit că mișcarea lor era marginalizată. Mai târziu, au declarat: „Bărbații noștri liberali ne-au sfătuit să păstrăm tăcerea în timpul războiului, și am tăcut în privința propriilor noastre nedreptăți; ne-au sfătuit din nou să tăcem în Kansas și New York, de teamă să nu compromitem sufragiul pentru negri, și ne-au amenințat că, dacă nu o facem, va trebui să ducem lupta singure. Am ales cea din urmă variantă și am fost învinse. Dar, luptând singure, ne-am descoperit puterea... femeia trebuie să își croiască singură drumul către emanciparea sa.”Stanton, Anthony, Gage (1887), p. 267
Lui Stanton și Anthony le devenea tot mai dificil să își facă auzite vocile. Presa aboliționistă, care fusese în mod tradițional cea mai de încredere sursă de acoperire mediatică pentru mișcarea pentru drepturile femeilor, nu mai era dispusă să joace acest rol pentru aripa lor a mișcării.DuBois (1978), pp. 73-74 Alte publicații importante asociate cu mișcările radicale de reformă socială fie deveniseră mai conservatoare, fie încetaseră să mai fie publicate sau urmau să dispară în curând.Dudden (2011), pp. 69, 143 Puțin ajutor putea fi așteptat din partea publicațiilor dedicate drepturilor femeilor, deoarece foarte puține mai existau.Rakow and Kramarae eds. Presa mainstream începuse să trateze mișcarea pentru drepturile femeilor ca pe o știre veche, după mai bine de un deceniu în care o prezentase ca pe o noutate demnă de acoperire mediatică.Dudden (2011), pp. 142−143
Redacția Stanton și Pillsbury
Înființarea ziarului Sfîdând presiunile de a rupe legătura cu Train, Stanton și Anthony au ales în schimb să încheie un acord cu acesta pentru a înființa un ziar săptămânal, pe care să-l conducă cu sprijinul său financiar, Train sugerând că ar putea investi până la 100.000 de dolari.Dudden (2011), p. 135 Train și asociatul său, David Melliss, urmau să aibă spațiu pentru a-și exprima opiniile, dar, în rest, Stanton și Anthony aveau libertatea de a administra ziarul în interesul femeilorHarper (1899), Vol.Planurile pentru un ziar național au fost realizate rapid, cu obiectivul de a atinge un tiraj comparabil cu cel al unui mare cotidian din New York.Dudden (2011), p. 145 Anthony spera să-l transforme în cele din urmă într-un cotidian cu propria tipografie, deținut și operat exclusiv de femei."The Working Women's Association," The Revolution, November 5, 1868, p. 280. dreapta|miniatura| Printing House Square din Manhattan în 1868, arătând semnul pentru biroul Revoluției de la 37 Park Row în extrema dreaptă, sub The World și deasupra Scientific American Primul număr al ziarului The Revolution a fost publicat pe 8 ianuarie 1868, la două luni după încheierea campaniei AERA din Kansas. Ziarul a fost numit astfel, au spus Stanton și Anthony în primul său număr, deoarece „Numele vorbește despre scopul său. Este menit să revoluționeze.”"Salutatory," The Revolution, January 8, 1868, p. 8. Stanton a explicat ulterior că „nu doar votul este necesar pentru siguranța și protecția femeii, ci o revoluție în sistemele noastre politice, religioase și sociale; de fapt, întreaga reorganizare a societății.”"The Old Year is Gone," The Revolution, December 31, 1868, p. 409. Publicația a atras atenția încă de la primul număr, anunțând că Anthony l-a convins pe președintele SUA, Andrew Johnson, să-și facă abonament."Woman Suffrage at Rahway, N.J.," The Revolution, January 8, 1868, pp. 3−4.
Birourile The Revolution erau situate în New York City. Ziarul era publicat săptămânal pe hârtie de calitate, având 16 pagini pe ediție și 3 coloane pe pagină. Editorii săi nu dețineau echipamente proprii de tipărire, ci se bazau pe serviciile unei tipografii care plătea angajații, bărbați și femei, în mod egal. Anthony gestiona aspectele financiare ale ziarului, în timp ce Stanton era co-editor alături de Parker Pillsbury. Inițial, Stanton scria cea mai mare parte a materialului legat de drepturile femeilor."A Most Unjust Charge," The Revolution, November 4, 1869, p. 281. Deviza ziarului, afișată proeminent pe prima pagină, era: „Principiu, nu politică; Justiție, nu favoruri: Bărbații, drepturile lor și nimic mai mult; Femeile, drepturile lor și nimic mai puțin.”
Conținut stanga|miniatura| Primul număr al Revoluției, 8 ianuarie 1868.