Atenția auditivă selectivă, cunoscut și ca auzul selectiv, este un proces al sistemului auditiv prin care un individ selectează sau se concentrează asupra anumitor stimuli pentru procesarea informațiilor auditive, în timp ce alți stimuli sunt ignorați. Această selecție este foarte importantă, deoarece capacitățile de procesare și de memorie ale oamenilor au o capacitate limitată. Atunci când oamenii folosesc auzul selectiv, zgomotul din mediul înconjurător este perceput de către sistemul auditiv, dar doar anumite părți ale informațiilor auditive sunt alese pentru a fi procesate de creier.
Adesea, atenția auditivă este îndreptată către lucrurile pe care oamenii sunt cel mai interesați să le audă. Auzul selectiv nu este o tulburare fiziologică, ci mai degrabă capacitatea majorității oamenilor de a bloca sunetele și zgomotele. Este noțiunea de a ignora anumite lucruri din mediul înconjurător.
Efectul de blocaj Într-un articol de Krans, Isbell, Giuliano și Neville (2013), atenția auditivă selectivă poate fi observată prin procesul efectului de blocaj, un proces al creierului care inhibă procesarea mai multor stimuli. De exemplu, un elev este concentrat asupra unui profesor care ține o lecție și ignoră sunetele colegilor de clasă într-o sală de clasă zgomotoasă. Drept urmare, informațiile furnizate de profesor sunt stocate și codificate în memoria pe termen lung a elevului, iar stimulii din sala de clasă zgomotoasă sunt complet ignorați, ca și cum nu ar fi prezenți de la bun început. Un creier nu poate colecta pentru o perioadă susținută toate informațiile senzoriale care apar într-un mediu haotic din lumea reală, așa că doar cele mai relevante și importante informații sunt procesate de creier.
Istoric Primele cercetări privind atenția auditivă selectivă datează din 1953, când a introdus „efectul petrecerii cocktail”. La acea vreme, controlorii de trafic aerian de la turnul de control primeau mesaje de la piloți prin difuzoare. Auzirea vocilor mixte printr-un singur difuzor făcea sarcina foarte dificilă. În experimentul lui Cherry, imitând problema cu care se confruntau controlorii de trafic aerian, participanții trebuiau să asculte două mesaje redate simultan de la un singur difuzor și să repete ceea ce auzeau. Aceasta a fost denumită mai târziu sarcina de .
Dezvoltarea în copilărie Atenția auditivă selectivă este o componentă a atenției auditive, care include, de asemenea, , și . Examinarea atenției auditive selective este cunoscută ca fiind mai ușoară la copii și adulți în comparație cu sugarii, din cauza capacității limitate de a utiliza și înțelege comenzile verbale. Drept urmare, cea mai mare parte a înțelegerii selecției auditive la sugari derivă din alte cercetări, cum ar fi percepția și discriminarea vorbirii și limbajului. Cu toate acestea, s-au înregistrat cantități mici de selecție la sugari, cu preferință față de vocea mamei unui sugar în comparație cu o altă femeie, limba maternă a cuiva față de una străină, și vorbirea îndreptată către sugari în loc de vorbirea între adulți.
Studii de imagistică cerebrală funcțională a atenției auditive În ultimii ani, instrumentele de neuroimagistică precum TEP (tomografia cu emisie de pozitroni) și IRMF () au avut un mare succes în operațiunile neuronale cu rezoluție spațială ridicată. Mai exact, IRMF a fost utilizat pentru a găsi dovezi ale efectelor atenției în cortexul auditiv în mai multe studii. Un alt studiu bazat pe paradigme de ascultare selectivă dihotică „clasică” s-a dovedit a fi, de asemenea, eficient. Rezultatele au arătat că efectele au fost mai mari în cortexul contralateral direcției atenției și au fost interpretate ca „reglare selectivă a cortexului auditiv stâng sau drept în funcție de direcția atenției”.
Prevalența Prevalența auzului selectiv nu a fost încă cercetată în mod clar. Cu toate acestea, există unii cercetători care au susținut că proporția auzului selectiv este deosebit de mare la bărbați decât la femei. Ida Zündorf, Hans-Otto Karnath și Jörg Lewald au realizat un studiu în 2010 care au investigat avantajele și abilitățile bărbaților în localizarea informațiilor auditive. În studiul lor a fost utilizată o sarcină de axată pe efectul petrecerii cocktail. Participanții, atât de sex masculin, cât și de sex feminin, au trebuit să încerce să selecteze sunete dintr-o anumită sursă, pe lângă alte sunete concurente din alte surse. Rezultatele au arătat că bărbații au avut o performanță generală mai bună. Participantele au întâmpinat mai multe dificultăți în localizarea sunetelor țintă într-un mediu cu surse multiple. Zündorf și colaboratorii au sugerat că ar putea exista diferențe de sex în procesele de atenție care au ajutat la localizarea sunetului țintă dintr-un câmp auditiv cu surse multiple. Deși bărbații și femeile au unele diferențe în ceea ce privește auzul auditiv selectiv, ambele sexe întâmpină dificultăți atunci când sunt puși în fața provocării multitasking-ului, mai ales atunci când sarcinile care urmează să fie îndeplinite concomitent sunt foarte similare ca natură.
Starea tulburării Auzul selectiv nu este cunoscut ca fiind o tulburare de aspect fiziologic sau psihologic. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), o tulburare de auz apare atunci când există o pierdere completă a auzului la nivelul urechilor. Aceasta înseamnă pierderea capacității de a auzi. Tehnic vorbind, auzul selectiv nu este „surditate” la un anumit mesaj sonor. Mai degrabă, este selectivitatea unui individ de a acorda atenție auditivă unui mesaj sonor. Întregul mesaj sonor este auzit fizic de ureche, dar creierul filtrează sistematic informațiile nedorite pentru a se concentra asupra porțiunilor importante și relevante ale mesajului. Prin urmare, auzul selectiv nu trebuie confundat cu o tulburare fiziologică a auzului. Atenția auditivă selectivă este un proces senzorial normal al creierului și pot exista anomalii legate de acest proces la persoanele cu tulburări de procesare senzorială, cum ar fi autismul, tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție, sindromul de stres posttraumatic, schizofrenia, mutismul selectiv și în tulburările de procesare auditivă.
Vorbirea țintită Vorbirea țintită a fost propusă pentru dispozitive precum căști și pentru a oferi purtătorilor posibilitatea de a auzi o persoană țintă într-o mulțime. Această tehnologie utilizează rețele neurale în timp real pentru a învăța caracteristicile vocale ale vorbitorului țintă, care sunt ulterior folosite pentru a se concentra asupra vorbirii sale, eliminând în același timp alți vorbitori și zgomotul. Dispozitivul bazat pe învățare profundă permite purtătorului să privească vorbitorul țintă timp de trei până la cinci secunde pentru a-l înregistra. Dispozitivul poate apoi anula toate celelalte sunete din mediu și poate reda doar vocea vorbitorului înscris în timp real, chiar dacă ascultătorul se mișcă și nu mai este cu fața spre vorbitor. Acest lucru ar putea fi benefic pentru persoanele cu precum și pentru tulburări de procesare senzorială.
Bule sonore Rețelele neurale combinate cu au fost utilizate pentru a dezvolta căști cu zone auditive personalizabile - denumite bule sonore - care permit purtătorilor să se concentreze asupra difuzoarelor dintr-o zonă desemnată, suprimând în același timp sunetele externe. Baza tehnologiei este o rețea neurală optimizată pentru a procesa și analiza semnalele audio în timp real (în decurs de o sutime de secundă) pe căști cu resurse limitate. Această rețea ușoară este apoi antrenată să identifice numărul de surse sonore atât în interiorul, cât și în exteriorul bulei sonore, să izoleze aceste sunete și să estimeze distanța fiecărei surse. Rețelele neurale sunt încorporate în căști cu anulare a zgomotului echipate cu mai multe microfoane, rezultând un sistem capabil să genereze o bule sonoră cu o rază programabilă cuprinsă între 1 și 2 metri. Aceste căști cu bule sonore pot ajuta purtătorii să se concentreze selectiv asupra sunetelor care sunt mai apropiate din punct de vedere spațial, suprimând în același timp sunetele de la distanțe mai mari.
Note
Vezi și Tulburare de procesare auditivă Tulburare de procesare senzorială
Categorie:Analizator auditiv