Vibe Coding (tradus aproximativ Codarea Vibe sau Codare prin emoții) este o tehnică de dezvoltare software asistată de inteligență artificială, popularizată de în februarie 2025. Termenul a fost inclus în dicționarul Merriam-Webster în luna următoare ca termen „de argou și în tendințe”.

Vibe Coding descrie o abordare bazată pe chatbot pentru crearea de software, în care dezvoltatorul descrie un proiect sau o sarcină unui model lingvistic mare (LLM), care generează cod pe baza promptului. Dezvoltatorul nu revizuiește și nu editează codul, ci folosește doar instrumente și rezultatele execuției pentru a-l evalua și solicită îmbunătățiri din partea LLM. Spre deosebire de codarea tradițională asistată de inteligență artificială sau programarea în pereche, dezvoltatorul uman evită examinarea codului, acceptă completări sugerate de inteligență artificială fără revizuire umană și se concentrează mai mult pe experimentarea iterativă decât pe corectitudinea sau structura codului.

Karpathy a descris metoda ca „cedând complet vibrațiilor, îmbrățișând exponențialele și uitând că codul există”. El a folosit metoda pentru a construi prototipuri precum MenuGen, permițând LLM-urilor să genereze tot codul, în timp ce el oferea obiective, exemple și feedback prin instrucțiuni în limbaj natural. Programatorul trece de la codarea manuală la îndrumarea, testarea și oferirea de feedback despre codul sursă generat de inteligența artificială.

Susținătorii codării prin vibrații spun că aceasta permite chiar și programatorilor amatori să producă software fără pregătirea și abilitățile extinse necesare pentru ingineria software . Criticii subliniază lipsa de responsabilitate, mentenabilitate și riscul crescut de a introduce vulnerabilități de securitate în software-ul rezultat.

Însuși Karpathy, în tweet-ul său, califică codarea vibe-urilor drept „nu prea rea pentru proiecte de weekend de unică folosință”.

Definiție Informaticianul Andrej Karpathy, cofondator al OpenAI și fost lider pe inteligență artificială la Tesla, a introdus termenul vibe coding în februarie 2025. Conceptul se referă la o abordare a codării care se bazează pe LLM-uri, permițând programatorilor să genereze cod funcțional furnizând descrieri în limbaj natural, în loc să îl scrie manual.

Conceptul detaliază afirmația lui Karpathy din 2023 conform căreia „cel mai nou limbaj de programare este engleza”, ceea ce înseamnă că LLM-urile aveau deja capabilitățile necesare încât oamenii nu ar mai fi nevoiți să învețe limbaje de programare specifice pentru a comanda computere.

O parte cheie a definiției termenului este aceea că utilizatorul acceptă cod fără a-l înțelege pe deplin. Programatorul Simon Willison a spus: „Dacă un LLM a scris fiecare linie a codului tău, dar tu l-ai revizuit, testat și înțeles pe tot, asta nu este codare vibe în opinia mea - asta înseamnă folosirea unui LLM ca asistent de tastare.”

Primire și utilizare În februarie 2025, jurnalistul Kevin Roose de la New York Times, care nu este programator profesionist, a experimentat cu acest tip de programare pentru a crea mai multe aplicații la scară mică. El a descris rezultatul ca fiind „software pentru o persoană”, referindu-se la instrumente personalizate generate de inteligență artificială, concepute pentru a răspunde nevoilor individuale specifice, cum ar fi o aplicație care analiza conținutul frigiderului său pentru a sugera articole pentru un prânz la pachet. Roose a remarcat că, deși codarea prin vibrații permite non-programatorilor să genereze software funcțional, rezultatele sunt adesea limitate și predispuse la erori.

Într-un caz, codul generat de inteligența artificială a fabricat recenzii false pentru un site de comerț electronic. De asemenea, el a observat că programarea asistată de inteligență artificială permite indivizilor să dezvolte software care anterior necesita o echipă de ingineri. Ca răspuns la întrebarea lui Roose, specialistul în științe cognitive Gary Marcus a spus că algoritmul care a generat aplicația LunchBox Buddy a lui Roose a fost probabil antrenat pe baza unui cod existent pentru sarcini similare.

În martie 2025, Y Combinator a raportat că 25% dintre companiile startup din lotul său din iarna 2025 aveau baze de cod generate în proporție de 95% de inteligență artificială, reflectând o trecere către dezvoltarea asistată de inteligență artificială în cadrul startup-urilor mai noi. Întrebarea pusă a fost despre codul generat de inteligență artificială în general și nu în mod specific despre vibe code.

Trei ingineri intervievați de IEEE Spectrum au fost de acord că programarea prin vibrații este o modalitate prin care programatorii pot învăța limbaje și tehnologii cu care nu sunt încă familiarizați.

Inspirat de „vibe coding”, The Economist a sugerat termenul „vibe valuation” (evaluare vibrantă) pentru a descrie evaluările foarte mari ale startup-urilor de inteligență artificială de către firmele de capital de risc care ignoră indicatorii acceptați, cum ar fi venitul anual recurent.

În iulie 2025, The Wall Street Journal a relatat că inginerii software profesioniști adoptau codarea prin vibrații și că aceasta începuse să intre în aplicații cu utilizare comercială.

În iulie 2025, fondatorul unei companii și-a documentat experiențele negative cu codarea bazată pe vibrații: agentul de inteligență artificială al Replit a șters o bază de date în ciuda instrucțiunilor explicite de a nu face nicio modificare.

În septembrie 2025, publicații precum Fast Company relatează că „mahmureala codării vibrante” este aproape, inginerii software seniori invocând „iadul dezvoltării” atunci când lucrează cu cod generat de inteligență artificială.

Limitări

Caracterizarea greșită a dezvoltării de software Andrew Ng a contestat termenul, spunând că induce în eroare oamenii obișnuiți, făcându-i să creadă că inginerii software pur și simplu „se lasă purtați de vibrații” atunci când folosesc instrumente de inteligență artificială pentru a crea aplicații.

Calitatea codului și problemele de securitate Acest tip de codare a ridicat îngrijorări cu privire la înțelegerea codului și responsabilitate. Dezvoltatorii pot utiliza cod generat de inteligență artificială fără a înțelege pe deplin funcționalitatea acestuia, ceea ce duce la erori, erori sau vulnerabilități de securitate nedetectate. Deși această abordare poate fi potrivită pentru prototipare sau „proiecte de weekend de unică folosință”, așa cum a prevăzut inițial Karpathy, unii experți consideră că prezintă riscuri în medii profesionale, unde o înțelegere profundă a codului este crucială pentru depanare, întreținere și securitate . Ars Technica îl citează pe Simon Willison, care a afirmat: „Codarea Vibe către o bază de cod de producție este în mod clar riscantă. Cea mai mare parte a muncii pe care o facem ca ingineri software implică evoluția sistemelor existente, unde calitatea și inteligibilitatea codului subiacent sunt cruciale.”

Complexitatea sarcinii IA generativă este extrem de capabilă să gestioneze sarcini simple, cum ar fi algoritmii de bază. Cu toate acestea, astfel de sisteme se confruntă cu probleme de codare mai noi și complexe, cum ar fi proiecte care implică fișiere multiple, biblioteci slab documentate sau cod critic cu impact asupra lumii reale.

Provocări cu depanarea Programele de învățare în limbaj limpede (LLM) generează cod dinamic, iar structura unui astfel de cod poate fi supusă variațiilor. În plus, deoarece dezvoltatorul nu a scris codul, acesta poate avea dificultăți în a înțelege sintaxa/conceptele pe care nu le-a folosit el însuși.

Note

Lectură suplimentară

Linkuri externe

Vibe coding subreddit, a community for vibe coding practitioners

Categorie:Aplicații ale inteligenței artificiale Categorie:Paradigme de programare Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite