Konrad Maria Eusebius, Prinț de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst (în ; ) a fost un aristocrat și om de stat austriac. A îndeplinit funcția de guvernator al Bucovinei (1903–1904), iar ulterior a deținut pentru scurt timp funcția de prim-ministru al Austriei (Cisleithania) în cadrul Austro-Ungariei, în anul 1906.

Biografie Primii ani Prințul Konrad s-a născut la Viena, fiind fiul prințului Konstantin de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst (1828–1896), șef intendent k.u.k. și general de cavalerie, și al soției sale, prințesa Marie de Sayn-Wittgenstein-Berleburg (1837–1920), fiica prințesei Carolyne zu Sayn-Wittgenstein, cunoscută pentru legătura sa cu Franz Liszt. Prin tatăl său, Konrad era nepotul lui Viktor I, duce de Ratibor, al lui Chlodwig, prinț de Hohenlohe-Schillingsfürst (cancelar al Germaniei între 1894–1900), și al cardinalului Gustav Adolf, prinț de Hohenlohe-Schillingsfürst.

A urmat cursurile gimnaziului Schotten din Viena, apoi a studiat dreptul la Universitatea din Viena între 1883 și 1887. A intrat în administrația civilă cisleithaniană la Praga, ulterior lucrând în cadrul Ministerului de Interne k.k. Numit comisar de district () la Teplitz-Schönau, în Boemia, s-a remarcat prin spirit conciliator și simț al justiției sociale: a reușit medierea unei greve a minerilor și a permis punerea în scenă a piesei critice Țesătorii de Gerhart Hauptmann, fapt ce i-a adus porecla de „Prințul Roșu”.

Carieră

În 1903/1904, prințul Konrad a deținut funcția de guvernator imperial-royal () al Bucovinei, la Cernăuți. Spre deosebire de predecesorul său, Friedrich Bourguignon von Baumberg, care era un adversar ferm al mișcării de renaștere națională românească, Konrad Hohenlohe a avut o atitudine tolerantă și colaborativă, fiind respectat de populația Bucovinei. A sprijinit însă facțiunea lui Aurel Onciul, mai deschisă la concesii față de austrieci și ruteni, în defavoarea grupărilor mai naționaliste. Fiind adept al liberalismului, a contribuit la democratizarea provinciei.

Din 1904 a fost numit guvernator al Litoralului austriac, la Triest. Fiind un apropiat al arhiducelui moștenitor Franz Ferdinand, a fost numit prim-ministru al Cisleithaniei la 2 mai 1906, cu misiunea de a promova reforma electorală privind introducerea sufragiului universal masculin pentru alegerile în Consiliul Imperial. Predecesorul său, Paul Gautsch von Frankenthurn, eșuase în această tentativă. Konrad a încercat să mobilizeze voturile reprezentanților italieni împotriva blocului „slav”, dar fără succes, motiv pentru care a demisionat după o lună și a revenit la Triest. Noua lege electorală a fost adoptată abia sub succesorul său, Max Wladimir von Beck.

Prințul Konrad a rămas guvernator al Litoralului până în 1915, confruntându-se cu intensificarea iredentismului italian. Politica sa de centralizare în favoarea guvernului de la Viena a stârnit proteste puternice la Roma. Când Regatul Italiei a amenințat că se va alătura Puterilor Antantei, Konrad și-a dat demisia și s-a înrolat temporar în trupele Landwehr pe Frontul de Est. Revenit la Viena, a fost numit ministru de interne la 30 noiembrie 1915, în guvernul condus de contele Karl von Stürgkh. A elaborat planuri de reorganizare a Dublei Monarhii într-o federație de patru state: Austria, Ungaria, Polonia (Galiția) și „Iliria” (Croația-Slavonia, Bosnia și Herțegovina, Dalmația), dar acestea au fost respinse în principal de politicienii maghiari.

A demisionat din funcția de ministru de interne la 31 octombrie 1916, la scurt timp după asasinarea lui Stürgkh de către Friedrich Adler. Între 2 și 22 decembrie 1916 a exercitat pentru trei săptămâni funcția de ministru comun de finanțe al Austro-Ungariei, fiind urmat de Stephan Burián von Rajecz. Tot din 2 decembrie 1916 a devenit membru al Camerei Lorzilor austriece, până la dizolvarea acesteia în noiembrie 1918. În 1917, împăratul Carol I l-a numit Obersthofmeister (Mare Maestru al Curții). Odată cu sfârșitul Primului Război Mondial, s-a retras din politică.

Viață personală În 1888, prințul Konrad s-a căsătorit cu contesa Franziska von Schönborn-Buchheim (1866–1937), fata contelui Erwein al IV-lea de Schönborn-Buchheim și a contesei Franziska von Trauttmansdorff-Weinsberg. Au avut șase copii, printre care: Alfred Konstantin Chlodwig Peter Maria (1889–1948), căsătorit în 1916 cu americanca Catherine Britton, fiica lui Alexander B. Britton; după moartea acesteia, s-a recăsătorit cu Felicitas Aletta Mechthild (născută von Schoeller) Southard. Erwin (1890–1950), căsătorit cu contesa Alexandra Olga Eugenia Festetics de Tolna, văduva prințului Karl Otto Hugo de Windisch-Graetz. Hubertus Philipp Maria (1893–1969), căsătorit cu contesa Eleonora „Elly” Hadik-Barkóczy, fiica contelui Endre Hadik-Barkóczy și a contesei Klára Zichy. Franziska Anna Mayr (1895–1946), căsătorită cu baronul Franz IV Mayr-Melnhof. Franziska Maria Anna (1897–1989), căsătorită cu arhiducele Maximilian al Austriei, devenind cumnata ultimului împărat al Austriei, Karl Franz.

Prințul Konrad a murit pe 21 decembrie 1918, în timpul unei partide de vânătoare la Kammern im Liesingtal, în Stiria.

Note

Categorie:Nașteri în 1863 Categorie:Nașteri pe 16 decembrie Categorie:Decese în 1918 Categorie:Decese pe 21 decembrie Categorie:Oameni din Viena Categorie:Absolvenți ai Universității din Viena Categorie:Ministru-prezident în Cisleithania Categorie:Guvernatori ai Bucovinei Categorie:Ofițeri austro-ungari Categorie:Juriști austrieci Categorie:Membri ai Senatului imperial (Austria) Categorie:Prinți germani Categorie:Nobili austrieci Categorie:Miniștri în Austro-Ungaria