O limbă pe cale de dispariție sau o limbă muribundă este o limbă care riscă să dispară pe măsură ce vorbitorii săi dispar sau trec la a vorbi alte limbi. Pierderea unei limbi apare atunci când limba nu mai are vorbitori nativi și devine o „limbă moartă”. Dacă nimeni nu o mai poate vorbi deloc, aceasta devine o „ limbă dispărută”. O limbă moartă poate fi încă studiată prin înregistrări sau scrieri, dar este totuși moartă sau dispărută, cu excepția cazului în care mai există vorbitori fluenți. Deși limbile au dispărut întotdeauna de-a lungul istoriei omenirii, limbile pe cale de dispariție dispar în prezent într-un ritm accelerat din cauza globalizării, migrației în masă, înlocuirii culturale, imperialismului, neocolonialismului și lingvicidului (uciderea limbilor).
Schimbarea limbii apare cel mai frecvent atunci când vorbitorii trec la o limbă asociată cu puterea socială sau economică sau la una vorbită pe scară mai largă, ceea ce duce la declinul treptat și, în cele din urmă, la dispariția limbii pe cale de dispariție. Procesul de schimbare a limbii este adesea influențat de factori precum globalizarea, autoritățile economice și prestigiul perceput al anumitor limbi. Rezultatul final este pierderea diversității lingvistice și a moștenirii culturale în cadrul comunităților afectate. Consensul general este că în prezent se vorbesc între 6.000 și 7.000 de limbi. Unii lingviști estimează că între 50% și 90% dintre acestea vor fi grav pe cale de dispariție sau vor dispărea până în anul 2100. Cele mai comune 20 de limbi, fiecare cu peste 50 de milioane de vorbitori, sunt vorbite de 50% din populația lumii, dar majoritatea limbilor sunt vorbite de mai puțin de 10.000 de persoane.
Primul pas către moartea unei limbi este potențiala periclitare. Aceasta se întâmplă atunci când o limbă se confruntă cu o presiune externă puternică, dar există încă comunități de vorbitori care transmit limba copiilor lor. A doua etapă este periclitarea . Odată ce o limbă a ajuns în stadiul de periclitare, mai rămân doar câțiva vorbitori, iar copiii, în cea mai mare parte, nu o învață. A treia etapă a extincției limbilor este grav periclitată. În această etapă, este puțin probabil ca o limbă să supraviețuiască încă unei generații și va dispărea în curând. A patra etapă este cea muribundă, urmată de a cincea etapă a extincției.
Numeroase proiecte sunt în curs de desfășurare, menite să prevină sau să încetinească pierderea limbilor prin revitalizarea limbilor pe cale de dispariție și promovarea educației și alfabetizării în limbile minorităților, implicând adesea proiecte comune între comunitățile lingvistice și lingviști. În întreaga lume, multe țări au adoptat legislație specifică menită să protejeze și să stabilizeze limba comunităților de vorbitori indigeni. Recunoscând că este puțin probabil ca majoritatea limbilor pe cale de dispariție ale lumii să fie revitalizate, mulți lingviști lucrează, de asemenea, la documentarea miilor de limbi ale lumii despre care se știe puțin sau nimic. Unele limbi răspândite au dialecte regionale puse în pericol, cum ar fi varietățile de engleză vorbite pe coasta de est a Americii, cum ar fi engleza estică a Noii Anglii. , ultima vorbitoare nativă cunoscută a limbii cornish, într-un portret gravat publicat în 1781Ultimii trei vorbitori nativi de
Note Categorie:Limbi pe cale de dispariție