În anii 1980, în Republica Socialistă România au fost impuse măsuri severe de austeritate de către Nicolae Ceaușescu pentru a achita datoria externă acumulată de stat în anii 1970. Începând cu 1981, austeritatea a dus la o stagnare economică care a continuat pe tot parcursul anilor 1980, fiind descrisă drept o „terapie de șoc sui generis”, care a redus concurența în economia românească și a diminuat volumul exporturilor.Dăianu, p. 393

Deși această politică a contribuit la achitarea datoriilor, măsurile dure de austeritate au afectat negativ nivelul de trai al românilor și au sporit penuriile.Dăianu, p. 393 În combinație cu represiunea politică și degradarea condițiilor sociale, aceste evoluții au contribuit la contextul care a dus la execuția lui Nicolae Ceaușescu și la prăbușirea Partidului Comunist Român în urma Revoluției Române din decembrie 1989.

Context Între 1950 și 1975, economia României a crescut într-unul dintre cele mai rapide ritmuri din lume,Bacon, p. 374 iar în anii 1960 și la începutul anilor 1970, Nicolae Ceaușescu a fost considerat unul dintre liderii „iluminați” din Europa de Est.Roper, p. 45 Prin politicile sale interne, acesta a încercat, la sfârșitul anilor 1960, să obțină sprijinul populației, prin creșterea salariilor, reformarea sistemului de pensii și încurajarea consumului prin scăderea prețurilor bunurilor de consum.Roper, p. 47

Cu toate acestea, pe măsură ce economia a continuat să crească în anii 1970, o mare parte a acestei creșteri a fost realizată prin investiții în industria grea (34,1% din PIB în cadrul planului cincinal 1971–1975), mai degrabă decât prin stimularea consumului.Bacon, p. 374 Unele ramuri industriale, precum industria petrochimică și cea a oțelului, aveau o capacitate de producție mai mare decât cererea existentă pe piețele locale și externe, ceea ce a dus la un grad scăzut de utilizare a capacităților.Bacon, p. 374 Per ansamblu, economia a avut de suferit din cauza combinației dintre unități productive mari, dar ineficiente, falsificarea statisticilor oficiale și acumularea unor stocuri importante de producție nevândută.

Economia românească a manifestat o puternică orientare către întreprinderile de mari dimensiuni: 87% din totalul lucrătorilor din industrie și 85% din producția industrială se aflau în întreprinderi cu peste 1.000 de angajați, ceea ce a condus la o lipsă accentuată de flexibilitate economică.Dăianu, p. 393

Potrivit lui Daniel Dăianu, acest model de dezvoltare a reprezentat un caz de sărăcire a creșterii economice, întrucât industrializarea accelerată și intensificarea legăturilor cu economiile de piață au fost realizate pe o bază funcțională slabă, prin ignorarea mecanismelor pieței.Dăianu, p. 392 Acest tip de creștere a limitat potențialul de expansiune a exporturilor, iar obținerea de valută forte necesară rambursării împrumuturilor externe s-a realizat în principal prin reducerea importurilor.Dăianu, p. 392

Împrumuturi internaționale

La începutul anilor 1970, țările occidentale erau dispuse să finanțeze achizițiile de tehnologie ale României prin împrumuturi acordate pe baza unor considerații politice. Datoria României față de creditorii occidentali a crescut de la aproximativ 1,2 miliarde de dolari în 1971 la un nivel maxim de 13 miliarde de dolari în 1982.Georgescu, p. 270 Criza energetică din anii 1970, combinată cu creșterea ratelor dobânzilor și cu o încetinire a creșterii economice în contextul recesiunii globale severe din 1974, a făcut ca România să întâmpine dificultăți majore în rambursarea datoriei externe.

În 1981, pentru a-și achita datoriile restante, România a solicitat o linie de credit de la Fondul Monetar Internațional și a adoptat o politică de rambursare integrală a datoriei externe.Debt Halved, Romania Says, The New York Times, November 28, 1986 Decizia de rambursare completă a datoriei a fost considerată irațională de către unii analiști, întrucât alte țări în curs de dezvoltare aflate în situații similare au reușit să obțină reeșalonări ale datoriilor sau reduceri ale acestora.Ban, p. 744

Conform recomandărilor FMI adresate României, importurile au fost reduse, iar exporturile au fost intensificate. Efectele reducerii importurilor într-o țară importatoare netă de alimente din Occident nu au fost însă estimate corect de analiștii străini, ceea ce a contribuit la apariția unor penurii severe de alimente.Deletant, p. 248

Achitarea integrală a tuturor datoriilor față de băncile comerciale a reprezentat un record care nu a fost egalat de nicio altă țară puternic îndatorată la nivel mondial.Steven Elliott-Gowerd, Springer, Jul 27, 2016, The Impact of Governments on East-West Economic Relations, p. 134 Politica de rambursare, inclusiv în numeroase cazuri de rambursare anticipată, a datoriei externe a devenit dominantă la sfârșitul anilor 1980. Consecințele acestei politici au inclus stagnarea economică pe parcursul deceniului și, spre finalul acestuia, crearea condițiilor pentru o criză economică.

Capacitatea industrială a țării a fost erodată pe măsură ce echipamentele au devenit învechite, intensitatea energetică a crescut, iar nivelul de trai s-a deteriorat semnificativ. Au fost impuse restricții severe asupra consumului de energie al gospodăriilor pentru a asigura o aprovizionare adecvată industriei. Exporturile de valută convertibilă au fost promovate cu orice preț, în timp ce importurile au fost drastic comprimate.

În 1988, PIB-ul real s-a contractat cu 0,5%, în principal din cauza scăderii producției industriale generate de creșterea semnificativă a costurilor materialelor. În pofida acestui declin, soldul extern net a atins cel mai ridicat nivel al deceniului (9,5% din PIB). În 1989, PIB-ul s-a redus cu încă 5,8%, pe fondul adâncirii deficitului și al învechirii accentuate a stocului de capital. Până în martie 1989, practic întreaga datorie externă fusese rambursată. Datoria externă pe termen mediu și lung fusese achitată integral, iar suma rămasă, mai mică de 500 de milioane de dolari, consta în credite pe termen scurt, în principal credite la export acordate de România. Un decret emis în 1989 a interzis legal entităților românești să contracteze noi datorii externe.Dimitri G. Demekas, Mohsin S. Khan, International Monetary Fund, Jun 15, 1991, The Romanian Economic Reform Program, pp. 8–9 Ediția din 1990 a CIA World Factbook menționa datoria externă a României ca fiind „nulă” la mijlocul anului 1989.Central Intelligence Agency, 1990, The World Factbook, p. 262

Evoluție anuală (în miliarde de dolari) 1995 a fost ultimul an în care economia României a fost dominată de stat; din 1996, sectorul privat a devenit majoritar în structura PIB-ului României.OECD Publishing, Oct 29, 2002, OECD Economic Surveys: Romania 2002, p. 66 Datele pentru anii 1975, 1980 și perioada 1982–1988 sunt preluate din Statistical Abstract of the United States.U.S. Government Printing Office, 1990, Statistical Abstract of the United States, p. 859 Datele pentru perioada 1989–1995 sunt furnizate de OCDE.OECD Publishing, Sep 29, 2000, OECD Review of Agricultural Policies: Romania 2000, p. 33 Datele pentru anii 1981 și 1985 sunt furnizate de World Book.World Book – Childcraft International, 1987, The World Book Year Book, 1987, p. 461 Până în aprilie 1989, cu o datorie externă practic nulă, România era creditor extern net. Împrumuturile externe au fost reluate după decembrie 1989.U.S. Government Printing Office, 1995, Country Reports on Economic Policy and Trade Practices, p. 247 Pentru a-și menține acest statut, România a trebuit să își păstreze datoria externă sub pragul de 2,5 miliarde de dolari, considerat estimarea minimă a obligațiilor externe ale producătorilor de petrol și ale altor țări cel mai puțin dezvoltate. Acest obiectiv a fost atins pentru prima dată în 1988U.S. Department of Commerce, International Trade Administration, 1990, Foreign Economic Trends and Their Implications for the United States: Romania, p. 7 și a fost menținut până la începutul anilor 1990.U.S. Government Printing Office, 1991, Country Reports on Economic Policy and Trade Practices, p. 314

1975 1980 1981 1982 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 Datoria externă brută 2.9 9.4 10.2 9,8 8.8 7.1 6.6 6.4 5.1 2.2 0,0 0,2 2.2 3.5 4.5 5.5 6.7 Stare netă debitor debitor debitor debitor debitor debitor debitor debitor debitor creditor creditor creditor creditor debitor debitor debitor debitor

Politica de austeritate Nicolae Ceaușescu a inițiat un program de austeritate fără a reforma sistemul de planificare centralizată și inflexibilă al României. Resursele energetice interne au fost direcționate către producția ineficientă de bunuri destinate exportului. Chiar și bunurile de primă necesitate, precum alimentele, încălzirea, electricitatea și asistența medicală, au fost raționalizate, iar infrastructura a fost lăsată să se degradeze.Bacon, pp. 374–375 Ca urmare a programului de austeritate, până în 1983 nivelul de trai a scăzut cu 19–40%, conform datelor Fondului Monetar Internațional.Georgescu, p. 260

Inflația și scăderea veniturilor reale Începând cu 1978, guvernul a majorat prețurile bunurilor și serviciilor care fuseseră stabile până atunci; în primul val de creșteri au fost incluse alimentele, serviciile, transportul public, îmbrăcămintea, lemnul și produsele din lemn. În 1979 a început un al doilea val de majorări, care a vizat sectorul energetic, prețurile la benzină, gaze naturale și electricitate fiind crescute.Georgescu, p. 260

Pe parcursul anului 1982, prețurile au crescut din nou. Inițial, planul prevedea o singură majorare semnificativă a prețurilor bunurilor de bază, însă decizia finală a fost de a crește treptat prețurile pentru toate produsele. Doar în anul 1982, nivelul general al prețurilor a crescut cu aproximativ 35%.Burakowski, p. 274 Pe lângă restricționarea consumului de energie, prețurile acesteia au fost majorate semnificativ: electricitatea cu 30%, iar gazele naturale cu 150%.Burakowski, p. 274

La 7–8 octombrie 1982, Comitetul Central a aprobat o lege privind participarea lucrătorilor la fondurile de investiții ale întreprinderilor de stat. Prin această lege, lucrătorilor li s-a acordat formal „dreptul” de a investi o parte din venituri și de a deveni, teoretic, coproprietari ai întreprinderilor, măsura având însă caracter obligatoriu. În practică, aceasta a echivalat cu o reducere a salariilor, o parte din câștiguri fiind direcționată către fondurile de investiții ale companiilor.Burakowski, p. 275

În decembrie 1982 a fost introdusă o nouă reformă a sistemului salarial, prin care o parte din salarii urma să fie plătită numai în cazul atingerii obiectivelor stabilite pentru întreprinderi. Această componentă reprezenta inițial 24% din salariu și a fost ulterior majorată la 27%. Întrucât obiectivele nu erau frecvent îndeplinite, în practică acest mecanism a dus la o scădere a veniturilor salariale.Burakowski, p. 276

Veniturile reale au continuat să scadă nu doar din cauza inflației, ci și din cauza indisponibilității unor bunuri de consum, în timp ce dezvoltarea pieței negre a exclus o mare parte a populației de la accesul la produse esențiale.Georgescu, p. 271

Reduceri guvernamentale Potrivit lui Vlad Georgescu, statul a redus semnificativ funcțiile sale sociale pe parcursul anilor 1980, pe fondul scăderii cheltuielilor sociale. Între 1980 și 1985, cheltuielile pentru locuințe au fost reduse cu 37%, cele pentru sănătate cu 17%, iar cele pentru educație, cultură și știință cu 53%, conform datelor furnizate de Comecon.Georgescu, p. 271

Reducerile bugetare din sistemul de sănătate au contribuit la creșterea ratei mortalității infantile, una dintre cele mai ridicate din Europa, și la o prevalență crescută a SIDA, boala fiind transmisă în principal prin reutilizarea acelor hipodermice în spitale.Roper, p. 56